Subiectul in original il gasesti aici ...Si totusi exista blestem
Printeaza pagina | Inchide fereastra

...Si totusi exista blestem

De la: Forum DC
URL: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=82723
Printat la: 19/04/2025

Mesaj:

Autor: brendamitran
Subiect: ...Si totusi exista blestem
Trimis la: 24/08/2006 23:31:00
Mesaj:

Inspirata de o postare a unei forumiste,constat ca mi-e rusine pt.faptul ca nu mi-a venit ideea mai demult.
Adrian Paunescu este unul dintre poetii mei preferati.Astept aici pe toti indragostitii de poezia lui.
Si cu ce putem incepe,daca nu cu.....


Totusi, Iubirea
Adrian Păunescu
.
Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva să-ntamplat.
.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, intuneric si tu
Intram în amor fără nume
Fiorul ca fulger cazu.
.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au cazut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sarut.
.
Acum te declar Dumnezee
Eu insumi să simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
.
Afara roiesc intunerici
Aici suntem noi luminosi
Se cearta-ntre ele biserici
Facandu-si acelasi repros.
.
Si tu si iubirea exista
Si moartea exista în ea
Imi place mai mult când esti trista
Tristetea, de fapt, e a ta.
.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi inchizitii te cer.
.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintai,
Prăval peste tine padurea:
Adio, adica ramai.
.
Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.


BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Raspunsuri:

Autor: ligeea
Raspuns la: 24/08/2006 23:39:11
Mesaj:

AP putea sa fie un mare poet ,are o usurinta in versificatie cu totul speciala pacat ca s-a inchinat la prea multi zei deodata (al artelor si al razboiului ,asa mai eufemistic vorbind )
Mie imi placea la Cenaclu, am fost de vre-o doua ori eram cam mica si nu ma prea lasau ai mei decat cu liceeni ,,batrani
Problema e ca daca-l citesti, unele versuri au traire autentica iar altele reflecta doar automatismele si sloganurile acelei perioade. Mai ales proza de genul de la Barca la Viena m-a scarbit si nu aveam decat vre-o 16 ani cand am citit cartea si tot mi s-a parut falsa

ligeea

Autor: alinaluchian
Raspuns la: 25/08/2006 02:48:46
Mesaj:

Brenda,
Subiectul tau trezeste amintiri si doruri pentru ca mie-mi place poezia cintata a lui Paunescu.

Vara promisa

1. Te-as fi iubit cum n-ai mai fost
Ca un soldat in plin razboi
Dar uita ploua fara rost
Iar intre noi
Ca intr-o gara nu stiu cum
Cand unul vine altu-i dus
Si ratacim pe-acelasi drum
In sens opus

R: Ne rascoleste, timpul, femeie
Pe un peron vechi de gara
Tu Iliada, eu Odisee
Scrisa de mult intr-o vara

2. Ca un pandar te-as fi iubit
Iesit la drum in calea ta
Dar zilnic trece si-n zadar
S-altcineva
Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar departiti de niste munti
Intamplator

3. Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De-un gard cu spini
Dar vara ce ne-a logodit
Cununi de flori impurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevarat

www.romanianvoice.com/poezii/poezii/antiprimavara.php" target="_blank">Antiprimavara
www.agonia.ro/index.php/poetry/10242/index.html" target="_blank">Durerea femeiasca
www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rugaparinti.php" target="_blank">Ruga pentru parinti

Daca va este dor sa le ascultati, le gasiti www.radio3net.ro/artisti.php?cx=top2" target="_blank">aici


Sunt atitea lucruri pe care le putem lasa de la noi fara a ne simti saraci.

Autor: brendamitran
Raspuns la: 25/08/2006 08:22:45
Mesaj:

quote:
Originally posted by ligeea

AP putea sa fie un mare poet ,are o usurinta in versificatie cu totul speciala pacat ca s-a inchinat la prea multi zei deodata

ligeea





corect......

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 25/08/2006 08:47:39
Mesaj:

Lied vechi de dragoste

Un stingher
Alt stingher
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fara noi.

Ninge sa desparta cifrele si mirii
Unu si cu unu nu se mai fac doi
Tabla adunarii,tabla inmultirii
Ne trimit acasa,singuri amandoi.

Trec pe linga tine tipatoare trenuri
Botezate-n templul prafuitei gari
Si de fiecare te-ndoiesti si tremuri
Si la geamul negru speriata sari

Cite brazde tulburi pasul meu rastoarna
In impotrivire vesnic sa ma scald
Dar acum,ca totul a intrat in iarna,
Vreau sa-ti fie bine,vreau sa-ti fie cald.

M-ai uitat cu totul,nu te mai tin minte,
N-ai avut rabdare,n-am avut noroc
Intre noi,iubito,nu au loc cuvinte,
Felinarul nostru a fost pus pe foc.

Tu,imblinzitoarea starilor de luna
Tu,zamislitoarea starilor pustii
Cum suporti intreaga liniste comuna
Cind erai nascuta spre a ma iubi?

Unu si cu unu nu mai vor sa faca
Nu mai vor sa faca niciodata doi.
Tabla adunarii tremura saraca
S-a mutat intreaga lume intre noi.

Umbre fara forme s-au urcat pe ringuri
Vinturile iernii cauta raspuns
Unu minus unu fac doi oameni singuri
Unu minus unu,asta am ajuns.

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: sali
Raspuns la: 25/08/2006 09:24:45
Mesaj:


Haide mama, haide tata
Haide mama, haide tata,
Mai priviti-va o data.
Si pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.

Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume
De cand sunt si eu pe lume.
Mi-ati dat multe si de toate
Dar si zbucium peste poate.

Haide mama, haide mama, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide tata, haide tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.

Haide mama, haide tata,
Mai claditi-ma o data.
Fara nume si avere
Numai liniste v-as cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste.
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.

Haide mama, haide mama, hai
Niste liniste sa-mi dai.
Haide tata, haide tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.


Daca este cineva caruia sa nu i se fi potrivit macar o data in viata versurile de mai sus, sa ridice manauta. Dar nu cred (din pacate).Si nu pot sa nu ma gandesc ca la un moment dat i se vor potrivi si fetitei mele...
Exista si cantecel, cantat de Andrei Paunescu, tare mult mi-a placut.
tot pe www.radio3net.




Autor: sali
Raspuns la: 25/08/2006 09:37:59
Mesaj:

La Adio

Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici să te strig nu știu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Știai și tu, plângeai și tu
Și-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ți-aș mai spune amănunte
Destinul de-aș putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Și eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

Autor: crini
Raspuns la: 25/08/2006 11:30:17
Mesaj:

Nu stiam ca sunt versurile lui, recunosc. Le cunosc pentru ca le cantau Hrusca si Seicaru. Cumva si "Aruncarea in valuri" e tot a lui?
Ca o canta Seicaru pe acelasi disc cu unele scrise de voi si pare si acelasi stil.
Nu dati cu pietre daca ma insel.

Mami de fetita (1999)si baietel (2004)

Autor: aschiutza
Raspuns la: 25/08/2006 13:08:40
Mesaj:

Dragii mei, istoria e plina de poeti, care au servit uneia sau altei cauze. Unii au ramas in Panteon, altii nu. Deci nu cred ca ar trebui judecat AP numai dupa ce orientare politica a avut. Asta tine de el ca om, a fost optiunea lui, sa fie sanatos!

Asta nu ma impiedica sa imi placa unele dintre poeziile lui. Pe vremea copilariei mele cenaclurile lui erau gura de libertate, sa zic asa, era Woodstockul nostru intr-un fel. Multi tineri puteau sa se exprime acolo liber, si pe linga cele citeva cintece regulamntare de partid erau multe de suflet. Sa ne aducem aminte cite cintece populare si folk au ajuns la urechile noastre din cauza acestui Cenaclu.

Faptul ca are si poezii kitch si influentate de ideologie: se inscrie bine cu Rilke (kitsch) si cu Majakovski (ideologie) in sir. Nu toti pot fi geniali tot timpul.... Greseala lui ca a publicat prea mult si nu a reusit sa discearna intre valoarea propriilor creatii.

-------------

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Autor: brendamitran
Raspuns la: 27/08/2006 09:56:28
Mesaj:

Tocmai,ca nu-l judecaram dupa culoarea politica....
Ne referim aici strict la poezia lui,cui ii place,cui nu....
Si....cred ca orice poet a avut si poezii mai slabe,orice artist in domeniul lui,a avut lucrari mai slabe,nu?
De fapt,nici nu ne intereseaza asta,important este ce ne place din Adrian Paunescu!

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: Edessa
Raspuns la: 27/08/2006 12:03:22
Mesaj:

Adrian Paunescu m-a impresionat in nenumarate randuri prin stilul poeziilor sale; practic un stil inconfundabil.
Mai mult decat orice insa imi place urmatoarea:


Adrian Păunescu

Repetabila povară

Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.

Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.

Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinții bătrâni
Dacă lemne și-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit triști în casele lor...
Între ei și copii e-o prăsilă de câini,
Și e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinți, pe pământ nu în gând,
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinți, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinți? Mai au dânșii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliți de nevoi și cu capul plecat,
Într-un biet orășel, într-o zare de sat,
Mai așteaptă și-acum, semne de la strămoși
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoși,
Și ca niște stafii, ies arare la porți
Despre noi povestind, ca de moșii lor morți.

Cine are părinți, încă nu e pierdut,
Cine are părinți are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem și noi însine ai noștri copii.
Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Și în genere sunt și nițel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici,
Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal,
Te întreabă de știi pe vre-un șef de spital.
Nu-i așa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simți și ei știu că-i așa
Și se uită la tine ca și când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conștiință povara acestui apus
Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au și ne cer.
Iar când vom începe și noi a simți
Că povară suntem, pentru-ai noștri copii,
Și abia într-un trist și departe târziu,
Când vom ști disperați vești, ce azi nu se știu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Și nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Și de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deși plouă mereu, deși pururi a nins,
Deși lumea în care părinți am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.


Autor: DARAEL
Raspuns la: 27/08/2006 15:34:17
Mesaj:

Daca scria doar urmatoarea poezie , tot ramanea in istorie A. Paunescu....
Enjoy !

Ruga pentru parinti
(Versuri Adrian Paunescu; Muzica Stefan Hrusca)

Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i Doamne inapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti intarzia
Sa o ia de la inceput.

Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind
Ne intoarcem in pamant,
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe parinti.

E pamantul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut-mana, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut-mana, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.
Ramas bun, baiatul meu,
Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.......

Pace tuturor !

Adrian
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">My page + 6 tehnici in asteptarea lui BB mic

Autor: brendamitran
Raspuns la: 27/08/2006 22:45:07
Mesaj:

Darael,in seara asta numai flori ai primit de la mine:

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: alinaluchian
Raspuns la: 28/08/2006 03:15:46
Mesaj:

Descintec de viata si moarte


Sa fie de dulce, sa fie de vara,
Sa fie de iarba ajunsa la briu,
Sa fie de dragoste ultima oara,
Sa fie de pietre spalate de-un riu.

Sa fie de mine, sa fie de tine,
Sa fie cumva si de noi amindoi,
Sa fie de rau si sa fie de bine,
Sa fie de mierea ascunsa-ntr-un roi.

Sa fie de cer si sa fie de munte,
Sa fie de miine, sa fie de azi,
Sa fie de timplele mele carunte,
Sa fie de ceata iesita din brazi.

Sa fie de zi si sa fie de noapte,
Sa fie de clipa cind vrei sa si mori,
Sa fie de gustul cireselor coapte,
Sa fie de drumul spre Malu cu flori.

Sa fie de calul ce minzu-si invata,
Sa pasca in voie, s-alerge constrins,
Sa fie de ziua schimbarii la fata,
Sa fie de purificare prin plins.

Sa fie de pas si sa fie de perna,
Sa fie de toata intrarea-n destin,
Sa fie de tara asta eterna,
Pe cind o femeie iti iese cu plin.

Sa fie de-a-nvinge, sa fie de-a pierde,
Sa fie de brazda, sa fie de spic,
Sa fie de trefla, sa fie de verde,
Sa fie de mare, sa fie de mic.

Sa fie de viata, sa fie de moarte,
Sa fie de gustul de mar paduret,
Fecioara muscindu-l cu buzele sparte,
Sa fie de singele ei fara pret.

Sa fie de salcia plinsului vesnic,
Cind teatrele lacrimi confisca din ochi,
Sa fie de ornic, sa fie de sfesnic,
Sa fie de drag, spre a fi de deochi.

Sa fie de toate în devalmasie,
Platind consecvent cel din urma pariu,
Sa fie, sa fie, dar cine sa fie?
O stiti fiecare. Eu asta n-o stiu.



Cintec femeiesc

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei linga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcind ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbindu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atitia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cind cad, imbatrinesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele miine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decit curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi...



A scapa cu invatatura dintr-un necaz e mai folositor decat absenta necazului insusi.

Autor: brendamitran
Raspuns la: 28/08/2006 09:07:21
Mesaj:

asta cu femeile nu o stiam.....e super!

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: DARAEL
Raspuns la: 28/08/2006 20:29:43
Mesaj:

quote:
Originally posted by brendamitran

Darael,in seara asta numai flori ai primit de la mine:

Parerea mea este ca barbatii niciodata nu vor renunta la orgoliul lor, la viciile lor (mai mici sau mai mari, chiar daca acest lucru poate duce la distrugerea unor vieti! Credeti-ma ca nu teoretizez!

Poate mai exista si exceptii, dar eu nu le-am vazut!
Si pot sa se supere pe mine barbatii de pe acest forum!

Daaaa.... si eu le-am luat pe toate si le-am pus bine:
Aici
Si aici
www.jsnw.org.uk/Gallery/Ikebana%2002.jpg" target="_blank">Si aici of course

HIMERA

Te trage lumea scunda de picioare,
Pacat ca de pe buze mi te-ai rupt
Si ai cazut cu ultima ninsoare
Acolo, intre vicii, dedesupt.

Eu o himera am iubit in tine
Tu esti cum esti, dar eu te vad cum vreau,
Am sa te plang la despartire bine,
De-mi va fi dor, din lacrimi sa te beau.

E frig si e normal ca fiecare
Sa-si caute un loc mai bun, mai rau,
Te trage lumea scunda de picioare,
E timpul sa recazi la locul tau.

Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi ?

Adrian
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">My page + 6 tehnici in asteptarea lui BB mic

Autor: brendamitran
Raspuns la: 28/08/2006 21:17:13
Mesaj:

super florile.....si super versurile....numai io nu mai am timp sa mai caut niste poezii dragi mie
dar imi fac io ceva timp zilele astea


BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 30/08/2006 17:06:54
Mesaj:

Lacrimile nu ma lasa
Gindurile ma apasa
Mai gindeste-te acasa
Mai intoarce-te acasa.

Mai e floarea in fereastra
Mai e vie casa noastra
Mai e apa in fintina
Mai e soare si e luna

Gindurile ma apasa
Lacrimile nu ma lasa
Si ma trag incet acasa
Hai acasa,hai acasa

BRENDA

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 01/09/2006 08:35:23
Mesaj:

Nimeni nu e singur


Nimeni nu e singur pe pamint
Cineva in grija lui il are,
Nici cei singuri-singuri nu mai sint
Daca are umbra fiecare.

Singur stai in casa si gindesti
Ca esti singur fara mintuire,
Dar din pragul casei parintesti
Se aude-un greierat subtire.

Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapa,
Cind in plina sete cineva
Iti aduce un pahar cu apa.

Umbre jos si norii sus pe cer,
Cai pascind si soarele in scapat,
Om stingher in drum spre om stingher...
Nimeni nu e singur pin' la capat!

BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: MariaSor
Raspuns la: 06/09/2006 23:54:08
Mesaj:

Darael, este ca si tie iti cam place Blaga?


Maria

Autor: brendamitran
Raspuns la: 07/09/2006 20:51:34
Mesaj:

vorbim aici de Paunescu.....

BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 11/09/2006 09:20:39
Mesaj:

Iubiți-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.

Eu însumi am ceva teatral
În ființa mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joacă atâția.

Adolescenți și adolescente
Se vor regăsi teatral
În poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boală de care voiesc să mă lepăd
Și nu pot.

Căci nici o boală nu devine
Mai mică în tine
Dacă se molipsesc și alții de ea;
O, dragostea mea devăstătoare,
Câți tineri își vor face iluzia
Că-i poți salva când te vor ciți
În cuvintele mele.

Nu există propriu-zis experiență umană,
Nimic nu e valabil decât o singură dată,
Ca o seringă în vremea modernă.
Totul se aruncă după folosință,
Înclusiv dragostea unui poet
Citită în cărțile lui.

Nici Biblia nu folosește,
Nici Biblia n-are un conținut exemplar,
Experiența din Cântarea Cântărilor
Se pierde ca un proces verbal de ședintă,
Nu e nimic de făcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Decât plăcerea estetică.

Eu simt autorul tragediei,
Eu declam împreună cu actorii,
Eu fac fibrilație la inimă odată cu regizorii,
Eu aplaud și huidui împreună cu spectatorii,
Eu mă spânzur împreună cu administratorul teatrului
În acest final de veac
În care dragostea
A ajuns atât de prost vandabilă.

Se joacă, dragii mei,
Tragedia dragostei
În fața scaunelor goale.
Murim și nimeni nu se uită la noi,
Actorii turbează pe scândura goală
Și poate ca de-atâta singurătate
În sălile în care joacă
Ei încep să ia în serios
Rolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip să scap de aceste cuvinte,
A trebuit să vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut răbdarea
Să-și omoare toți eroii,
Stiind
Că vă fi absolvit de marea lui vină
Pentru că, între timp, oricum,
Toți aveau să moară,
De moarte firească.

Dar eu sunt poet liric,
Eu încă n-am deprins învățul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devoră persoana întâi.
Și de-atâtea ori am simțit nevoia
Să mă salvez cu un plural al majestății
Și n-am putut și unii dintre voi
Au numit, prostește,
Această care mi s-a întâmplat,
Egoism.

Și nici nu am blestemată
Răceala de cuget
A șefului de cadre
Care iubește-n taină,
În vreme ce acționează
Cu dosare și referințe de tot felul
Împotriva tuturor iubirilor și a tuturor celor
Care iubesc.

Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
În romantismul ei
Desuet și expresionist.
Iubesc
În numele tuturor umilințelor,
Și al tuturor așa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fără de lege.

Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o să se predea
Lecții de literatură universală
Pe textele mele,
Biată autopsie,
Vinovată și impudică autopsie,
Câti din voi, care vă veți supăra pe copii voștri
C-au luat note mici
La lecția "Poezia lui Adrian Păunescu",
N-ați fi azi în stare
Să mă ucideți
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii voștri, ci voi ați putea rămâne repetenți.

Vă voi trece clasa,
Pe voi și pe femeile voastre,
În fața cărora îngenunchez
Pentru sfânta răbdare pe care o au cu noi
Și pentru misteru1 care ne leagă.
Vă voi trece clasa, vă voi trece veacul,
Veți supraviețui în poezia mea,
Și poate mai mult în pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementată
Prin hotărâre a Consiliului de Miniștri.
O, bieții mei prieteni!

Scriu poezie de dragoste
Și știu că n-am nici o șansă
În timpul vieții mele.
Sunt făcut să par altceva,
Suport interdictia de a vă fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru că-n clădirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniția, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru că în orașul nostru
Nu mai e loc nicăieri altundeva de poeți
Întrucât primaria e plina de funcționari.

Teatral, teatral, într-adevăr,
Și rugindu-vă,
Implorindu-vă,
Ordonidu-vă:
Pace și dragoste
Și dacă sunt pe lume și dragostea, și pacea
Va fi și Truda de-a le păstra.
Bucurați-vă că mai aveți
Poeti din acest os,
Păsări de această marcă,
Împulsuri în această direcție.
Bucurați-vă, bucurați-vă, plângând,
Că în vreme ce voi mă credeați surghiunit
În sintaxa unei singure orientari,
Să lucrez ca orbetele
Pentru infățișarea voastră festivă,
Eu iubeam și scriam
Poezie de dragoste.

Iar pe voi, frații mei tineri,
Pe voi, care mă veți ciți crezând
Că veți avea ceva de învățat din poezia mea de dragoste
Vă rog, nu pariați prea mult
Pe această iluzie.

Nimic nu se învață de la nimeni
Până când nu înveți acel lucru
Din propria ta experiență.
Voi mă veți iubi
Abia după ce
Veți ajunge-n situația mea.

Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e inițiere,
În versurile mele nu veți găsi
Descrise somptuos
Pozițiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar daneză.
O, nu. Toată poezia mea de dragoste
E o imensa vatră de cenușă
La temelia unui rug
Ce arde încă.
Luați această carte-n mâini,
Această machetă a unui teatru tragic,
Iubirea e tragică.
Pentru că iubirea e moarte,
Iubirea e tragică
Pentru că actorii o rostestesc cu suflarea tăiată,
Măreață cum e
În scriitura pe care au învățat-o,
Dar abia așteaptă să coboare
Dupa ce și-au îmbrăcat hainele de stradă
În fierbintea, urâtă, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
În sală pe fiecare-l așteapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fată pură plânge,
Când iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se sărută pe scenă cu o actriță.
Vai, eterna contradicție
Dintre artă și viață!

Nu vă luați după spusele mele, ci după cele scrise
Citiți cartea mea
Când viața v-a obosit de-ajuns într-o zi,
Eu nu am pretenția să vă învăț nimic,
N-am decât orgoliul de-a mă alatura
Cu toată cenușa distrugerii mele
Cenușilor voastre,
Căci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea începe
Iarași BR> Lumea.

Și când veți vedea
În fața ochilor voștri arzând de iubire
Tunurile veacului pregătindu-se s-ă-distrugă
Câmpiile și fabricile,
Oamenii și munții,
Păsările și peștii,
Bibliotecile și spitalele,
Mormintele și bisericile,
Nu pregetăți, aruncați-vă hainele de pe voi,
Îmbrățișați-vă, sărutați-vă,
Și pentru că pământul e rece,
Iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionată de-atâtea arme,
Sub ochii holbați ai armatelor,
Sfărimând ochelarii grețoși ai generalilor,
Fără nici o rușine,
În numele singurei religii care ne unește,
Credința în continuitatea speciei umane,
Iubiți-vă,
Iubiți-vă pe tunuri!
Concediați tunarii
Și dezamorsați obuzele
Și dați-ne acest prim și netrecător
Semn al păcii universale.

Iubiți-vă,
Iubiți-vă pe tunuri!
Iubiți-vă până le veți hodorogi,
Până le veți scoate din funcțiune,
Iubiți-vă aruncând din mâini
Tot ce vi se-ntâmplă s-aveți în mâini,
Actele voastre, banii voștri, oglinzile,
Chiar și această carte care nu are decât meritul
Că aparține unui om
Care în viața lui, deși n-a avut norocul
Să facă dragoste pe nici un tun,
Când n-a dormit și n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiției umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Și cu dăruirea muribundului.

Facă-se profeția mea,
Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!




Rectificare:"copiii" cu trei de "i".....greseala cui a scris-o....


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: alinaluchian
Raspuns la: 11/09/2006 15:03:51
Mesaj:

Colindul gutuii din geam

Dulce, galbena lumina
Cum si eu balai-eram
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam.
As musca-o dar ma doare
Ma cuprinde-un fel de jind
Si acum cind trece anul
Parc-o simt imbatrinind.
Galbena gutuie
Dulce, amaruie
Lampa la fereastra
Toata iarna noastra!
Mama mea n-avea nici globuri
Nici beteala si nici stea
Sarbatorile de iarna
Cu gutui le-mpodobea.
Mi-a pus mama o gutuie
In fereastra dinspre drum
Si o vad ca lumineaza
N-am puterea s-o consum.
Parca are-n ea ceasornic
Si al mamei plinset sfint
Lumineaza si se stinge
O gutuie pe pamint.
Luxul mamei cel mai mare
Cind copii ne mai simteam
Era piinea de pe masa
Si gutuia de la geam.

Nimic nu e facut din nimic si ce nu intelegi in corpul tau nu vei intelege nicaieri.

Autor: brendamitran
Raspuns la: 13/09/2006 08:42:27
Mesaj:


Poetul

Aș sta, așa cu fața-n sus,
Lovit pieziș de vreme
Și-ncet ca un izvor supus
Ți-aș murmura poeme.

Și patul de sub șira mea,
Podeaua care-l ține,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Și-n casă-ar fi ruine

Și peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,

Din somnul ca un trist magnet
Ce știe doar să cheme,
Ți-aș mai încredința încet
Mistere și poeme.

Albitul firii mele os,
Schiloada chipăroasă,
Lovit de pietre dureros
Și mărunțit de-o coasă.

Ar face gura și-ar sopti
Despre ce e și nu mi-i
În veacul de schizofrenii
Pân-la sfârsitul lumii

Și dacă varul cel nestins,
Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar înghiți și osul,

Eu, tainic, blând și tutelar,
Călcând tăceri postume,
Din toți pereții dați cu var
M-aș reîntoarce-n lume,

Către o casă, unde-acum
Și moartea mai așteaptă,
Până să-nceapă tristul drum
De dincolo de șoaptă.

Să-ți spun că încă nu-i târziu.
Ruina e departe,
Iar eu cu inima te știu
Pe viață și pe moarte.

Aș sta aici, pe-acest prundiș
Pe care-mi este bine,
Ca vremii, pus hotar pieziș,
Să-mbătrânesc de tine.

Să-mi sugă oasele-n pământ
De parcă oase-aș plânge,
Să fiu doar calcar și cuvânt
Și-un ultim strop de sânge.


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: MariaSor
Raspuns la: 14/09/2006 17:03:28
Mesaj:

quote:
Originally posted by DARAEL

Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi ?

Adrian
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">My page + 6 tehnici in asteptarea lui BB mic


Fara suparare, Darael, sigur-sigur asta-i Paunescu?
Scuze, chiar nu vreau sa supar pe nimeni, da' n-am liniste


Maria

Autor: brendamitran
Raspuns la: 14/09/2006 18:06:19
Mesaj:

Mai......o fi gresit si Darael....eu,sincer,n-am citit poezia cu pricina la Paunescu,asa ca nush sa-ti raspund

BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: alinaluchian
Raspuns la: 14/09/2006 21:39:16
Mesaj:

De aici :

quote:


HIMERA

Te trage lumea scunda de picioare,
Pacat ca de pe buze mi te-ai rupt
Si ai cazut cu ultima ninsoare
Acolo, intre vicii, dedesupt.

Eu o himera am iubit in tine
Tu esti cum esti, dar eu te vad cum vreau,
Am sa te plang la despartire bine,
De-mi va fi dor, din lacrimi sa te beau.

E frig si e normal ca fiecare
Sa-si caute un loc mai bun, mai rau,
Te trage lumea scunda de picioare,
E timpul sa recazi la locul tau.


...si pina aici e Paunescu.

Asta e Blaga :


quote:

Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi ?


Poate www.cafeneaua.com/node/view/262" target="_blank">d-aci veni confuzia



Nimic nu e facut din nimic si ce nu intelegi in corpul tau nu vei intelege nicaieri.

Autor: brendamitran
Raspuns la: 14/09/2006 23:22:35
Mesaj:

Posibil.....sau de la copy-paste.....
Oricum,eu ma bucur ca e citit subiectul! Si inca cu atentie!

Maria,Alina,

BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: alinaluchian
Raspuns la: 14/09/2006 23:35:33
Mesaj:

Pai eu la copy/paste m-am gindit, Brenda
Ca versurile lui Blaga sunt semnatura lu' www.cafeneaua.com/user/view/14997" target="_blank">tanti


Nimic nu e facut din nimic si ce nu intelegi in corpul tau nu vei intelege nicaieri.

Autor: Samsara7
Raspuns la: 15/09/2006 02:49:27
Mesaj:


scrisoare pentru rani

Scrisoarea mea e de ulei femeie,
ulei din candele, ulei din cani,
ti-o scriu ca sa–ti mai treaca intristarea
ti-o pun pe amintire si pe rani.

Sunt preotul care oficiaza
intemeierea unui nou balsam,
scrisoarea mea sa-ti risipeasca noaptea
si sa-ti arate astazi cum eram.

Vei asfinti si tu ca prea te mistui
ti-o spun usor dar ma topesc intreg,
ulei scrisoarea mea pe rani sa-ti fie
si sa citesti in ea ca inteleg.

Cu tine printre candele sa iei
scrisoarea mea de rana si ulei.


Michaela

Autor: brendamitran
Raspuns la: 18/09/2006 08:12:02
Mesaj:

Leagăn pentru toată copilăria

Pune-ți, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viața este eternă,
Cu ceruri blânde și fără sfârșit.

Ce știi tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le ști,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Și, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îți dau pâine,
Tu pâinea asta o muști firesc,
Ce-ți dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeș în somn,
Ca să crești mare, plâng și te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ți-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Și mai au viață și mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama și tata ție-ți vor face
Leagăn de stele și de ninsori,
Să-ți fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.

Pune-ți, copile, capul pe pernă,
Dormi și viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viața este eternă,
Visul e lumea ce eu ți-am promis.

Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru și-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Și-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ți-l apară ochi părintești,
Dormi și visează că lumea-i gata
Și te asteaptă numai să crești.

Mie-mi trec anii, ție-ți vin anii,
Poate că mâine îți va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ți-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 20/09/2006 13:09:02
Mesaj:

Dor de Cluj

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de țărani din fierbintele sud,
Și Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Și pașii lui Blaga pe străzi se aud.

Ca Iancu aș vrea pe suișul Feleacului
Să cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astăzi e liniște dulce în inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.

Același e Clujul, aceiași sunt oamenii,
Mereu născători și mereu muritori,
Dar și de-aș avea tot o singură naștere
Aici aș muri de o mie de ori.

Mereu către dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul bătrân de oltean,
Aici învățară ai mei, toate rudele,
Dumitru și Ana și Tina și Ioan.

Când noaptea se lasă tresar amintirile
Și trec literați spre un magic castel,
Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul,
Un creier cu gânduri aprinse în el.

Și ce n-a fost voie, și clipele libere,
Și ce-i mulțumire, și ce e reproș
Se-adună nostalgic la cumpana nopților
Când Blaga își murmură pașii sfioși.

El trece spre moarte, în marea lui trecere
Și e printre noi și din nou printre duși,
Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Roș-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de preț le făcu,
Bătrâni înțelepți poartă grija grădinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu "U".

Atât de senin se transcriu tragediile,
Legendele iartă momentul cel crud,
Ce simplu cântăm: "Blaga-i mut ca o lebădă"
Și pașii lui Blaga prin Cluj se aud.


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 22/09/2006 17:16:51
Mesaj:

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec și eu din gară și tristețea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt triști,
Toți privesc la mine ca la teroriști.
Unde-aș pune pasul liber și corect,
Fără îndoială, aș părea suspect.

Și pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aș vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aș da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Și cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toți ceilalți straniu mă privesc.

Am cocoașă-n spate și am mâini prea mari,
Ștergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă și cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic și sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luați cu toții drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.



BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 28/09/2006 09:30:22
Mesaj:

Super poezie! Cuprinde tot ce ne poate trece prin gind si nu putem rosti...

Descântec de viață și moarte

Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.

Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva și de noi amândoi,
Să fie de rău și să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.

Să fie de cer și să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceața ieșită din brazi.

Să fie de zi și să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să și mori,
Să fie de gustul cireșelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.

Să fie de calul ce mânzu-și învață,
Să pască în voie, s-alerge constrâns,
Să fie de ziua schimbării la față,
Să fie de purificare prin plâns.

Să fie de pas și să fie de pernă,
Să fie de toată intrarea-n destin,
Să fie de țara asta eternă,
Pe când o femeie îți iese cu plin.

Să fie de-a-nvinge, să fie de-a pierde,
Să fie de brazdă, să fie de spic,
Să fie de treflă, să fie de verde,
Să fie de mare, să fie de mic.

Să fie de viață, să fie de moarte,
Să fie de gustul de măr pădureț,
Fecioara mușcându-l cu buzele sparte,
Să fie de sângele ei fără preț.

Să fie de salcia plânsului veșnic,
Când teatrele lacrimi confiscă din ochi,
Să fie de ornic, să fie de sfeșnic,
Să fie de drag, spre a fi de deochi.

Să fie de toate în devălmășie,
Plătind consecvent cel din urmă pariu,
Să fie, să fie, dar cine să fie?
O știți fiecare. Eu asta n-o știu.


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 01/10/2006 09:53:50
Mesaj:

Ce frumoasă ești


Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Țurțurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicați de brațe de copii,
Care-n frig și ger mai știu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nțeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.

Să înveți, iubito, să te bucuri
Că ți-am dat din jertfă un destin,
Și că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă ești în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta ușoară,
Tu, cu muguri, bluza ți-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri și de frunze
De la cine să învăț să-l gust?


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: aileene
Raspuns la: 01/10/2006 15:55:20
Mesaj:

Buna tuturor , si eu am fost "generatia" leganata de cenaclul flacara admiram enorm de mult acest mare OM Adrian Paunescu si apreciam cantecele , atmosfera si stadionul luminat de brichetele aprinse-n mana fiecaruia dintre cei prezenti...ah Doamne ! Ce mai amintiri frumoase si ce gust placut la auzul melodiilor cantate pe acea scena de neuitat !
Vreau si oricat mi-as dori (varsta , bat-o vina ) , nu-mi pot aduce aminte de versurile cantecului cu : "e un cires , cires sublim , care ne asteapta sa-l jefuim..." si bineinteles cele cu : "pustoaico , tu ai sange de vipera , pustoaico , iti spun adio si te las , da , da , tu , tu , mi-ai inselat simtamintele , da , da , tu , tu , mi-ai ranit inima"...m-as bucura enorm sa mi le aduceti aminte daca le cunosteti ! Numai bine tuturor si...e subiectul !

Autor: brendamitran
Raspuns la: 01/10/2006 20:30:20
Mesaj:

aileene,uite aici "pustoaica":

http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=Pustoaico&mode=piesa&cx=search#324

daca dai click pe titlul melodiei,o poti asculta...
daca mai vrei si alte melodii sau versuri,le gasesti aici:

http://www.radio3net.ro/artisti.php?cx=list

BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 02/10/2006 15:23:33
Mesaj:

Dreptul la întrebare

Din toate drepturile lumii
Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intimă
Și este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dacă vin la mine
Toate statuile călări,
E dreptul meu la îndoială
Și de a pune întrebări.

Nu l-a epuizat nici Hamlet,
Deși l-a folosit de-ajuns,
Cred în puterea întrebării
Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

Ea mi-e religie în viață,
Cu ea termin, cu ea încep,
Eu , simplu cetățean al lumii,
Măcar atât mai am: întreb.

Cu pumnii strânși în fața morții
La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
Să fie interogativ.


BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: brendamitran
Raspuns la: 04/10/2006 12:32:00
Mesaj:

Si o poezie adecvata anotimpului si acestor frumoase zile de toamna....



Hipnoză de toamnă

E-o liniște plătită-atât de scump
Și e o pace de sorginte sfântă
De se aude tăinuit cum cântă
Mătasea în știuleții de porumb.

Colinele se-ntunecă de cai,
Amărăciunea toamnei reînvie
Și cade sufletul din ciocârlie
Pecetluind țâțânile din rai.

Dinspre poteci de purpură subțire
Se cântă imnul nunților de cerbi,
Cerboaice senzuale fată-n ierbi
Și reîncep legende să respire.

Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi
Și-nchis într-un azil de patru lire.



BRENDA

Cu dedicatie:
"E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea.Iata principiul impertinentei." (la Bruyere)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Autor: silvana.ady
Raspuns la: 05/11/2006 22:15:05
Mesaj:

maaama, m-ati bagat in butoiul cu nostalgie

Ca si voi, tineretile mele au fost marcate de Paunescu, Cenaclu, Seicaru si Hrusca si altii.
Cind am plecat din tara acum 19 ani am luat cu mine discuri de pick-up cu cintece de la Cenaclu si cind ne apuca dorul de Romania (pe mine si pe-ai mei parinti) ascultam muzica asta si plingeam de mama focului de dor...

Ruga pentru parinti si Totusi iubirea mi se par cele mai insemnate poezii de-ale lui.

Sivi - mami de doua printzese
Shirly (12.09.1999) & Danielle (27.03.2003)
Poze mai vechi si mai noi

Autor: peca
Raspuns la: 11/12/2006 23:14:16
Mesaj:

si fiindca ne bate la geam Craciunul :

Colindul celui fara de tara

Unde-ai fi si unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu îti este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case
Si aprind lumini în pomii lor,
Ti se face mare frig in oase
Si de tară ti se face dor.

Cumpără-ti un cântec de pe piată
Si-o sa-ti cadă nendoios cu tronc,
Si-ai să-l tii cu tine-ntreaga viată
Imigrant and very tragic song.

Bate vântul, bate dinspre tară,
Suflă-n răni cu sare si pelin,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Rudele in vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă
Cum e ea, mai bună sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te lasă
Pân-la comă in zadar vei bea.

Poti să tii si două, trei neveste
Stii prea bine, toti suntem la fel,
Insă tara numai una este
Emigrant atât de singurel.

Mori aici si nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ti e pe plac,
Că te bărbieresti si pleci la rude
Si găsesti pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de tară
Ti se face dintr-o dată rău,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Nu stii ce să faci cu trupul tău.


Nu e mare lucru, stii prea bine
Altii mese mai bogate pot,
Dar un simtămînt e viu in tine
Că acasă e mai mult ca tot.

Din putinul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiti,
Să petreacă-n liniste si pace
Să mai râdă si să bea un sprit.

Unde-ai fi si orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul salele ti-a frânt,
Si atât din tot îti mai rămâne
Să te-asezi cu fata la pământ

Si să plângi când toti în sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Si să plângi durerea ta ce-a mare
Si să plângi de dor de tara ta.
___________________________________



peca si niko(23 iulie '05)
_______________________

Autor: brendamitran
Raspuns la: 13/12/2006 11:50:17
Mesaj:

Trist......te-a coplesit si pe tine dorul de tara?


BRENDA

Un fulg pentru seara de Craciun

COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI

Autor: corsge
Raspuns la: 14/12/2006 19:30:02
Mesaj:

Si mie imi place mult poetul Adrian Paunescu, poeziile si actele sale de cultura. Scriu aici o poezie pe care o ador ..de multi, multi ani ( o canta, foarte emotionant, Tudor Gheorhe):

Antiprimavara

Ce daca vine primavara,
Atata iarna e in noi
Ca martie se poate duce,
Cu toti cocorii inapoi.

In noi e loc numai de iarna,
Vom ingheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata,
Ca un stingher spre alt stingher.


Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si ciuburi au murit la stresini
Si langa mine nu esti TU.

Schimbari mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schimb.

Si ninge pana la prasele
Ninsoare-altmineri-n trupu tot
Pe-un dans de oameni de zapada
Ce-mbratisarea n-o mai pot.

In noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanati
Ia-ti inflorirea primavara
Si toti cocorii emigranti !


Corsge

Autor: corsge
Raspuns la: 14/12/2006 19:32:43
Mesaj:

Scuze, Tudor Gheorghe.

Corsge

Forum DC : http://forum.desprecopii.com/forum/

© desprecopii.com - marca inregistrata

Inchide fereastra