Bani de buzunar pt. copii.. CIT?????
Raspunsuri - Pagina 4
oz spune:
quote:
Originally posted by Brotacel
Copilul, mai ales trebuie sa stie pīna unde se poate īntinde cu pretentiile si mai ales sa īnvete sa pretuiasca banii, pe care noi parintii īi cīstigam (marea majoritate dintre noi) foarte greu.
Ideea de a oferi chiar absolut totul copilului, personal nu o gasesc īn ordine.
Cred ca fiecare copil afla la un moment dat pana unde se poate intinde. Sa luam un exemplu: o fetita de 10 ani isi doreste o pereche de adidasi de firma care costa, sa zicem, 100 dolari. Mama poate sa-i cumpere adidasi de piele de buna calitate dar nu cei de firma cu 30 de dolari. Acum problema are 2 aspecte: mama nu isi permite sa cumpere adidasii cei scumpi si copilul trebuie sa inteleaga acest lucru, si situatia in care mama isi permite sa-i cumpere dar nu o face pentru a da o lectie de viata fetei. Prima situatie este cat se poate de clara, cu a doua insa nu sunt de acord. Copiii mei stiu ca as face orice sa-i vad fericiti si atunci cand spun ca nu pot nu este nici o problema, inteleg. Cred ca de multe ori copiii te 'incearca' sa vada ce esti dispus sa faci pentru ei, si faptul ca esti interesat sa faci economii si sacrificii ca sa le indeplinesti dorinta este de multe ori mai important pentru ei decat obiectul in sine.
rici35 spune:
Pantofi de 100 $ pentru un copil de 10 ani?????
Uite eu ma aflu in placuta situatie ca aceasta sa nu fie o problema din punct de vedere financiar, dar nici nu imi trece prin cap.
Copilul meu nici nu trebuie sa stie ca noi u ducem financiar bine. Cel putin nu la virsta asta.
El de multe ori zice, uite aia ce Handy au, aia sunt bogati.... Si l-am intrebat ce crede el cine e mai bogat ca noi??? Mi i-a enumerat aproape pe toti cunoscutii.
Este Ok asa.
Si copii mei stiu ca facem orice pentru ei, stie ca sunt iubiti, ne ocupam foarte mult de ei, dar stiu si foarte clar ca nu se poate avea orice. Stii iubirea copiilor nu se poate cumpara, dar incercind sa cumparam asa ceva cred ca facem greseli foarte mari in educatie.
quote:
Originally posted by ozquote:
Originally posted by Brotacel
.
Sa luam un exemplu: o fetita de 10 ani isi doreste o pereche de adidasi de firma care costa, sa zicem, 100 dolari. Mama poate sa-i cumpere adidasi de piele de buna calitate dar nu cei de firma cu 30 de dolari. Acum problema are 2 aspecte: mama nu isi permite sa cumpere adidasii cei scumpi si copilul trebuie sa inteleaga acest lucru, si situatia in care mama isi permite sa-i cumpere dar nu o face pentru a da o lectie de viata fetei. Prima situatie este cat se poate de clara, cu a doua insa nu sunt de acord. Copiii mei stiu ca as face orice sa-i vad fericiti si atunci cand spun ca nu pot nu este nici o problema, inteleg. Cred ca de multe ori copiii te 'incearca' sa vada ce esti dispus sa faci pentru ei, si faptul ca esti interesat sa faci economii si sacrificii ca sa le indeplinesti dorinta este de multe ori mai important pentru ei decat obiectul in sine.
OtiliaLia spune:
quote:
Originally posted by rici35
Copilul meu nici nu trebuie sa stie ca noi u ducem financiar bine. Cel putin nu la virsta asta.
El de multe ori zice, uite aia ce Handy au, aia sunt bogati.... Si l-am intrebat ce crede el cine e mai bogat ca noi??? Mi i-a enumerat aproape pe toti cunoscutii.
Este Ok asa.
Si copii mei stiu ca facem orice pentru ei, stie ca sunt iubiti, ne ocupam foarte mult de ei, dar stiu si foarte clar ca nu se poate avea orice. Stii iubirea copiilor nu se poate cumpara, dar incercind sa cumparam asa ceva cred ca facem greseli foarte mari in educatie.
Dupa parerea mea e o greseala mare sa nu spui (ascunzi) adevarul... o sa ajungi intr-o zi cand vor "realiza" ca sunteti bogati, e posibil sa te urasca (sau sa cada in latura cealalta exact ce nu doresti tu, adica sa ajunga niste cheltuitori) pentru ca "o data ai refuzat sa le cumperi mai stiu eu ce... ". Copilul are o memorie excelenta atunci cand ceva "il doare". Eu am spre exemplu o amintire foarte clara de la varsta de 1 an si 4 luni (nu e legata de partea financiara, dar de reactia cuiva din familie - si este datata si corect, legata de alte evenimente petrecute) si pe care oricat as incerca s-o estompez, nu pot si gata. Cand vad sau aud despre persoana respectiva ma apuca "furia".
OtiliaLia spune:
Subiectul acesta vad ca a fost pornit de tine, dar se pare ca din tot ce ti s-a povestit aici n-ai retinut aproape nimic. Ai ramas tot cu ideile de la inceput.
Oare de ce nu incerci sa-ti tratezi copiii ca pe niste adulti normali, ca sa obtii in finali niste adulti maturi din ei. Tratandu-i mereu ca pe niste "copii prosti" nu vei ajunge la rezultatul dorit de tine. Nu zice nimeni sa le cumperi chestii aiurea sau scumpe, ideea e ca ei trebuie sa inteleaga valoarea banului si logica dupa care te ghidezi. (un caine -nu compar copiii tai sau ai altora cu cainii, e doar o metafora- care o viata intreaga a stat in lant, cred ca o ia la fuga cu prima ocazie cand scapa din lant)
Mai gandeste-te si mai citeste o data raspunsurile celor ce ti-au raspuns pana acum.
oz spune:
quote:
Originally posted by rici35
Si copii mei stiu ca facem orice pentru ei, stie ca sunt iubiti, ne ocupam foarte mult de ei, dar stiu si foarte clar ca nu se poate avea orice. Stii iubirea copiilor nu se poate cumpara, dar incercind sa cumparam asa ceva cred ca facem greseli foarte mari in educatie.
Bineinteles ca nu poti cumpara iubirea copilului si eu nu incerc sa fac asta. Ideea este ca ei nu gandesc ca niste adulti, la rece si foarte calculat, mintea lor zboara si in fiecare zi viseaza altceva. Fiica-mea a vrut balet si am dat-o la balet pana cand s-a plictisit, dupa aia a vrut sa picteze si am dat o gramada de bani pe ore si vopsele dar la un moment dat nu a mai avut chef, a calarit pana si-a dat seama ca de fapt calul miroase, a fost intr-o echipa de salvamari in pregatire pana cand s-a plictisit de faptul ca apa sarata ii usuca pielea, i-am cumparat o trusa foarte faina cu microscop ca sa se uite cum sunt alcatuite frunzele si am colorat frotiuri cu ea pentru ca era pasionata de stiinta, are o colectie de carti despre dinozauri cazuta in disgratie dupa entuziasmul initial, etc. Acum invata la pian, probabil ca nu o va tine mult dar nu conteaza. Eu incerc sa ii dau posibilitatea sa se dezvolte in toate directiile (sau macar sa incerce), sa nu regrete mai tarziu. Da, stiu ca sunt o gramada de bani aruncati pe geam, poate ar fi mai usor sa stau toata ziua si sa ma uit in ochii ei spunandu-i cat o iubesc si sa o las sa tanjeasca dupa vreo jucarie sau activitate dar oricat de aiurea pare cred ca toate acestea o pregatesc pentru viata mai mult decat lipsurile auto-impuse.
rici35 spune:
Cred ca am fost un pic gresit inteles. Noi nu suntem bogati. O ducem bine, dar fata de cei cu care ne compara copilul, pe care el ii numeste bogati, fata de aceia avem o stare materiala mult mai buna.
[/quote]
Dupa parerea mea e o greseala mare sa nu spui (ascunzi) adevarul... o sa ajungi intr-o zi cand vor "realiza" ca sunteti bogati, e posibil sa te urasca (sau sa cada in latura cealalta exact ce nu doresti tu, adica sa ajunga niste cheltuitori) pentru ca "o data ai refuzat sa le cumperi mai stiu eu ce... ". Copilul are o memorie excelenta atunci cand ceva "il doare". Eu am spre exemplu o amintire foarte clara de la varsta de 1 an si 4 luni (nu e legata de partea financiara, dar de reactia cuiva din familie - si este datata si corect, legata de alte evenimente petrecute) si pe care oricat as incerca s-o estompez, nu pot si gata. Cand vad sau aud despre persoana respectiva ma apuca "furia".
Lia-S
[/quote]
rici35 spune:
Dragii mei,
faceti cum credeti, faceti-le toate mofturile, sper doar sa va tina buzunarul sa le faceti mofturile cind sunt mai mari. Si nu uitati, mofturile astea devin tot mai scumpe.
Eu am Principiile mele, poate nu am fost bine inteles, dar eu imi educ copii asa incit sa afle si ce inseamna sa nu ai.
Asta nu inseamna ca de o data pe an mergem la skiat o saptamina si macar 2 saptamini la mare, si in rest facem foarte multe inpreuna.
Poate pentru multi dintre voi, greu de crezut, dar noi desi avem masina, facem des concedii cu bicicleta. chiar si de 50 de km la zii, desi Andy are 8 ani...
Ce va iesi din copii, asta vom vedea cind sunt mari. Eu am vazut multi de astia unde copii primeau orice. Se facea exact cum vor ei. Zicea cioneva ca ii tot plateste copilului cursuri, si copilul tot nu mai are chef... Mie asta mi-ar da de gindit. La scoala face tot ceea ce are chef, sau mai tirziu scimba locurile de munca cum are toane???
Cu drag
Rici
oz spune:
quote:
Originally posted by rici35
Cred ca am fost un pic gresit inteles. Noi nu suntem bogati. O ducem bine, dar fata de cei cu care ne compara copilul, pe care el ii numeste bogati, fata de aceia avem o stare materiala mult mai buna.
Eu chiar nu inteleg principiile tale. Noi muncim ca sa putem sa oferim copiilor tot ce este mai bun, si aici nu ma refer strict la chestii vitale ci si la mofturi. De ce sa lipsesc copilul de bucurii? ca sa-i dau o lectie de viata? de ce sa ma lipsesc pe mine de mofturi si bucurii?
Incearca sa-l intrebi pe copilul tau ce ar face daca ati fi atat de bogati ca si aia pe care-i considera el bogati, cum crede el ca ar fi viata voastra atunci, sunt curioasa ce anume isi doreste si poate nu cere crezand ca nu iti poti permite.
OtiliaLia spune:
quote:
Originally posted by rici35
Dragii mei,
faceti cum credeti, faceti-le toate mofturile, sper doar sa va tina buzunarul sa le faceti mofturile cind sunt mai mari. Si nu uitati, mofturile astea devin tot mai scumpe.
Eu am Principiile mele, poate nu am fost bine inteles, dar eu imi educ copii asa incit sa afle si ce inseamna sa nu ai.
Asta nu inseamna ca de o data pe an mergem la skiat o saptamina si macar 2 saptamini la mare, si in rest facem foarte multe inpreuna.
Poate pentru multi dintre voi, greu de crezut, dar noi desi avem masina, facem des concedii cu bicicleta. chiar si de 50 de km la zii, desi Andy are 8 ani...
Ce va iesi din copii, asta vom vedea cind sunt mari. Eu am vazut multi de astia unde copii primeau orice. Se facea exact cum vor ei. Zicea cioneva ca ii tot plateste copilului cursuri, si copilul tot nu mai are chef... Mie asta mi-ar da de gindit. La scoala face tot ceea ce are chef, sau mai tirziu scimba locurile de munca cum are toane???
Cu drag
Rici
Mda, deci ceea ce vad eu pe viitor, pentru viitorul acestor copii, este exact ce am scris mai devreme. Ei te vor ura probabil pentru "privatiunile" impuse cand erau mici. Cred ca si aceste circuite de 50 km cu bicicleta vor fi un motiv de ura mai tarziu.
Si eu cat am fost copila am facut curs de balet, pian, chitara, canto, baschet, schi, patinaj, inot, sarituri de la trambulina, teatru... si dupa o perioada, realizam ca nu e "pentru mine". Dar asta nu m-a impiedicat sa am o meserie, pe care nu am schimbat-o timp de 13 ani ! Si n-am regretat niciodata nici eu nici mama mea, ca am dat banii pe aceste cursuri, pentru ca am invatat ceva de acolo, pe langa cursul ca atare, o lectie de viata de genul "asta nu e de mine pentru viitor". In plus niciodata nu voi spune... "mi-am gresit cariera" pentru ca am "incercat" pe langa cele enumerate mai sus si altele gratuite. Aproape tot ce exista am incercat (nu am fost admisa la cursuri de parasutism, zbor cu sau fara motor din cauza ochelarilor, de exemplu).
Despre anumite variante nu se poate spune "vom vedea in viitor" pentru ca dupa o anumita varsta acele variante devin imposibile, daca nu se incepe de mic copil. Spre exemplu am inceput cu sahul de performanta ceva cam tarziu. Si asta e o chestie pe care o regret ! (dar nu pot acuza pe altcineva, pentru ca in oraselul meu asa ceva nu exista, ma pot acuza doar pe mine, ca am refuzat o oferta a unei scoli de performanta cand inca se mai putea face ceva, cand eram in clasa a 7-a - eu am refuzat nu mama, gandindu-ma ca si mai tarziu o sa pot porni)
ancuta06 spune:
Cei care aveti gandurile de genul: ii ofer copilului tot ce nu am avut eu, din punctul meu de vedere, faceti o greseala. Si va voi explica si de ce. Copilul nu trebuie crescut in functie de cum ati crescut voi. El nu va cunoaste viata, nu va cunoaste greutatile. Asa ca nu va aprecia ceea ce faceti, i se va parea perfect normal. Si de aici veti avea probleme mai tarziu.
Nu stiu daca ati observat, dar tendinta de a oferi copiilor totul, exista doar in familiile in care parintii nu au avut nimic, iar acum au. In familiile in care bunastarea materiala a existat de generatii, nu se intampla asa, si aceia sunt copiii care ajung sa devina oameni pe care te poti baza, oameni cu un viitor.
Eu am facut liceul in Jean Monnet, in Bucuresti. Acolo, 80% din cei ce invatau in acel liceu erau "copii de bani gata". Toti aveau stare materiala buna, intr-un fel sau altul, cu unele diferente:
O colega de clasa provenea dintr-o familie in care banii nu au fost niciodata o problema. Se vedea pe ea, se vedea ca nu duce lipsa de nimic, dar atitudinea ei nu arata cat de bine o duce. Nu facea parada, nu cheltuia in nestire, nu arunca banii.
Apoi, alte 20 probabil, provenite din familii in care parintii isi cresteau copilul in spiritul "sa aiba tot ce nu am avut eu", iti provocau greata. Nu stateau la ore, umblau numai prin baruri cand chiuleau, nu se deranjau sa invete, nu respectau pe nimeni. Toti cei din jur erau gunoaiele lor, dupa parerea lor. Si la un moment dat, una din fete a avut o replica pe care nu o uit, si care m-a scarbit de-a binelea "Maria trebuie sa invete sa ma respecte, ca am mai multi bani ca ea". Si, repet, asta se intmpla la liceu, si fata care a dat aceasta replica avea 17 ani. Asa a fost crescuta, asa a ajuns.
Si ceea ce am povestit mai sus nu este o generalizare, este realitatea. Am vazut prea multi adolescenti de acest gen, asa ca nu se poate spune ca am generalizat.
Asa ca, inainte de a va creste copilul asa, stati un pic pe ganduri si intrebati-va: ce fel de OM va ajunge? Decizia este numai a voastra, dar nu ii judecati pe cei care nu vor sa le faca toate placerile copiilor. Asta nu inseamna ca ei duc lipsa de ceva din cele necesare, dar ca vor invata ca nu poti avea tot ce-ti doresti, si ca trebuie sa muncesti si sa faci unsacrificiu, pentru a obtine ceva. Bineinteles, nu trebuie sa se exagereze nici pe latura aceasta. Dar nu cred ca cei care si-au dat cu parerea aici, in aceasta privinta, exagereaza in vreun fel.
Copii, incepand de la varste mici, incep sa isi faca ordine in idei, si incep sa aiba anumite valori. Si nu cred ca pe primul loc in scara valorilor veti vrea ca al vostru odor sa puna BANII.
Bebele meu este mic, are aproape 2 luni, si, desi cand aveam 14-15 ani, ziceam ca voi oferi copiilor mei tot ce nu am avut eu, mi-am schimbat de mult parerea, imediat ce am vazut realitatea.
Grow up!
Ancuta