impunerea regulilor de viata a copiilor incepand
Raspunsuri - Pagina 2
sorana spune:
O sa raspund la intrebarea initiala - cum arata baietii.
Noi am luat o "enciclopedie medicala pentru copii" cu desene. Si ne-am uitat si la inima, plamani, stomac, dar si la organele genitale. Si cu ocazia asta am invatat un pic si despre sistemul digestiv si sistemul respirator.
Pe la 5 ani mi se pare foarte normal sa cunoasca ce este in corpul uman (oase muschi, organe) inclusiv diferentele intre femei si barbati.
Sorana si Monica (5 ani)
rasfatzata spune:
OK,am inteles dar ce se spune de copiii care au crescut in timpurile apuse ,oare nu am fost lipsiti de multe?poate din cauza asta eu sunt un pic mai toleranta... oricum cand mergem in vizita,andreea isi stie locul,si stiu vorba ¨¨cei 7 ani de acasa¨¨.Nu vreau sa cresc un copil care nu indrazneste sa-si spuna ce gandeste ca poate ,raneste pe cineva daradevarul doare...eu de ex,am lasat de la mine ,dar am suferit pt k nu indrazneam sa zic oamenilor in fata ce gandeam...crezi k in ziua de azi i mai pasa cuiva
?
stiti vorba ¨repede si la obiect¨¨
Eu incerc din rasputeri sa cresc un copil sanatos ,care stie ce vrea de la viata sa fie hotarata,dar pana atunci mai e mult si bine...
crisanda
witeflower spune:
rasfatzata, si eu zic ca e important sa dai copilului libertatea de a se exprima. Dar cand invata ca e ok sa spuna ce gandeste, cred ca trebuie sa invete in acelasi timp "sa gandeasca ce spune" - adica sa nu tot dea tros cu batu-n balta, indiferent pe cine loveste/stropeste...
Am o colega care se considera o sincera si o independenta, ca ea spune mereu ce gandeste. Dar sub acest pretext jigneste si ataca pe oricine ii sta in cale, nu-si cere niciodata scuze, ca de!, a fost sincera, nimic mai mult...
Cred ca copiii pot invata de mici ca cu cat esti mai liber sa faci/spui ceva, cu atat trebuie sa fii mai responsabil pt ceea ce faci sau spui.
rasfatzata spune:
am observat de la un timp,fetita mea cand vrea sa spuna ceva se opreste si ma intreaba daca poate sa spuna sau nu !asta pt ca i-am repetat de mii de ori k nu e bine sa-si bage nasul in¨¨ oalelor adultilor¨¨
crisanda
try spune:
Rasfatzata, ca se intereseaza de putza e pt. ea fiind probabil singura la paritni n-a avut ocazia sa vada alti copii in ipostaze mai intime (adica in chilotei sau fara). Eu am doi baieti si sunt mici in comparatie cu fetita ta. Curiozitatea asta fatza de organele genitale apare inca de mici (copii se autostudiaza la inceput, in primii ani de viatza si apoi pe la 3-4 ani incep sa se intereseze ce e la altii). Ai mei, desi baieti amandoi, tot se studiaza unul pe altul si pt ca fac baita impreuna se trga de putza reciproc, din curiozitate .Cle mic (aproape 2 ani) e mai nerusinat, adica n-are bariere, nu se jeneaz, in schimb cel mare (aproape 4 ani) deja a inceput sa capete senstimentul de rusine, de intimitate legat de organul sexual. N-au apucat sa vada o pasarica pana acum, dar cel mare stie ca fetele au pasarica si baietii putza, asta a fost si modul in care el a descoperit prin ce se deosebesc fetele de baieti. Si totul a pornit de cand am fost in vacanta la mare asta primavara si a zis ceva (nu mai retin bine) legat de putza mea. Si m-am folosit de ocazia respectiva pt a-i spune ca mami nu are putza are pasarica, ca fetele au una si baietii alta. A fost ca o descoperire pt el si saptamani intregi aducea in discutie acest subiect in care singurel reintarea cum ca fetitele au ce au si baieti iau ce au. Si ne lua pe rand: mami are…, tati are…, tataie are…, mamaie are…, prietena lu ide 5 ani are…. mama prieteni lui are…
Cred ca ideea fetelor cu atlasul sau imagini didactice de pe internet este cea mai nimerita (ca doar nu te duci afara, pui mana pe-un baietel, il dezbraci si-i arati ce si cum 
)
Legat de rasfat… eu am o idee: rasfatul e cand copilul ajunge sa depaseasca mereu limitele pe care parintii le au in minte, iar alintul e cand arati dovezi fizice de dragoste unui copilas (pupaturi, imbratisari, voci pitzigaiate, etc.). Cred ca fetita ta e rasfatata mai degraba pt ca n-ai reusit tu inca sa gasesti calea potrivita sa-i impui regulile si sa o faci sa le respecte cu consecventa, iar asta probabil ca a fost un minus al tau pana acum. Si nu se datoreaza faptului ca tatal fetitei este mai putin tandru. Lipsa de tandrete a unui parinte se poate compensata prin alinturi mai multe din partea celuilalt parinte. Dar faptul ca fetita ta e rasfatata are legatura cu impunerea limitelor. Probabil ca pana acum nu i-ai facut cunoscute regulile pe care ai vrea tu sa le respecte ea, unii parinti au in minte niste reguli pe care ar vrea sa le respecte copii lor, dar esueaza in a le face cunsocute copiilor, iar copiii nu pot sa ne citeasca gandurile. Chiar daca la 6 ani un copil pricepe si intelege f multe, eu to tcred ca e mare nevoie de “picatura chinezeasca”, adica amintit zilnic regula, explicat de ce etc. Unii copii sunt mai receptivi la motivatiile verbale, altii se conformeaza mai usor la motivatiile experiemntale/materiale (adica atunci cand exista o consecinta pozitiva sau negativa a respectarii sau nerespectarii regulii).
Spui ca fetita ta tinde sa fie mai bossy in relatia cu ceilalti copii, ii place sa fie in control, sa organizeze si sa directioneze ea lucurrile, atunci foloseste-te de asta in impunerea regulilor. Fa in asa fel incat sa para ca decizia de a se spala pe dinti vine de la ea, nu ca i-o impui tu. Un ex.: uite, mami, in seara asta trebuie sa ne spalam pe cap si pe dinti. Ce vrei? Sa te speli prima data pe cap si apoi dintii sau invers? Si poate asa ii dai senzatia ca ea decide ce se intampla, nu vine mami si ii spune ce sa faca. Poate nu e cel mai fericit exemplu, dar la astfel de chestii ma refer. Iar daca refuza si una si alta, atunci ii poti spune ca fetitele care nu se spala pe dinti si care nu se spala pe cap, atunci nu primesc nici poveste seara la culcare. Si pana sa apuce sa dea un raspuns ii aduci din nou in discutie propunere ta: deci, vrei prima dtaa sa ne spalam pe dinti sau sa ne spalam pe cap?
Cu mancatul: fixeaza-i o regula mai blanga la inceput, ma iusoara pt ea de respectat si apoi in timp ceri mai mutl de la ea. Adica mergi progresiv de la o regula usoara la una mai grea si astfel copilul nu simte de la inceput ca-l pui in fatza unui lucru greu pt el de indeplinit. La inceput ii poti spune: uite, mami, acuma termini portia asta mica di nfarfurie, mami nu ti-a pus mult, vezi? Si dupa aia mergem in parc si ne jucam. Deci ii oferi si o motivatie pt care sa aiba spor sa manance. Si apoi i nfiecare zi ii poti mari portia pana stii tu ca mananca atat cat ar trebui sa manance. Dar gradarea o faci lenta daca vezi ca nu merge prea bine metoda asta.
Cu invatatul literelor, trebuie s-o faci sa fie fun pt ea, ca o joaca. Alex la 2 ani si 2 luni imi invatase toate literele dintr-o joaca, nici nu-mi propusesem sa-l invat, a venit de la el. Le-a invatat pe toate si apoi i-a disparut dorinta si nu le-a mai repetat cu mine, l-am lasat, n-am insistat. L-am tatonat in vreo 2-3 randuri sa vad daca vrea sa le mai repete (reinvete, caci de fapt le uitase, daca nu le-am mai repetat) si am observat ca nu-i mai facea placere sa le repete pt ca le uitase si nu-i placea deloc sentimentul ca nu stia sa-mi mai spuna ce litera era aia sau aialalta. Si atunci am schimbat abordarea. Mi-am dat seama ca ar fi vrut el sa exerseze, dar il deranja faptul ca le uitase. Si ca i le readuc aminte am inventat un joc cu literele noastre cu magneti din cutie. Si-i spuneam Uite, Nenea C. Ce-a facut mamai, nenea C? Nenea C mergea pe trotar si… cand a avrut sa traverseze strada a fost atent sa se utie si-n stanga si-n dreapta sa vada daca vin masinile si cand nu a mai trecut nici o masina atunci a traversat. Inventam mici povestioare despre fiecare litera in genul “asa da” si “asa nu” si astfel impuscam doi iepuri dintr-o data. Il reinvatam literele fara sa stie si ii intaream si toate regulile pe care incercam sa i le insuflu in fiecare zi. Nu-ti spun ca a devenit un joc preferat pt fi-miu si mereu imi cerea sa-i spun ce mai fac literele. Si dupa ce termianm toata cutia de litere ma punea si a doua si a treia oara sa le lua mde la capat. Iti dai seama ca ma epuiza, ca nu mai stiam de udne sa inventez atatea cazuri, dar eram bucuroasa ca gasisem o metoda sa-i aduc aminte literele. Dupa mai multe zile l-am pus pe el sa ia literele din cutie si sa-mi zica ce nene e ala. Si el im izicea asta e nenea D. Daca gresea il corectam fara sa acord importanta prea mare greselii lui tocmai ca sa nu-l demotivez.
Acuma poate pare un pic pueril jocul asta pt un copil de 6 ani, dar sigur poti gasi o metoda similara prin care s-o atragi. Pretinde ca literele sunt prietenii ei si le dati nume care incep cu litera respectiva si inventati scenarii despre ce face fiecare prieten.
Apoi ii ceri sa ti-l aduca pe prietenul Andrei, spre exemplu.
rasfatzata spune:
Multumesc
rasfatzata spune:
Multumesc Try esti o buna prietena ,sfaturile care mi le-ai dat sunt bune dar ce sa fac meseria cea mai grea e sa fi parinte si pe deasupra sa fiu si un pic mai exigenta cu ea ,nu imi iese cand incerc sa fac sa inteleaga: ca trebuie sau nu trebuie ,ma innebuneste si repeta acelasi cuvant ma lasi ,ma lasi ,ma lasi si uneori cedez ,cateodata ma intreb ce o sa fac cand o sa fac al doi-lea copil ,cred ca o sa mor cu toate ca imi doresc f mult ,e mai usor in viata cand ai un frate ,eu mai am trei si ce bine e cand ne intalnim cu totii sau mergem la un picnic...
try spune:
Daca nu reusesti sa gasesti metoda sa faca ce vrei tu, n-ai decat sa abandonezi pt o perioada pt ca daca insisti pre tare risti sa-i o faci sa se impotriveasca doar de dragul contradictiei. Abandoneaza pt o perioada, eventual te gandesti la rece ce ai putea imbunatati in abordarea ta, te mai sfatuiesti cu sotul si mai incerci dupa o perioada. Poate e cva in tonul vocii tale care e stresant pt ea, ceva de care tu nu esti constienta, poate ai u nsoi de insistenta careo deranjeaza pe ea, chiar daca pt tine nu pare deloc ca esti insistenta si ca ai facut tot posibilul sa fii calma si sa o convingi cu frumosul. Poate ca ea a simtit ce putere are asupra ta acest "ma lasi" si vede ca pana la urma obtine ce vrea ea daca repeta de cateva ori acest ma lasi. Scenarii exista de multe feluri, tu insa trebuie sa te gandesti la toate, din pacate nu exista solutii standard.
Si stai linistita ca n-ai sa mori de gat cu amandoi dupa ce-l faci si pe al doilea. In mod firesc vei ajunge singura sa triezi ce e important, vei deveni mai eficienta, tot ce-ai invatat la primul vei aplica mai cu spor la al doiela (fara sa realizezi, ci doar iti va veni mai la indemana si mai firesc). Totul e sa stim sa renuntam cand nu putem sa facem ceva sau cand vedem ca nu avem sanse sa facem ceva. Daca ne incapatanam sa le facem pe toate doar pt ca asa ni se pare noua ca ar trebui sa faca o mamica perfecta (perfecta in capul nostru), atunci sfarsim de cele mai multe ori prin a fi mamici prea obosite ori prea stresate, ori prea nemultumite/nesatisfacute.
witeflower spune:
...dupa legile lui Murpfy as parafraza "zambeste, inca n-ati ajuns la adolescenta!"
Si al meu baiat, desi mai mic, ma contrazice si incearca sa ma faca sa cedez de fiecare data cand nu-i convine motivul pt care il cert.
Am descoperit insa ca cel mai tare il doare atunci cand tac...Atunci stie ca m-am suparat de-adevaratelea si...devine dispus sa ma asculte (nu in sensul de a face ce-i zic eu, ci in sensul de a asculta si a intelege ce-i spun).
Are momente cand nu-i convine subiectul si daca eu zic nu, el zice ba da si invers. Daca nu are un argument si vad ca ma contrazice doar ca sa ma sacaie (sau sa ma plictisesc si sa-i dau dreptate), ii spun ca nu are rost sa mai discutam si eu nu am de gand sa-i mai raspund. Nu functioneaza chiar mereu, dar de obicei merge.