GELOZIA DINTRE COPII

TOMALAVINIA spune:

Roxana, da, ai dreptate ca face minuni daca ii acorzi atentie si fetei mai mari!
Si eu am rezolvat tot asa problema.
Sa iti traiasca puiutzii si sa te bucuri de ei.Multa sanatate!

ana maria spune:

Teoria spune sa acorzi atentie celui mare, pentru ca el poate sa faca diferenta dintre comportamentul tau dinainte de a veni fratiorul pe lume sin sa sufere. Exista si reactii extreme: sindromul primului copil, atunci are reactii fizice si chiar intarzieri de dezvoltare. Petrece mai mult timp cu cea mare, chiar daca ti se pae foarte greu.. si daca ai pe cineva care te ajuta, roaga-l sa se ocupe de cel mic.

asta teoretic, practic stiu ca e tare greu, eu icna nu am al doilea copil si fi-miu deja povesteste ce traznai va face el daca va veni un bebe pe lume.

kokorina spune:

buna fetele.am intrat aici sa vad daca gasesc si eu solutii.eu am doi copii,gemeni.nu se pune problema ca unul e mai mare sau unul e mai mic,si totusi ma confrunt cu gelozie,zgarcenie....nici nu stiu cum sa-i zic.baietelul ce-i drept e cu mult mai dezvoltat din toate punctele de vedere fata de fetita.de multe ori o cafteste,doar pt ca ea are o jucarie in mana si o vrea el tocmai pe aceea.de multe ori(si stiu ca nu fac bine)...ii dau lui cea mai frumoasa jucarie,cea mai interesanta si cea mai noua,iar ei ii dau ceva nesemnificativ,dar care pe ea o distreaza.nu!el vrea "rahatzelul" ala din mana de la ea.sare pur si simplu sa o loveasca.eu sant intre ei si ii explic baietelului,sa o lase sa se joace ea cat vrea cu jucaria ei pt ca e in mana la ea si nu e frumos sa i-o smulga,iar cand se plictiseste,i-o va da lui cu siguranta.desi eu ii barez cumva "loviturile",deci in principiu cu mine se lupta,el nu da in mine,la ea se arunca.stie exact ca "din cauza ei" nu primeste el jucaria.daaaaaar!!!!si cand au momente de tandreteeee!!!!ma topesc de placere.baietelul este de fapt foarte protector,simt asta si o si remarc(ex:daca sant pe masa de infasat la ei in camera si o schimb pe fetita,dar ea plange,iar baietelul este in sufragerie,vine intr-un galop sa vada de ce plange si pana nu il iau in brate sa i-o arat pe surioara lui ca e in regula,plange si el cu ea odata.apoi isi continua joaca linistit).....dar sant momente pe timpul zilei cand si-o mai trag unul altuia.fetita e mai maruntica,dar nu lasa nimic neplatit.daca cumva a incasat-o de la fracsu si ea nu a reusit sa-l articuleze si ea(pt ca nu le dau eu voie,sa si-o dea unul altuia)...numai ce o vezi ca la catva timp i-o trage lu' fracsu dupa acre o sterge.pe semne ca isi aduce aminte....m-am pierdut in amanunte,ma scuzati.concluzia este ca la baietelul meu remarc gelozie daca sant cu surioara lui in brate si vrea si el.o dau pe ea jos si il iau pe el,dar apoi nici el nu mai vrea la mine....nu sant de acord cu bataia sub nici o forma,nici macar la poponet....incerc pe cat pot as le explioc,chiar daca ei nu inteleg marea cu sarea,sper ca intr-o zi sa inceteze cu gelozia asta frateasca si sa o protejeze asa cum face in momentele lui de dragalasenie.

AncaSiRoxana spune:

kokorina wow! ai gemeni fetita si baiat? suuuper! asta mi-as fi dorit si eu, daca ar fi fost sa aleg. sa-ti traiasca!
dar nici cu cele 2 fete ale mele, Roxana de 2 ani si 3 luni si Ilinca de 4 luni, nu mi-e rusine! mi-s dragi de nu mai pot!
fireste ca ma inscriu in topic, fireste ca cea mare a fost (si mai este, cred) geloasa pe cea mica. ii povestisem eu despre bebe inainte de a naste, dar pesemne ca una e sa povestesti, si alta sa vezi pe viu. la inceput a fost ok, probabil era "socul". dar apoi au inceput acele crize cu dat cu fundul de pamant, imi acapara toata atentia cu micile ei prostioare care necesitau s-o cert, deci, s-o bag in seama... am mai si tipat la ea in unele momente (fapt pe care il regret nespus, a ajuns sa zica, chiar si cand aude pe cineva strain ca ridica vocea: "nu mai tipa").
dar de cand mi-a deschis ochii o prietena si am inceput sa-i acord ei toata atentia (cu exceptia momentelor de alaptat pe cea mica), lucrurile s-au schimbat enorm! nu a renuntat cu totul la gelozie, chiar ieri imi spunea s-o aruncam pe Ilinca la gunoi. dar macar suntem pe drumul cel bun. si asta pt ca am schimbat cu totul tactica. avem o matusa care mai vine sa ma ajute cu ele, si la inceput o trimiteam pe ea afara cu cea mare. acum prefer s-o las in casa cu cea mica, daca e frig, si ies eu cu cea mare.

splendorica spune:

BUNA SEARA! Ce mai faceti? Cand am povestit prima oara despre baietelul meu nazdravan si de splendorica roz, credeam ca voi intalni pe forum o mamica , poate doua, dar constat ca suntem multe mamici care ne confruntam cu gelozia primului copil nascut. Am citit tot ce ati scris mamicilor si sincer cred in continuare ca eu am cel mai nazdravan baietel. Are momente cand este asa de nervos ca ne loveste pe toti sau tranteste jucari, usi sau tot ce intalnest , tipa foarte tare, se tavaleste pe jos , se catata pe canapea, fotolii, biblioteca ,tot ce poate fi escaladat ( acum in momentul este calare pe mine)Este extrem de ingenios in ce priveste nazbatile, as sta zile sa povestesc ce boacane face..Si ce ma irita cel mai tare il strig si nu-mi raspunde sau face exact ce ii spun sa nu faca. Iar daca am fetita in brate , tipa asa de tare incat nu mai pot auzi apsolut nimic si ce este cel mai grav se sperie fetita. Ma intreb daca incerc sa-l duc mai devreme la gradinita, ar fi o idee buna. Alta solutie nu intrvad , am incerct sa stam numai cu el, sa ma joc cu el de cateori doreste, mergem afara cand vrea el . Azi am fost numai cu el in oras , prin magazine, la plimbare, a fost un dulce. Dar cand am ajuns acasa si am pupat fata sa declansat razboiul. Imi esta foarte greu sa recunosc ca el trce bariera geloziei si este mai mult rautate. Daca merg la un dr. psiholog ar fi o idee buna?????? Astept sfaturi. Pupici mamici PUPICI PENTRU PITICI!!!!!!!!!!!.

Giana spune:

Avem si noi doi copilasi mici,un baietzel de 2 ani si 3 luni si inca unul mic,de aproape 5 luni. La inceput a fost gelozie,il tragea de picioruse cand il alaptam,il mai plesnea...a facut si el ceva crize dar i-a trecut cand a vazut ca nu tzine cu ele si nu capata ce-si doreste.I-am acordat atentzie intr-adevar,mai mult celui mare si in fiecare zi i-am explicat cat de mult il iubesc si eu si tati pe el si ca si pe bebe il iubim la fel de mult. Nu stiu cum,cert sete ca a intzeles ca trebuie sa-l iubeasca si sa aiba grija de cel mic.

Faceti tot posibilul sa nu se simta niciodata dat la o parte. Sa vedetzi ce minunat e acum,cand il vad pe cel mare ca-l pupa,il mangaie...cand imi spuna" Mami,stau langa el sa nu cada din pat" ...sau cand ma roaga frumos sa vin la bebe ca plange.

Evident....se mai intampla si pozne. De ex. odata se uita cel mare la desene si cel mic incepuse sa planga. A fost iritat ca nu mai aude la TV si i-a aruncat cu o jucarie.Nu l-a lovit dar l-a atins putzin.

Ce sa facem...sunt si ei mititei inca...

Mult succes !

alice_2007 spune:

Buna, ce pot sa iti spun te inteleg perfect desii nu am 2 copii dar sora mea are si am vazut la ea ce s-a intamplat...Cand a ramas gravida fetitei ei nu i-a convenit mai ales ca toata lumea vroia un baiat.nu a vrut sa accepte ca va fii baiat pana la 7 luni de sarcina....Noi am incercat sa ii explicam ca o sa fie mic, ca are cu cine sa se joace...dar minic.Pana la urma s-a gandit ea si a zis ca daca e baiat il dam lui tatii...dar sa il cheme bugdunel adica bogdan.si asa i-a ramas numele de frica ,ca venea sora mea acasa si ii zicea ca l-a adus pe Marian- asa vroiau nasii- si ea o trimitea inapoi sa il aduca pe Bogdan.
In orice caz cand a venit acasa bb nu a mai fost bugdunel ci doar bogdan... pt ca a vazut ea ca nu mai e in centrul atentiei.

try spune:

quote:

---

Originally posted by splendorica

BUNA SEARA! Ce mai faceti? Cand am povestit prima oara despre baietelul meu nazdravan si de splendorica roz, credeam ca voi intalni pe forum o mamica , poate doua, dar constat ca suntem multe mamici care ne confruntam cu gelozia primului copil nascut.

---

Asta trebuie sa te duca la concluzia ca e absolut fireasca aceasta gelozie. Psihologic vorbind este sanatoasa, adica un copil pana in 5 ani care nu da semne de gelozie pe cel nou aparut in casa ar ridica mai multe semne de intrebare unui psiholog decat unul care e gelos. Dupa 5 ani copiii de regula incep sa aiba un comportament diferit, sunt mamici in miniatura: vor sa-si ajute mama mereu, sa-l hraneasca pe cel mic, vor sa-si asume responsabilitatile cresterii fratiorului/surioarei si deseori isi imita mamele.
Acum delimitarea asta de 5 ani nu-i batuta-n cuie, copii mai mci ide 5 ani, dar mai avansati dpd psihologic pot avea comportamentul celui de peste 5 ani, dar si copii mai mari de 5 ani pot manifesta inca gelozie fata de cel mic.
Dar cu cat diferenta de varsta este mai mica, cu atat gelozia este mai putin ascunsa, mai primitiva si cu semne mai violente (lovit, smuls, trantit, tipat etc.).
Ma focusez un pic pe fratii/surorile cu diferente mici de varsta (caci asta am si eu acasa).
De ce e fireasca aceasta gelozie? Hai sa ne gandim logic, altruismul se invata, nu se mosteneste. Acest prim copil nu a avut niciodata ocazia sa ne imparta cu nici un alt copil in mod constant si, pac, dintr-o data (caci cu toate incercarile noastre de a le explica ce inseamna un fratior, capacitatea lor de reprezentare este limitata, la 2 ani nu prea iti faci reprezentari cand iti explica mama, mai ales cand nu ai nici o raportare, de-aia pt multi fratiori, aparitia celui mic e un soc) apare un frate/sora. Si mai mult, cel mic e cel care sta tot timpul la sanul mamei, el e cel cu care mami vorbeste pitigaiat, el e cel care daca plange, mami sare imediat, el primeste el foloseste acum lucrurile care candva erau ale lui (cadita, patut etc). Toata lumea care ne viziteaza vine de fapt sa vada bebelusul cel nou si nu pe el, cel mare, toti intreaba de cel mic si isi indreapta atentia carte el. Cand ai fost primadona cativa ani e greu sa te acomodezi cu locul doi. Deci nu-i prea greu sa devii gelos in astfel de situatii.
Acuma gelozia lor se poate indrepta cu precadere catre nou bebelus sau cu precadere catre mama. Dar cauza e aceeasi.

Multe mamici cred ca au o imagine idilica despre ce insemana relatia dintre frati/surori. Daca ati avut frati/surori, ar trebui sa stiti ca aceasta relatie este presarata cu multe picanterii si ele dureaza pana hat departe, unii nu pot sa depaseasca aceasta faza nici dupa pubertate.

Trebuie sa fiti constiente ca e absolut firesc si normal ca primii nostri copii sa reactioneze asa. Normal ca nu trebuie sa lasam lucrurile sa decurga in voia sortii si ca trebuie sa corectam mereu si mereu aceste accese de gelozie. Dar si natura isi face treaba ei, sa stiti, oricat de mult se cearta sau se bat copiii vostri intre ei, trebuie sa fi observat si iubirea dintre ei care uneori apare fara sa o fi sadit noi in ei in prealabil. Ati vazut cu cata tarie isi apara fratii mai mari pe cei mai mici in afara "cuibului" (a casei)? Dusputa lor de cele mai mutle ori se poarta pe teren familial.
Trebuie sa luati lucrurile incetul cu incetul si sa acordati rabdare multa celui mare pt ca el sa invete sa-l tolereze pe cel mic, iar asta nu inseamna sa-i spui de 3-4 ori si apoi gata, copilul intelege. Ci e vorba de-un proces de lunga durata, picatura chinezeasca, putin cate putin in fiecare zi si o sa vedeti ca-n final, ca adulti, ei vor fi un sprijin unul pt celalalt.
Atentia trebuie acordata amandurora, cel mare trebuie sa inteleaga ca de acum incolo va trebui sa imparta, iar asta inseamna tot: de la jucarii sau camera de dormit, pana la mami si cada de baie, de la ciocolata adusa de musafiri, pana la critici si laude.
Nu trebuie neglijat nici cel mic, pt ca si el, are nevoie de interactiune, atentie din partea noastra caci asta il ajuta sa evolueze. Daca e bebelus si nu face mare lucru, asta nu inseamna ca nu are nevoie de noi. Eu mai degraba as incuraja interactiunea dintre cei doi decat sa ma axez pe timp petrecut separat. Sunt total de acord ca odata pe zi macar fiecare din cei doi copii (sau mai multi) trebuei sa aiba momentul lui "intim" cu mami, dar nu face din asta o chestiune predominanta cel putin ca timp. De multe ori noi, mamele, ne asteptam ca cei doi copii sa gaseasca singuri calea spre intelege reciproca, noua ni se pare firesc sa se iubeasca si sa se tolereze. Din pacate trebuie sa-i invatam cum sa se tolereze reciproc si dificultatea mai mare e cu primul copil care a cunsocut si alt statut in casa, acel al copilului unic.

Eu incerc pe cat posibil sa nu-i tot atrag atentia celui mare mereu pt ce face gresit fara de cel mic, incerc sa-i mai explic si separat, cand avem momentul nostru impreuna. In momentul disputei, nervii sunt la maxim si copilul nu poate recepta bine mesajul nostru, iar daca mai adaugam la asta si tipatul nostru, interdictiile sau pedeapsa, cred ca agravam situatia (cel putin la inceput).
Am si momente cand nu intervin intre ei (pt ca de cele mai multe ori tendinta e de a-l favoriza pe cel mic care nu stie) si-i observ cum incearca sa-si rezolve conflictul si intervin doar ca sa corectez o lovitura aplicata (de genul "alex, nu lovim" si incerc sa ma exprim impersonal, adica regual se aplica in ambele directii). De ce? pt ca si cel mic trebuie sa invete sa-si gestioneze problemele si sa nu astepte tot timpul la mine sa-l ajut cand are o nemultumire vis-a-vis de frate-su. Bine, de multe ori le arat cum trebuie sa procedeze, dar apoi ii las si pe ei sa practice singuri ceea ce incerc eu sa le insuflu cu alte ocazii.
Incercati sa evitati pe cat posibil explicatiile de genul: mami tu esti mare, el e mic. Ajungeti in punctul in care sunt eu acum cu alex care imi spune de la un timp incoace ca el e mic, sa vrea sa fie mic - deh, si pe mamaie trebuie s-o educam, nu numai pe copiii . Ea ii tot explica cum ca el e mare si adrian e mic si sa nu-l mai loveasca. ceea ce ma face sa inteleg ca fi-miu al mare a tras concluzia ca a fi mic inseamna sa ai privilegii multe. Si de fiecare data cand isi doreste sa fie mic ii spun, atunci punem pampersei mami, daca esti mic. Adica ii reliefez toate dezavantajele de a fi mic. S iapoi se razgandeste.

Eu nu ma consum atat cu aceasta gelozie dintre ei, mi se pare fireasca, e natural sa existe si stiu ca are rolul ei benefic. Corectez zilnic si bat moneda pe reguli stiind ca undeva candva aceste lucruri se vor prinde de ei si le vor intelege. Sti uca multe mamici isis doresc sa vada armonie intre cei doi copii, insa fiti realiste in asteptarile voastre, acest lucru nu se va intampla maine si dintr-o data. E un proces de lunga durata. Asa cum cand Alex era mic si il luam de 10.000 de ori pe zi de la tv ca sa il invat sa nu mai mearga acolo, asa o sa fie si cu dezvatatul de a-l mai trata urat pe frate-su.

Acum suntem in faza in care daca ii fac unuia ceva, vrea si alalalt imediat sa i se faca acelasi lucru (si noi convietuim de vreo 15 luni impreuna deci n-am ajuns prea departe). Adica daca il gadil pe sub gusa pe adrian si-l fac sa rada, vine repede si alex, de unde e, nu conteaza ca facea ceva ineresant pt el, si imi zice "vrei joci cu mami si tu". Sau daca ma chirlomanesc cu alex, vine si adrian si se agata de mine si cerseste sa-l iau in brate. Si-apoi trebuie sa-i pun pe amandoi pe jos ca pe sardele unul langa altul si sa impart gadilituri pe ambele burtici si incerc sa dezvolt un joc in care sa-i implic pe amandoi si ei sa fie nevoiti sa interactioneze nu sa se joace separat cu mine.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II

DRAGM spune:

Buna,
Sunt memebru nou pe forum .Am doi copii o fetita de 5 ani si jumatate si un baietel de 4 luni si jumatate.De cand s-a nascut bebe ,fetita este gelosa .A trecut prin tot felul de etape pot spune :de la a-si pune pampersi ,a bea din biberon la a dormi in patutul lui bebe si de a se juca cu jucarioarele lui.De asemena uneori imi zice ca nu mai am timp de ea .Asta a fost la inceput adica vreo doua luni dupa care in prezent de cand bebe a inceput sa gingureasca ,sa rada si sa o urmareasca prin casa sunt cei mai buni prieteni si toata ziua ii spune ca e fratiorul ei si ca il iubeste.Oricum primele doua luni au fost un calvar care nu se mai termina si ajunsesem sa cred ca nu pot face fata la doi copii.Acum va pot spune cu mana pe inima :faceti doi copii ca e super.