Oare procedez corect?

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

hi hi, ati scris ceva :).

Cand am ajuns la ultimul rand al discutiei Xio versus mamici care respecta copiii , mi-a venit brusc in minte o secventa din Dragostea in vremea holerei .
Ati citit-o?
Mai tineti minte?
Dupa vreo 30 de ani de casnicie, Dr.Urbino era cat pe ce sa divorteze de Fermina Daza din cauza... sapunului de la baie .
Dr. Urbino sustinea ca nu mai e sapun la baie de vreo saptamana (chiar NU mai era :), iar doamna Fermina sustinea ca ea s-a spalat cu sapun cu o zi in urma .
Dupa luni de zile de razboi rece , dr. Urbino a trebuit sa cedeze si sa "recunoasca", ca, da, era sapun la baie :)))).
A cedat fiindca o iubea la nebunie pe Fermina, nu fiindca FErmina ar fi avut dreptate.

Xio, sorry, noi iubim copiii . Pe tine doar te simpatizam asaa, in afara subiectelor in care pomenesti despre santaj prin plans si rasfat... .




Alina240, fetita ta e adorabila !!!!!!!!






Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns babyangel spune:

Buna fetelor,
Am citit totate mesajele si imi pare rau sa vad ca atmosfera e cam "tensionata" ...Avem copii de virste diferite insa exista anumite lucruri comunte la ei, indiferent cu ce "bagaj de educatie" vin de acasa..

Alina , baiatul meu cand avea 6 ani(acu are 9) avea problema cu imbracatu..dar dorea doar sa nu faca cum zicem noi pentru ca cedea ca ne enervam..In acele momente practic el ne atragea atentia...prin plans si urlete, etc
Pana intr-o zi cand dorea sa mearga afara cu niste pantaloni de treining rupti...si sotu il certa ca cu aia nu merge afara si gata!
Si atinci i-am zis sotului , de fata cu copilul sa il lase sa mearga cu ce vrea, ca de el vor rade copiii si nu de noi.
In momentul ala, a luat alti pantaloni si a iesit afara

Asta a fost o mica paranteza..ideea e ca la 7 ani chiar poate sa faca anumite alegeri si este indicat sa-ilasam sa ia decizii singuri, chiar daca ele sunt gresite. E bine sa explicam ca un lucru e gresit, si de ce , dar e bine sa-i lasam sa suporte consecintele unor alegeri gresite...Doar asa se vor lamuri..

Cred ca la varsta de 7 ani e nevoie de multa comunicare ,dar si sa oferi copilului o anumita independenta..chiar si cand lace lucruri gresite...Important e sa stie de la noi ce credem ca e gresit sau de ce .




Anca
18+ sau
si mami de Lucas

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihuta spune:

Draga XIO

Nu cred ca a spus cineva la acest subiect ca daca nu ai copii, nu intelegi. Sunt persoane cu un simt matern foarte dezvoltat (cunosc si eu una) fara sa aiba copii. Eu spuneam ca in lipsa dragostei pentru un copil, a bucuriei cunoasterii universului lor interior, nu poti fi un psiholog bun pentru copii.

Tu vorbesti strict din perspectiva si in beneficiu adultilor. Cum sa faci astfel incat copilul sa nu te deranjeze, santajeze, rusineze, etc. Realitatea e ca de la cea mai frageda varsta, copilasii au sentimente, trairi, dorinte, frustrari, si nici una dintre ele nu e mai prejos sau mai putin justificata decat cele ale adultilor. Si un copil care plange are un motiv, o durere, o frustrate, o neputtinta pe care o comunica astfel parintilor. Eu jur ca n-am vazut copil sa planga la comanda. A, ca de multe ori (poate cele mai multe ori) in spatele acestui plans se afla ceva mai adanc sau mai vechi decat perechea de pantofi rosii, da e foarte posibil. Un copil care nu se simte suficient de iubit, de valorizat, de apreciat tinde sa isi manifeste (inconstient) aceste nemultumiri majore atunci cand apare o nemultumire marunta.


Mergi la inceput