Cand se pune un continent si un ocean intre..
Raspunsuri - Pagina 2
GabiG spune:
Noi am ales Europa versus America tot din motive de departare . La un moment dat trebuia sa alegem. Aveam doua drumuri, unul la stinga, America, cel la dreapta Belgia. Distanta a fost unul din considerentele principale. 1720km, daca treci prin vama Cenad. Spun asta pentru ca atunci cind te intorci acasa in vizita conteaza fiecare km. Ai impresia ca nu se mai termina drumul, nu mai poti sta pe scaun, nu poti dormi, abia astepti sa intri in vama si sa ajungi acasa (din fericire stau in Timisoara).
Nu stiu ce sa raspund intrebarilor tale, pentru ca mi le pun si eu de atitea ori. Cred ca este soarta care te indeamna sa faci anumite lucruri. Sigur, soarta o mai facem si noi.
E grea despartirea. Primii ani au fost groaznici, mai ales ca mama e sigura (tata a murit cind eu aveam 21).De cind avem pe bebe vine si sta cite 3 luni, asadar am fost mult mai mult timp impreuna. Din pacate nu am frati si surori, dar am prieteni extraordinari de care imi este dor si cu care ma vad in fiecare zi cit sintem in tara. Si vine alta despartire, alte lacrimi...
si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi
bubu spune:
Danad,
nepotica sa stii ca nu m-a uitat, din contra cum ea creste eu nu stiu cum sa vorbec cu ea. Vorbesc cu sora mea in fiecare saptamina cel putin cite o ora, iar nepotica vrea sa vorbeasca cu mine. Acum le mai las pe verisoara sa voreasca intre ele, cit stie fetita mea sa vorbeasca la 2 ani. Si acuma sora mea imi tot spune ca merge in oras cu nepotica si ea vrea tot timpul sa i cumpere tot felul de jucarii si hainite. Cum ceilalti verisori nu o acept (sint mai mari) ea isi doreste din suflet ca sa se poata intilni cit mai repede cu copilasii mei.
Sa stii ca copii poate ca mai uita, dar isi aduc aminte foarte repede.
Delia
dana d spune:
Dragele mele, eu sunt cu familia la Mamaia, am intrat la un Internet cafe sa-mi verific mail-ul si i-am trimis surorii mele un mesaj desi nu am primit nimic.
Mai stam sa inghetam aici inca 4 zile apoi ma intorc la calculatorul meu si la voi.
Cu drag Dana.
Mitzi spune:
Dana,
Ii va fi greu la inceput si greul despre care vreau sa-ti spun este...absolut. Nu o ucide cu intrebari existentiale, las-o sa-si gaseasca drumul si linistea. Cand am ajuns in Canada, fata mamei fiind pana ina ziua plecarii, am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Nimic, dar NIMIC nu era asa cum credeam eu. Mi-am urat atunci sotul cu inversunare si numai rabdarea si intelepciunea lui ne-a salvat casnicia. Si mama intreba "Unde te duci tu in lumea mare? De ce ai facut tu facultate si n-ai dormit noptile 5 ani de zile sa inveti, ca sa lucrezi acum ca...? Cine o sa ma ingroape si pe mine ca eu pe tine ma bazam? De ce-om fi noi blestemati sa tanjim la nepotii altora in loc sa ni-i crestem pe ai nostri?"
Si nu m-au ajutat deloc intrebarile astea, si nu m-au ajutat....
Nu pot spune ca sunt fericita acum, sunt linistita si mi-am "asezat" viata intr-un fel. Ioana, fetita mea, va avea alte oportunitati, va face scoala in sistemul canadian si va avea ce job vrea ea... Va fi mai bine.
Sprijin-o, nu o chinui!
tinatache spune:
Mitzi, mare dreptate ai!
Dana, oricum pana cand sora ta nu va spune singura daca ii este mai bine sau nu acolo, nu o va lamuri nimeni de contrariu. Unele experiente trebuie sa le traiesti singur ca sa-ti dai seama daca iti place sau nu. Acuma, ca tot a plecat, zic si eu, incurajeaz-o, sa te simta alaturi, ca sa-i fie despartirea mai usoara! Iar tie, inghetare placuta:)))
Cristina, mamica cu burtica