stimulare intelectuala a copilului mic
Raspunsuri - Pagina 2
Adriana mica spune:
Maialu, ai deschis un topic interesant si ma bucur sa vad ca inca nu au aparut discutii "aprinse". Oricum, din toate sugetsiile pe care ti le fac mamicile, cu siguranta vei gasi ceva care sa se potriveasca puiului tau.
Din punctul meu de vedere, mai intai trebuie sa incerci sa descoperi ce gen de activitati ii fac placere celui mic. De exemplu, Dudu este atras de muzica si de carti, asa incat, noi si drumul cu masina pana la gradi il petrecem fie cantand (toti trei, in cor), fie rasfoind o carte. In schimb, nu ii plac aproape deloc jocurile ce presupun indemanare.
Nu insist sa se joace cu nimic din ceea ce nu ii face placere, si oricum au fost foarte multe jucarii care nu l-au atras de prima data, au zacut uitate pe un raft pana intr-o zi, cand a aparut curiozitatea de a afla "Cine-i asta?", cum zice el. Din aceasta ultima categorie fac parte, de exemplu in cazul nostru, un laptop si un puzzle (din 2 piese, trebuie sa gaseasca perechi de mami si bebe de acelasi animalut). Acum este foarte fascinat de ele, deja la puzzle am trecut la "nivelul2": ii aratam o alta piesa decat cea corecta, il provocam sa gandeasca logic si sa sesizeze diferentele.
In ceea ce priveste metodele moderne (DVD, TV), cred ca si acestea isi au rolul lor. Noi ne uitam sambata si duminica dimineata la Boom Hope pt ca au filmulete si jocuri scurte si vesele, fara urma de violenta (sper sa nu fie considerata reclama!). Dar si de aceasta data ne implicam si noi in a il incurajam pe cel mic sa interactioneze cu personajele, sau facem impreuna ce vedem la TV (putina gimnastica, desenam cu palmele, etc). Iar uneori seara, cand ploua afara, ne uitam impreuna la cate o poveste pe DVD (deocamdata doar Alba ca Zapada, preferata lui), din care selectam doar un anumit fragment (ca sa nu ii punem rabdarea la incercare).
Si, nu in ultimul rand, genul de experiente ca cele mentionate de Vic, sunt foarte utile, mai ales dupa varsta de un an. Noi am avut una recenta, aici avem www.totsites.com/tot/tudorandrei/journal" target="_blank">poze.
Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...
try spune:
Vic povesteste f frumos si concluzionat. Da, e adevarat ca cel mic a invatat niste chestii de la cel mare fara efort (a facut anumite treburi mai repede decat cel mare care a trebuit sa le descopere singur (de ex. jocul cu masinile, cel mare a inceput sa se joace de-adevaratelea cu masinile cam dupa 2 ani, pe cand cel mic, prin copiere, se juca cu masinutele inca de la un an si ceva, stia sa le plimbe pe jos si sa faca zgomote). Pare ca e mai putin efort de crescut la al doiela copil, in realitatea insa intervine o noua latura a educatiei (notiunea de frate/sora si interactiunea dintre copii) care iti pune creierul la treaba enorm ca mamica, mai ales daca tii f. mult la ideea ca cei doi copii sa dezvolte o relatie frumoasa, sanatoasa si cat mai solida ca frati. In privinta acestei laturi sunt anumite lucruri care vin de la sine, dar altele trebuie sa le induci tu, ca parinte pt ca nu intotdeauna fratii (prin diferenta de personalitate si temperament) reusesc sa gaseasca singuri sa interactioneze asa cum crezi tu, parintele de cuviinta sa se intample.
Asta ca alt subiect de discutie legat de copii.
Cu cel mic de ex. a trebuit sa fiu contienta de anumite acumulari/evolutii prin faptul ca s-a nascut prematur si a avut de recuperat, iar asta ca parinte te face constient de tot felu lde etape si faze, de mecanisme de invatare ale unui copil pe care altfel nu le remarci daca ai un copil care se dezvolta armonios de la sine. Asa am invatat ca si simpla punere a cubuletelor intr-o cutie e o activitate importanta si de baza pt un copil de 1,5 ani, ca apucarea unei mici cereale cerculet nu e intamplatoare si felul in care copilul apuca denota un stadiu de dezvoltare si exemplele pot curge cu nemiluita.
Cu jucariile/jocurile: o mare salvare ar fi daca parintii ar constientiza ca pt un copi lorice obiect poate constitui o jucarie. Multi dintre noi, absorbiti de reclamele atragatoare is magazinele de jucarii tindem sa acordam mult prea mult credit jucariilor standard din magazine. Nu toate sunt superfolositoare si mai ales, multe din ele pot avea inlocuitori in obiecte simple care se gasesc in orice casa si care pot aduce acelasi plus de dezvoltare/stimulare pt copil. De ex. parintii mei mereu se grabeau sa-mi ia copii dintre picioare de la bucatarie cand aveam de trebaluit ceva. Ca nu trebuei sa umble prin sertare, prin dulapuri etc. Dar le-am spus sa-i lase (atat timp cat nu e vorba de un obicet care sa fie periculos). Multe luni cel mare a fost innebunit sa scoata/bage sticlele de ulei din dulapu lde jos (bidoane mari de plastic de 3 L, asa sunt aici sticlele de ulei clasice), cum imi lua toate paletele de plastic sau lemn si le tara prin toata bucataria si batea in toate cele (noroc cu masinile de spalat vase care imi usureaza treaba dupa joaca lor). Joaca prin sertarele de haine etc. I-am lasat, atat timp cat nu distrugeau ceva si cel mai mare risc era doar de deranj... au avut voie. In general le-am dat voei sa se joace cu orice obiect atat timp cat nu era periculos pt ei sau valoros pt mine.
Cu mspunea vic, da, ii lasam sa dea cu mopul prin bucatarie si sa sprayeze cu el (motiv de mare incantare pt amandoi), sa dea cu aspiratorul odata cu mine (aici aspiratoarele sunt de alta natura decat cele europene si un pitic nu poate manui singur un aspirator), sa se joace in chiuveta la bucatarie chiar daca asta imi incetinea ritmul treburilor. Daca trebaluiesc ceva prin gradina si ma vede ca umblu cu o sepeliga si-si manifesta interesul, il pun sa-si ia si el lopatica lui de nisip sau grebla si sa scormone si el pamantul langa mine, udam florile impreuna, uneori il las sa tian de masian de tuns iarba odata cu mine treburi de genul asta. Si sa stii ca cel mare a dezvoltat o placere din a-si oferi ajutorul atunci cand ma vede ca ma treaba si nimic nu ma bucura mai tare decat sa-l vad dispus sa ajute.
elya spune:
Maialu eu am o carte in format digital care se numeste "Ghid practic pentru cresterea copilului pana la 5 ani" de June Oberlander si care are exercitii, activitati practice pe categorii de varsta care ajuta la stimularea gandirii, a abilitatilor manuale, etc. Da-mi adresa ta de mail(aici sau pe privat cm vrei) daca te intereseaza.
filofteia spune:
Farah felicitari pentru ca ai avut curajul sa recunosti ca-ti suprasoliciti copilul...
Maialu...la un an nici eu nu sunt pentru DVD-uri...Acum ...eu am inteles ca de fapt tu vrei un DVD pentru tine...ca sa stii ce sa faci...
Fiecare activitate trebuie adaptata in functie de varsta.
Oricum o tura prin librarie iti va oferi material didactic pentru orice varsta.
Ca sfat...eu i-am luat acelasi caiet de doua ori..am un fix cu engleza, asa ca atunci cand am hotarat sa invatam engleza nu i-am luat mai multe caiete, ci acelasi caiet...astfel a avut posibilitatea sa exerseze pe ceva cunoscut...
Eu m-am bazat mai mult pe iesitul afara...asa ca i-am explicat cum este cu forta centrigufa in timp ce-l dadeam in chestia aia care se invarte (nu stiu cum ii spune)...apoi de forta de frecare...apoi de forta lui Arhimede in timp ce facea baie si tot asa...
sorana spune:
Dupa parerea mea la 1-2 ani sunt suficiente cartile alea mici cu poze mari pe care le studiati impreuna si jucariile "care fac ceva". De ex, am vazut o jucarioara de plastic cu 3 flori pe care le udai si cresteau (dupa care evident, scoteai apa si le apasai cu mana la loc).
La PC sunt suficiente 10 min - Monica se uita pe la 2 ani la scena cu cantecul elefantilor din "Cartile Junglei". O distra teribil. Si ne uitam doar la o scena pe zi (cantecul maimutelor sau cantecul lui Baloo sau elefantii).
Asa cum zice si filofteia mi se pare important sa vorbiti multe si de toate cand iesiti afar - combinati mersul, exercitiul fizic, relaxarea si invatatul. Foarte multe lucruri le-a invatat Monica in orele de stat afara. De la 2 ani jumate a inceput sa puna intrebari si sa primeasca raspunsuri. Si intrebarile se repeta uneori - dar explicatiile sunt mult mai elaborate acum, la 6 ani, decat erau la 2-3 ani. Clasica la noi este "de ce arde soarele" - prima ei intrebare "desteapta" de la 2 ani jumate si repetata cam din an in an.
Jucandu-ne (copil si mama) si observand ce se intampla in jurul nostru si observand natura invatam foarte multe chestii - atat de multe incat acum folosesc wikipedia destul de des ca nu mai stiu sa raspund ....
Sorana si Monica (5 ani)
norocuta spune:
Malaiu mai gasesti cate ceva si pe serverul urmator (si cea mentionata de Elya, care mi-a venit si mie in gand 
):
http://www.4shared.com/
la USER LOGIN completezi:
e-mail : desprecarti@yahoo.com
password: romania
Sper sa gasesti ceea ce ai vrea.
Lemoni spune:
http://www.yourbabycanread.com/
Am vazut acest program la televizor unde ii se facea reclama nu am copii mici dar mi s-a parut foarte interesant trebuie numai sa furi ideea programului nu cred ca e necesar sa cumperi tot programul dar am ramas cu gura cascata cand un pui de 2 ani citea deja ca la clasa primara. Deci totul a pornit de la un tatic frustrat ca isi duce copilul la dadaca si aceasta il pune in fatza televizorului pt 8 ore asa incat s-a gandit sa faca o caseta cu el pt stimularea copilului. Asa a venit cu ideea acestui program .Mentionez ca nu am pus-o in aplicare dar imi amintesc ca cel mare al meu avea o memorie extraordinara cand era mic asa ca merita incercat. succes
Farah spune:
saru' mina, filofteia.
si eu voiam un copil care sa tina capul la o luna si sa vorbeasca la 2 luni, daca se putea, si sa citeasca la 6. dar am ajuns la concluzia (dupa multe insistente ale sus-mentionatei prietene) ca prefer un copil fericit decit un geniu frustrat si vesnic nemultumit(cita luciditate, atita drama).
asta nu-nseamna ca nu trebuie stimulati copiii, din contra, dar chiar nu cred ca tre sa stie sa citeasca la 3 ani si sa vorbeasca 5 limbi straine la 4, sau sa faca cine stie ce chestii complicate. atentia si memoria si puterea de concentrare se dezvolta frumos si destul si din toate chestiile astea simple care s-au tot enumerat pe-aici.
in afara de cazul in care vreti in casa un cosmonaut la 5 ani(cum mi se zicea mie, si eu eram culmea, incintata), atunci da, trebuie mai mult