Cu incredere, spre Canada... (partea I)
Raspunsuri - Pagina 20
Podeanu spune:
Irina,da, acum este f cald (12-13 grade) ptr aceasta perioada a anului,dar nu inseamna ca va dura mult.S-ar putea ca ,chiar saptamina viitoare sa ninga zdravan.
Simona, recunosc ca nu asociam persoana cu numele ptr ca atunci la intilnire n-am retinut decit numele lui Radu.Esti binevenita la mine la tara la coafor.(tel meu e 450-926-9679)
Irina ,noi am avut o intilnire DC si daca vrei sa vezi pozele (in care nu suntem decit eu si Simona-celelalte fete nu au intrat inca la acest subiect)sunt postate de "ange" la Mamici si burtici din Montreal(Prieteni dintotdeauna)
Mi-ar place sa ne mai intilnim la anul,dupa ce ajungi si tu aici si mi-ar place sa cunosc si eu celelate fete,in special pe Mihaela.
Numai bine.
Dana si gemenii
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?numeX=Podeanu
mimitete spune:
Nu gasesc "mamici si burtici din Montreal" :-(( si deci nu pot sa vad pozele, help ca m-ati facut curioase. Mai are cineva adresa unde au fost postate pozele ?
Cu drag,
Mihaela
clau07 spune:
Uita aici
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=12098
Era pe la pagina 7 la "Prieteni dintotdeauna"
Claudia
Podeanu spune:
pozele sunt la pag 39 la discutii generale.
Dana si gemenii
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?numeX=Podeanu
mimitete spune:
Multumesc mult pt. link. Sinteti niste dragute si voi si familiile voastre.
De ce nu s-a mai continuat subiectul daca sintem asa multe mamici si burtici in Montreal ?
Un raspuns cu intirziere pt Iris:
1. ca tot vine craciunul si aveam planuri sa luam ceva seturi de lego, va intreb daca exista jucarii ale firmei lego in canada? se pare ca vom fi "inundati" si de catre bunici si ma intrebam daca le vom lua cu noi peste un an...la fel despre jucariile cu baterii, doamne ce intreb eu aici? deci ce tipuri de baterii sint in canada, seamana cu cele europene;
- Da, exista Lego peste tot, bateriile sint internationale deci se potrivesc
2. va rog nu rideti de mine, imi vuieste capul de intrebari si planuri....uuuf
apoi : cum ati transportat lucrurile voastre, numai in valize, sau si prin cargo, sau cu vaporul..samd...cutii, de care...? din cite stiu pasagerii au voie 75 de kg la transatlantic, sau e o aberatie? am auzit in aeroport la otopeni;
- eu am trimis un container si am pus in el tot felul de prostii pe care nu le-am folosit niciodata. Eu zic sa aduceti ce tine de suflet (carti, fotografii..). Transportul costa foarte mult asa ca eu zic ca nu merita sa cari lucruri care le gasesti si aici probabli mai ieftin.
3. exista un sezon favorabil emigrarii? ideea mea e ca mie mi-ar placea sa plecam primavara ca parca pare totul mai usor de facut, dar dpdv al gasirii unei locuinte exista un sezon sau un val de mutari pe durata anului?; cineva imi spunea , in germania, ca aici la sfirsitul verii e valul , probabil legat de vacanta scolara?
- nu exista un sezon favorabil emigrarii. Si noi am sosit primavara si a fost bine. In general gasesti mai greu de lucru in perioada de vacanta. Daca ajungi in plin aiarna o sa-ti fie mai greu sa te obisnuiesti cu frigul si sa alergi peste tot fara masina la inceput mai ales ca distantele sint mult mai mari ca in Europa.
4. cit dureaza vacanta scolara?; pe site-ul inspectoratului din toronto scria de la sf lui iunie pina in sept, dar niste prieteni ne-au spus altceva'; au scolile/gradinitele independenta in alegerea vacantei sau exista o planificare a vacantei, diferita de la regiune la alta, cum e in germania, fiecare land are alta perioada de vacanta pt evitarea aglomerarii autostrazilor...iar v-am intrebat cam multe..
- cred ca fiecare comisie scolara sau scoala privata au dreptul sa-si stabileasca vacantele dar ele tind sa coincida in general. Vacanta cea mare, cea de vara este de pe la sfirsitul lui iunie (23 iunie in cazul fetitei mele) pina la sfirsitul lui august (28 august). Diferentele sint mici intre comisii scolare (citeva zile in plus sau in minus). Am auzit insa de vacanta din martie (o saptamina) care poate varia, ori prima ori a doua saptamina. Mai este vacanta de sarbatorile de iarna si vacanta de Paste.
Numai bine,
Mihaela
iris spune:
mihaela , multumesc c-ai avut rabdare cu mine...dar hai zi-ne cum ai procedat cu containerul , ma obsedeaza... de fapt cred ca imi e mai greu decit credeam sa ma despart de lucrurile din casa...le-am carat din brasov aici, nu-mi vine sa le abandonez aici, sint curioasa cit ar costa, am cautat dar n-am avut rabdadre destula, asa ca poate aflu de la voi mai rapid; am trimis si-un mail la aeroportul dusseldorf , sint curioasa ce zic si ei...
daca stau bine si ma gindesc eu inca n-am experienta asta a emigrarii decit partial, am venit in germania cu toata casa dupa mine si cred ca asta 'mi-a tinut de cald' , chit ca eram tare zapacita de cap pe vremea aia cu doi copilasi dupa mine, unul de 7 saptmini si unul de doi ani...asa ca nu stiu cum e sa iei de la 0 o gospodarie, si poate reusesc sa nici nu aflul cum e asta...oricum jucariile tre sa le car, haine tre, samd...carti,,,
Ira spune:
Buna seara!
Dana, am vazut toate pozele si sunt foarte frumoase...
O sa revin, acum am putina treaba.
Nelia, asteptam vesti, te-am vazut si pe tine in poze!
Sanatate,
Irina si Sofia cea jucausa
nelia spune:
Tocmai voiam sa ma iau de Dana... cum adica numai tu si Simona, m-ai uitat atit de repede?!? Da, Ira, tot incerc sa-mi fac timp ca sa intru si sa scriu si eu ceva la acest subiect, dar nu reusesc. Si daca tot s-a vorbit despre poze, fetelor, Dana si Simona, ce face Ange, ce mai stiti despre ea?
In privinta Canadei sint foarte multe de spus... bune pentru unii si rele pentru altii. Concluzia mea dupa un an de zile de stat aici este ca totul de depinde de tine, cum esti construit, ce ai lasat in Romania, ce te astepti sa gasesti aici. Canada este tara tinerilor care nu au reusit sa se „descurce“ si sa se „afirme“ in Romania (sper ca intelegeti ce spun ghilimelele). Poate ca nu e totul perfect, dar singurul argument care imi vine in cap atunci cind spun ca e bine aici si ca imi place este ca atita timp cit vad ca patura medie, adica cei care lucreaza 8 ore cu un salariu mediu isi pot asigura destul de repede un trai decent si aceasta patura medie inseamna majoritatea populatiei pentru mine e bine. Pentru ca eu pentru asta am venit aici si asta m-am aspteptat sa gasesc si am gasit. Ca din cauza valurilor de emigrari din ultimii ani am prins o piata de munca in care cererea este mult mai mare decit oferta, ca exista un sistem bun zic eu (socialist cum zic unii si cred ca au dreptate) care are si multe lipsuri... deja este o alta problema. Nu ma pricep la analize, ceea ce scriu aici este analiza unui om normal care vrea sa traiasca o viata normala. Spun asta pentru ca cunosc o groaza de romani pentru care venirea in Canada si mai ales in Quebec este o mare greseala, de care nici ei nu-si dau seama inca. Am in clasa la franceza o romanca din Timisoara care pur si simplu e dezamagita de Canada si regreta din suflet momentul in care a hotarit sa emigreze. Si din punctul ei de vedere are dreptate! Si sa va spun de ce. Cind vii din partea vestica a tarii si toata lumea cunoaste ce a insemnat si inseamna deschiderea spre vest pentru oamenii de acolo, cind ai un sot care stie sa se descurce in afaceri si a tras tare ca sa-si incropeasca una pentru a nu se tiri de pe o zi pe alta dintr-un salariu, reusind ca in citiva ani sa cumpere un apartament si sa-si asigure un trai cit de cit decent, cind ai terminat o facultate particulara intr-un domeniu care este valabil numai in tara ta etc., etc.... si vii in Canada cu speranta ca daca ai reusit acolo atit, aici vei face de o mie de ori mai mult si dupa ceva timp constati ca aici nu e chiar asa de usor sa te descurci pentru ca metodele care te-au ajutat sa te descurci in Romania nu se potrivesc cu societatea de aici... ei, da, atunci poate fi o greseala ca ai plecat din tara si poate sa-ti puta totul aici. Si asa si este. Tot in clasa am o colega din Zimbabue, care spune ca material o ducea de o mie de ori mai bine in tara ei si ii pare rau ca a venit aici! Ca la 18 ani fiecare membru din familia ei avea casa si masina lor data de parinti si o suma cu care sa se descurce in functie de ce vrea sa faca fiecare! Imi dau seama cam cum trebuie sa simta aici, singura (pentru ca sotul n-a rezistat si s-a intors acasa), cu doi copii, cu scoala de facut, fara sa stie franceza (desi stie engleza bine)... Nu e cazul meu si a altor zeci de emigranti pe care i-am cunoscut, romani sau de alte natii. Eu am plecat din Vaslui la 22 de ani, dupa o viata plina de chinuri in care o mama amarita s-a chinuit sa creasca aproape singura patru copii si o copilarie umbrita de regimul lui Ceausescu, cu stat la cozi, locuit in apartamente extrem de friguroase si umede(consecintele abia acum le simte organismul meu), cu seri in care masa era formata din ceai si cartofi copti (nu exagerez deloc, cine vine din familii sarace in bani si in relatii si a crescut in regimul trecut... stie despre ce vorbesc). Am plecat din Vaslui, desi eu personal aveam un servici si inca unul bun, in momentul in care s-au desfiintat aproape toate fabricile si mii de oameni au ramas pe drumuri. Si asa era cel mai sarac oras al tarii, va dati seama ce a insemnat acest lucru pentru un oras industrial cum era Vasluiul. Deci am plecat de acasa, in Bucuresti, doar cu banii pentru un bilet dus (pentru ca mama mea nu avea mai multi, dar si pentru ca ea voia sa plec in Iasi, mai aproape de casa si eu am ales Bucurestiul), fara sa cunosc pe nimeni in acest oras, fara sa stiu ce voi face... stiam doar adresa scolii postliceale unde voiam sa ma inscriu. Si m-am descurcat (de data asta fara ghilimele) cum am putut. Dupa ani si ani de munca, de nopti nedormite, am ajuns unde... ca eu si sotul meu (care a terminat cu brio facultatea de fizica si este unul dintre cei mai mumcitori oameni pe care ii cunosc) sa lucram 12-14 ore pe zi (aveam un servici de 8 ore, dar lucram suplimentar acasa sau in alte redactii; am lucrat 10 ore pe zi pina in ultima zi de sarcina, ca sa am bani sa-mi platesc nasterea si ce urma dupa...) sa reusim sa platim chiria, intretinerea, telefonul si ceva de mincare! In momentul acela am zis gata, trebuie sa schimbam ceva, mai ales ca ne doream din tot sufletul un copil. Si am ales Canada! Si bine am facut! Pentru ca aici cu un salariu minim pe economie ne permitem cam cit ne permiteam in tara cu doua salarii bunute, adunate din zeci de ore de munca. Pentru mine e mult, asta m-am asteptat sa gasesc, asta am gasit. Este baza, de la care porneste oricine. Depinde de fiecare cit reuseste mai departe si de cit are nevoie ca sa fie multumit. Dar exista PERSPECTIVA, acea luminita de la capatul tunelului la care multi, multi, mult prea multi tineri din Romania nici nu mai indraznesc sa se gindeasca, sint multumiti daca au bani sa-si plateasca datoriile curente si sa manince. Cunosc romani aici care au reusit in citiva ani sa faca foarte multe lucruri, pe toate planurile. Nu stim ce vom reusi noi, mai ales ca avem un pic alte prioritati... dar asta e deja alt subiect, dar indiferent de cit vom reusi, ne e deja mai bine de citeva ori decit ne era in Romania. Pentru moment sintem multumiti, in momentul in care nu vom mai fi, vom face, sint sigura ceva. Ca sa inchei, repet ce am scris de la inceput: depinde foarte mult de tine, de ceea ce esti, de ceea ce simti, de ceea ce vrei, de ceea ce ai lasat in Romania si de ceea ce te astepti sa gasesti aici. Canada nu e Europa occidentala! Canada este o tara tinara cu un popor format din mici comunitati din toate natiile posibile, care au venit aici in speranta unei vieti mai bune! Si depinde de fiecare in parte ce va reusi sa faca aici!
Nu am fost foarte organizata in ceea ce am spus, ma grabesc si am scris la repezeala. Voi reveni cind am timp cu ceva concret din lucrurile pe care le cunosc bine, din experienta mea de aici, in special gradinetele si asistenta medicala. Acum va pup si chiar daca nu scriu, va citesc in fiecare seara.
Cornelia, mamica Agatei
Ira spune:
Wooooow, Cornelia,
pe mine m-ai impresionat....
Nu vreau sa te fortez,
dar chiar sunt extrem de curioasa
ce a insemnat emigrarea pt. tine( mai concret!).....
mai ales ca scriai ca nu stiai
nici franceza nici engleza.
De asemenea eu iti urez succes
in orice demers ai avea in continuare!!!
Sincera sa fiu, sunt extrem de mandra de romancele
care scriu aici,
sunt numai una si una, nu?
cu drag,
Irina si Sofia cea jucausa
nelia spune:
Da, am recitit mesajul pus dupa-amiaza si mi-am dat seama ca am fost putin patetica, dar sa stii ca nu am vrut, asa mi-a iesit! Nu stiu engleza si franceza, desi acum, dupa un an le inteleg pe amindoua mult mai bine, si am pus ceva baza la franceza pentru ca fac aceste cursuri oferite de guvern, nu pot spune ca le stiu, nu le vorbesc cursiv, de fapt nu le vorbesc deloc, ma descurc atunci cind trebuie. O limba se invata in ani de zile, eu am si stat izolata anul ce a trecut, asta iarna nici maca „bonjour“ nu aveam cui sa spun. Cind spun ca ma descurc, inseamna ca ma fortez sa inteleg ce mi se vorbeste si incerc sa raspund. Dorinta de comunicare face minuni!
Ce a insemnat pentru mine emigrarea? Un pas mare spre necunoscut! Am o relatie foarte buna cu un barbat pe care il iubesc si l-as urma cu incredere oriunde in lumea asta. El stie engleza foarte bine si putina franceza, asa ca am trecut de interviu si am plecat fara sa ma gindesc prea mult la ce facem. Am plecat cu bani putin si toti imprumutati, cu un copil de nici un an. Era prima data cind ieseam din tara (eu, ca sotul meu a fost de mai multe ori plecat in diverse tari straine – adica si eu mai fusesem o singura data in Budapesta, dar cu trenul). E de prisos sa spun ca era pentru prima data cind calatoream cu avionul. Cind am ajuns pe aeroportul din Amsterdam am ramas cu gura cascata, nu cred ca in prima ora am inchis gura de mirare! Sa nu rideti de mine, asta e, pentru toti a existat o prima data, la mine a fost la 33 de ani! Am aterizat pe aeroportul Dorval, care reprezina pentru mine foarte bine diferenta dintre luxul Europei occidentale si Canada. La aeroport ne-au asteptat niste prieteni, ne-au dus intr-un apartament inchiriat de ei (care nu ne-a placut deloc pentru ca era la demisol si un copil atit de mic nu e de stat). Am ajuns noaptea, asa ca abia a doua zi am vazut unde eram. Superb! Absolut superb! Eram in Longueuil, un orasel de linga Montreal, plin de verdeata si de piscine in aer liber, case frumoase si foarte putine blocuri... am zis ca nu e adevarat... si acum imi aduc aminte de primul mesaj scris prietenei mele: „E ca-n filme, pina si autobuzele scolare sint galbene!“ Am picat pe spate atunci cind am vizitat Saint Lambert, un cartier super luxos al Longueuilului, englezesc suta la suta si plin de bogatasi. Noi sintem niste iubitori de plimbari si obisnuiti sa luam intotdeauna ce e frumos din tot ce ni se intimpla, am inceput sa batem drumurile, oricit de banal ar fi un loc, tot trebuie sa aiba ceva al lui, original si demn de vizitat. Prima saptamina a fost super, am stat numai prin magazine, cumparind ba una, ba alta, am facut prlimbari lungi si frumoase, ne-am intilnit cu prietenii de aici. Dar totul a tinut o saptamina, pentru ca am intrat imediat in focuri, am facut drumurile pentru acte pe jos, pe niste calduri... si cu copilul dupa noi (prietenii ne-au ajutat de vreo citeva ori, dar aveau servici si aici oamenii au foarte putin timp liber).
Va urma... Agata e somnoroasa si imi face numai mofturi... trebuie sa intrerup si sa o culc. Va mai scriu miine de la scoala, in ora de biblioteca. Noapte buna!
Cornelia, mamica Agatei