| Incredere | |
| Freia | Am iesit dintr-o relatie in care am pus suflet, pasiune, dragoste si ce e mai importat, am pus tot ce eram in "mana" celui de langa noi, care era "totul". Din aceasta relatie fiecare am pierdut / castigat cate ceva. Eu, am castigat un copil. si, am pierdut increderea in cei de langa mine, in majoritatea, in special in oamenii noi care imi ies in cale si indruga verzi si uscate dar habar n-au ce simt, am pierdut dorintza de a ma aventura sa-mi refac viatza alaturi de un alt barbat, am pierdut dorintza de zambi (la inceput, pana m-am dumirit ca nu m-am frant in mii de bucatzele). A trecut aproape 1 an de la despartirea finala, si ma simt mai bine, dar m-am luptat cu mine sa razbesc, nu am avut pe cineva care sa ma sustina, nu am avut fizic un umar pe care sa plang si nici pe nimeni sa ma tina in brate si sa-mi spuna ca totul o sa fie bine si iesim si din asta. Sunt momente cand ma apuca plansul din te miri ce, daca vad copii razand pe strada cu ambii parinti, ma gandesc ca el nu o sa fie acolo sa impartim impreuna rasul acela de copil, ma uit la corurile de copii (mi s-a intamplat la Baby Expo sa o astept pe Marina si m-a pufnit plansuluitandu-ma la mititei cum canta si danseaza). In sexul masculin increderea mea e zdruncinata bine, nici cu unele persoane de sex feminin numai am aceleasi relatii, din acelasi motiv: spusulsi facutul sunt 2 lucruri separate, o distantza de la cer la pamant. E o intrebare grea, o etapa ce trebuie depasita, cum ne "educam" sa avem incredere? care sunt pasii? sunt constienta ca nu exista un tipar pt toata lumea, ca Dumnezeu ne da cate ceva la fiecare pt a invatza o lectie, ca poate noi nu vrem sa iesim sau nu putem iesi decat cand e prea tarziu, ca avem in fataz noastra solutia dar nu o "vedem". Freia si [copil] Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika |
| Freia | quote:Freia si [copil] Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika |
| Ioana Sora | Freia, cu aceleasi probleme ma confrunt si eu. Si cel mai tare ma doare, cum spuneai si tu, cand vad o familie fericita - mama, tata, copil. Am fost la multe petreceri de bebei, majoritatea copiilor prietenilor sunt de varsta fetitei mele. M-am simtit ingrozitor de prost cand vedeam atatia tatici care isi tineau in brate copilul. Si increderea mea a fost distrusa complet, incat am ajuns sa ma intreb daca mai pot vreodata sa construiesc relatii noi, de orice natura. Prietenie, colegialitate, iubire. am ajuns sa ma indoiesc de capacitatea mea de a-mi da seama de cum este omul care sta in fata mea. Oare nu minte in clipa asta, cand vorbim ? Oare e sincer in ceea ce spune ? Oare asa e ? Sau poate e doar ceea ce vrea sa spuna ? Sau poate e doar imaginea pe care vrea sa si-o creeze in exterior ? Doar Catalina ma mai face sa zambesc din toata inima. Sincer, m-am gandit ca trebuie sa-mi refac viata, sa merg mai departe. Dar, neavand incredere in nimic, sunt pregatita pentru asa ceva ? Sau imi doresc atat de mult ce am pierdut - ceva ce nici n-am avut de altfel prea mult, doar cateva clipe ? O familie sau pur si simplu cineva care sa fie alaturi de mine... Si oare nu imi doresc toate astea doar pentru Catalina ? Care sunt pasii ? As vrea sa stiu si eu. Imi repet ca a fost doar o intamplare nefercita si unica in felul ei, ca e imposibil ca toata lumea sa fie la fel, ca nu trebuie sa ma gandesc ca toti sunt niste idioti. Cred ca autosugestia e primul pas, dupa care sa incercam sa nu ne mai straduim atat de mult sa facem fata, pur si simplu sa lasam viata sa ne aduca ce ne va aduce. Nu stiu... Ioana & Maria Catalina |
| SIMONABB | Buna Cineva a spus pe forum mai demult ca uneori trecerea unui barbat prin viata unei femei se intimpla doar pt a se naste o steluta. E de inteles ce simtiti, insa vorba aia "nu stii de unde sare iepurele". A se vedea exemplul MarieiGhi, care acum vreo 3 luni era intr-o depresie (copil, mama bolnava, ea insasi bolnava - a facut o operatie, etc.) iar acum se casatoreste. Am vorbit cu ea la tel, era foarte emotionata. Nu e totul sa ai un sot. Eu am asa ceva acasa, dar in 90% din cazuri nu e langa mine sufleteste. Asa ca ma gindesc daca nu cumva e mai bine singura. [pup] Simona http://community.webshots.com/user/simonabb |
| mamicaluitheo | quote:SUBSCRIU> andreea si baietii |
| gianina-alina | incredere?definitia din dictionare o stiu.dar atit. dupa ce iti pui sufletul in palma cuiva si acle cineva il ia si-l calca in picioare.... si la mine a trecut un timp...degeaba.nupot sa ma apropii de oameni in general.mereu ii suspectez de raceala,de minciuna ...adevarul este ca am fost 'inselata' in asteptari si de uni din cei pe care-i consideram prieteni... umar pe care sa pling?nooooo.toata lumea zicea:nu esti nici prima nici ultima,treci tu si peste asta... zimbet:singura sursa de zimbete a fost si inca este puiul meu,fetita care INTYR-ADEVAR este CEL MAI MARE CISTIG !!!! exista insa acea senzatie ca nu ai ceva al tau,cineva care sa te ASCULTE si cu SUFLETUL nu doar sa auda ce spui. ma imbarbatez eu pe mine ca SIGUR o sa-mi treaca.sa nu ma intelegi gresit:nu mai sufar dupa el,sau dupa relatia respectiva decit din perspectiva Andreei a puiutului care-l vrea pe tata linga ea.si asta este o alta problema care imi zdruncina increderea in ...oameni. o sa o racapatam.sper cu ...ardoare ca da! care-s pasii?ce bine ar fi sa existe o reteta (ca la praji)... mi-am amintit acum cind scriam ...ma exaspereaza (si nu exagerez)privirile pline de acel :"saraca de ea".nu de asta am nevoie ... m-am intins cam mult si cred ca sint cam ...pe linga. va pupacim cu drag, Andreea si eu |
| craluca | si eu am trecut prin ceea ce spuneti voi; aveam un bebe de 2 luni si ma desparteam de iubirea vietii mele; si durerea venea de la faptul ca inca ne iubeam, dar alte ratiuni ne-au impiedicat sa ramanem impreuna; copilul a fost cel care m-a scos din suferinta; nu-mi permiteam sa fiu trista, sa nu-i zambesc in permanenta, sa nu fiu alaturi de el cu gandul si cu inima ori de cate ori avea nevoie; am avut prieteni care nu ma lasau sa stau singura in casa si sa ma gandesc la el... am avut puterea sa cred ca nu el era alesul si sa astept ziua cand imi voi intalni jumatatea. 3 ani de zile am fost doar eu si bebe ... doar eu il alinam pe bebe, doar eu ma bucuram de progresele lui ... si cand a venit ziua cu "Unde este tata?" i-am spus ca este plecat departe cu serviciul. Mi-a fost foarte greu sa ma apropii din nou de cineva dar am refuzat cu indarjire sa ma condamn la singuratate. Acum sunt casatorita de 7 ani, mai am un bebe, nu spun ca lucurile merg struna dar am reusit sa iubesc din nou! Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana http://community.webshots.com/user/craluca100 |
| brotacel03 | Dar ce te faci, daca pe langa lipsa de incredere in ceilalti, si increderea in tine este sub nivelul marii? Degeaba imi spun prietenii ca sunt tanara, frumoasa, desteapta, si pot sa trec peste, daca aceste "calitati"(in masura in care le am) nu m-au ajutat sa-mi pastrez familia. |
| sinzi_ana | quote:Freia, sotul meu e navigator si e plecat de 4 luni pe mare...si eu trec prin aceleasi emotii ca si tine, desi stiu ca e alaturi de mine cu gandul... Nici eu nu am cui sa ma plang, la telefon sau in mailuri incerc sa fiu optimista pentru ca stiu ca lui ii e mai greu ca e singur si ii duce dorul lui David... Mi se rupe inima cand ma gandesc ca il privez pe copilul meu de prezenta tatalui si el nu intelege prea multe cand ii explic ca tati e pa-pa si in curand va veni acasa...si fiecare despartire doare mai tare ca prima. Dar poti sa spui punct si de la capat. (la noi e mai usor, o dam naibii de meserie si incepem alta, o luam de la capat dar tot impreuna), dar tu o ai pe Alexa si este de datoria ta sa ii alegi un nou tatic sa ii se potriveasca fetitei tale...si mai ales tie. Usor de spus, greu de facut...incepi cu inceputul...te pregatesti psihic pentru acest nou drum, si incerci cat mai multe variante. Nu ai cum sa gresesti, orice te va face fericita si iti va da incredere in fortele tale. Eu ma consolez cand ma gandesc la un nou inceput, poate ar fi bine sa incerci si tu. Iti urez mult succes Sinzi [avion]si David[marinar] [URL="http://community.webshots.com/user/sinzi_ana"]Poze cu David la 19luni[/URL] |
| bebi | Eu cred ca totul e sa nu incetezi sa speri la mai bine, sa nu renunti la speranta ca-ti va fi bine intr-o buna zi.Stiu ca suna a slogan ieftin, dar pe mine speranta m-a tinut pe linia de plutire. Apoi, cred ca faptul ca am inceput serviciul atat de devreme (dupa 3 luni) si fiind foarte ocupata, am trecut mai usor peste toate greutatile. Multe dintre voi stiti ca, la 5 luni dupa ce am nascut, am cunoscut pe cineva. Era o persoana care intrunea toate calitatile pentru a fi un tata bun, dar pe mine ma umilea si ma trata violent. Si am stat, sperand ca se va schimba. Foarte greu mi-a fost sa recunosc ca am dat-o in bara si a doua oara. CaTAlina crescuse, avea 1 an si jumate, ii spunea tata... si cu toate astea am renuntat. Am ramas singura si nu m ai vroiam sa-mi refac viata. Credeam ca toti sunt o apa si un pamant sau poate asa mi-o fi mie dat sa traiesc. Poate trebuie sa platesc cumva faptul ca am o minune de fetitza. Pana cand, intr-o zi m-am dezmeticit si am "observat" ca, de ceva vreme, cineva era langa mine si tot incerca sa ma convinga ca poate fi si altfel. Si sunt tare fericita, ma simt mai fericita ca niciodata. Am, pentru prima oara in viata mea, sentimentul ca va fi pentru totdeauna. Si cu fiica mea, n-am cuvinte sa va descriu cum se poarta. Citeam pe forum o discutie despre femeile Taur si mai toate cele care au raspuns aveau sotz Fecioara... scriam atunci ca inca mai imi caut Fecioara mea... Nah, ca era asa de aproape iar eu aveam ochelari de cal[alcool] Sper ca n-am fost off topic. Va pup! |
| craluca | brotacel, prietenii nu-ti spun degeaba ca esti o femeie cu multe calitati; sunt convinsa ca asa esti cu adevarat; si daca nu ai reusit sa-ti pastrezi familia este pentru ca el (probabil) nu a vazut la tine aceste lucruri sau nu le-a apreciat; nu te mai invinovati, este o mare greseala; candva ai sa descoperi oameni, daca nu cumva ei exista deja, care te iubesc nu numai pentru calitatile tale, care iti accepta si defectele, care te ajuta sa le indrepti. Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana http://community.webshots.com/user/craluca100 |
| danilamonica | [quote]Initial creeata de Freia
Am iesit dintr-o relatie in care am pus suflet, pasiune, dragoste si ce e mai importat, am pus tot ce eram in "mana" celui de langa noi, care era "totul". Din aceasta relatie fiecare am pierdut / castigat cate ceva. Eu, am castigat un copil. si, am pierdut increderea in cei de langa mine, in majoritatea, in special in oamenii noi care imi ies in cale si indruga verzi si uscate dar habar n-au ce simt, am pierdut dorintza de a ma aventura sa-mi refac viatza alaturi de un alt barbat, am pierdut dorintza de zambi (la inceput, pana m-am dumirit ca nu m-am frant in mii de bucatzele). Sa incerc sa pledez pentru viitorul luminos care te asteapta.. nu pot fiindca acum esti cu sufletul zdrobit si toate corabiile tale s-au dus la fund. Si totusi.. a fost o vreme cand si eu imi pierdusem increderea in cel de langa mine desi nu-i daruisem chiar totul si eram doar pe punctul de a o face.. am fost mai norocoasa si m-am ales doar cu un sut in fund deci un pas inainte.. Mi-a trebui o vreme sa ma refac.. nu intru in amanunte si cand eram undeva sub linia de plutire a aparut cineva care a avut rabdare cu mine si m-a invatat sa zambesc si sa-mi recapat increderea in mine, mai intai,pentru ca eu ziceam ca e ceva "wrong" cu mine . Apoi incetul cu incetul mi-am recapatat increderea in barbati, mai bine zis in cel de langa mine care a reusit sa mi-o si pastreze de circa 6 ani si viitorul nostrui este inca luminos.. nu perfect, exista ca deobicei intre doi oameni mici diferende.. insa rezolvabile si nimic care sa rupa increderea pe care o avem. Poate de asta mi-am permis sa-ti raspund...poti sa incerci sa-mi urmezi sfatul: chiar daca acum nu vezi capatul curcubeului de norii care te inconjoara, incearca sa astupi treptat rana privind in fiecare zi minunea care ti-a fost daruita, chiar si cu pretul pe care l-ai platit. Daca nu-ti inchizi de tot inima poate ca pe undeva sta ascuns si curcubeul tau.. doar lasa-l sa poata intra in inima ta. Nu stiu cand, nu sunt vizionara, azi, maine peste un an sau cinci, dar daca pentru mine sau pentru alte fete s-a putut de ce sa nu fie posibil si pentru tine. Si aici in club cred ca ai destui "umeri" pe care sa te sprijini.. si abia asteptam sa-ti vedem zambetul pentru EL. Pana atunci zambeste pentru tine si mai ales pentru Alexa, pentru ca ea simte tot ce simti tu.. legatura dintre voi este puternica si nu incerca s-o innegurezi pentru simplul fapt ca aparitia Alexei in viata ta a fost legata de distrugerea relatiei tale cu tatal ei. Acum inchei urandu-ti sa ai curajul sa privesti viitorul in fata si sa astepti deschisa sa-i primesti darurile care poate candva vor fi placute si pentru tine. Atat si aici ai un umar de sprijin. Monica http://community.webshots.com/user/mdanila |
| Amarena | Stiu ca nu intotdeauna copiii reusesc sa umple golul lasat de lipsa celui pe care l-am crezuit jumatatea noastra...dar poate tocmai puii nostri ne pot ajuta sa trecem peste durere, asa cum a spus cineva mai sus... Eu nu sunt despartita de sotul meu, dar sunt singura, inca de cand eram insarcinata in ultimele luni... A inceput sa ma neglijeze inca de pe atunci si dupa nasterea copiilor nu m-a ajutat aproape deloc, chiar daca ma vedea ca pic de oboseala, pentur ca ma ocupam singura de casa si de doi bebelusi.. Am avut o incredere oarba in el, dar in decurs de doi ani, cat au copiii, ne-am indepartat foarte mult..Sotul meu este el insusi inca un copil, se comporta ca atare, nu are simtul responsabilitatii, si asta a fost intotdeauan sursa certurilor dintre noi... Acum ceva timp eu am luat decizia sa-l parasesc...ma durea indiferenta lui, pentru ca doar asta era, indiferenta, nu era agresiv, nimic de genul asta... Cand am fost acasa, in Romania, in timpul petrecut cu copiii mei aproape ca nu m-am gandit deloc la el...Mi-am concentrat atentia asupra copiilor si a fost un timp extraordinar... Acum el incearca sa-mi recastige increderea..dar este extrem de greu...Nu pot sa mai cred ceea ce-mi zice... Chiar daca sunt casatorita, problema este aceeasi...Vreau sa-l cred, vreau sa-l iubesc ca la inceput, dar deocamdata ma lovesc de neincrederea asta...Si ce mult doare... |
| aura 1974 | Si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare, eram o femeie casatorita insa singura, am ssuferit maltratari [B)]etc ,insa totul s-a terminat. Credeam ca asa era mai bine insa abea aici incepeau problemele, nu mai credeam in nimeni, nu vedeam decit falsedati, vorbe mari si fapte putine, uram barbatii in general, simteam ca ei sint singurii vinovati de ceea ce se intimpla cu noi femeile.[q] A trecut mult timp fara sa ma gindesc a-mi reface viata,chiar credeam ca e mai bine singura decit rau acompaniata. In sfirsit l-am cunoscut pe el, pe actualul sot si fara sa vreau am inceput sa cred in el ,era diferit.[loveyou] Acum sint fericita cred in el si stiu ca e jumatatea mea, ma iubeste ,mi-a dat tot ceea ce-mi lipsea, sintem unghie si carne, nu face nimic fara mine.Il simt linga mine fizic si sufleteste.Acum sint o femeie noua, implinita ,fericita si doresc tuturora cel putin sa ajunga la fericirea ce o simt eu.[flo] Va doresc tuturor sa aveti norocul de a uita tot raul ce v-i s-a facut si sa incercati sa traiti din nou alaturi de o persoana ce sa merite iubirea , respectul si increderea voastra.[pup][pup] |
| Reliana | Fetelor, si eu trec prin aceeasi experienta ca voi, totul e sa nu disperati, viata are pt fiecare pus de-o parte ceea ce merita, si fiecare din noi ne vom primi jumatatea, atunci cand trebuie. Daca ar fi sa mai iubesc de-o suta de ori si sa pierd tot as face-o, nu cred ca exista sentiment mai frumos decat sa-ti bata inima tare tare, si sa-ti tremure vocea:)). Si apoi o sa ma intrebati cum pot sa vb asa usor, si-am sa va spun ca nu sunt don juan versiunea feminina, dar asta e menirea noastra, sa invatam sa iubim cu adevarat si sa ii invatam si pe ceilalti sa ne iubeasca la fel sau mai mult decat ii iubim noi! It is better to have loved and lost than never to have loved at all! http://www.yamafoto.com/?ref=12560 |
| madalina horsa | Reliana...BRAVO! Gandesc la fel, te inteleg...iti doresc sa ramai la fel de optimista si sa-ti gasesti "jumatatea" Madalina |
| lampard | daca treci printr-o experientza nefavorabila totul e sa ai puterea sa nu generalizezi ulterior..... wpt ca,din pacate de cele mai multe ori asha se intampla.... daca treci printr-o relatzie esuata care lasa sechele adanci,nici makar nu mai potzi purta o discutzie cu vreun membru al sexului opus..... de aceea ,puternici sunt doar cei ce depasesc situatzia de fatza...... ....let's make this a blue day.... |
| Lore71 | Pentru voi, prietenele mele: Intotdeauna va fi o alta mai frumoasa ca tine. > Un mai desteapta. > Cu o casa mai mare. > Cu o masina mai scumpa. > Cu copii mai buni la scoala. > Cu soti ce repara mai multe in casa. > Asa ca, nu-ti mai bate capul, > Iubeste-te pe tine, accepta-ti circumstantele. > Gandeste-te: > Cea mai frumoasa femeie din lume poate avea o inima impietrita. > Cea mai apreciata femeie de la serviciu probabil nu poate avea copii. > Iar cea mai bogata femeie are masina, casa, haine...dar e singura. > Si vorba spune: "Si unde dragoste nu e, nimic nu e." > Asa ca, inca o data, iubeste-te. Accepta cine esti. > Priveste-te in oglinda dimineata cu un zambet si spune: > "Dumnezeu m-a binecuvantat, asa ca nu-mi permit sa fiu stresata. Si > m-am saturat sa fiu dezamagita." > "Invingatorii sunt cei ce fac lucrurile sa se intample. > Invinsii lasa lucrurile la voia intamplarii." loredana &Radu BB mic da' voinik http ://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/l_oredana/ |
| Freia | quote:ai uitat sa precizezi sursa... Freia si [copil] Alexa |
| crysa | scriu si eu aici pentru ca in final s-ar putea sa ajung in clubul vostru. si chiar de nu suntem despartiti, nu mai este increderea. increderea oarba care face sa treci mari si tari. doar timpul va rezolva totul. se spune ca D-zeu nu da mai mult decit poti duce. si se mai spune ca ce nu te omoara te intareste. asa ca... fiti barbate fetelor eu cred ca in final noi suntem cele vom cistiga Bb Bia & mami Crysa |
| Freia | eu cred ca deja am castigat ceva noi: niste copii superbi care ne ajuta sa zambim si sa trecem mai usor peste evenimentele urate. [flo] Freia si [copil] Alexa |
| juliafin | quote:Fetelor,se adauga un nou membru in clubul femeilor dezamagite,exploatate,neglijate ,jignite,umilite,etc.Simonabb,cunosc situatia.7 ani cu un om pe care-l vezi mai mult in poze,nu ca ar fi plecat in delegatie,ci pentru ca are acasa o femeie buna,delicata,mama buna...Si cand era acasa era prost dispus,pus pe cearta .Daca nu te simti bine,ai ajuns sa nu te mai recuosti,sa traiesti cu o personalitate necunoscuta in aceeasi piele,sa inceci sa fii altfel,de dragul aparentelor,sa fii nesigura,mai bine despartirea .A dispune de tine insati, e dreptul tau !Simona,buruienile se smulg cu radacini cu tot!E greu cand ai copii,cand fetita te intreaba:``mami,trebuie s-l chem pe tati tot tati?``si cand fratiorul ei striga``nu vreau sa-l invitam pe tati la masa de Craciun,eu vreau ca el sa vina din nou acasa ,sa doarma aici``!Fetelor,la mine e prima zi de separare,dar credeti-ma,am fost pe punctul sa-i zic sa ramana aici,si asta pentru copii.Dar mi-au facut curaj toate suferntele in acesti 7 ani! |
| emari | Dezamagirea este foerte mare iar durerea este insuportabila pe moment, si eu trec printr-un asemenea moment si ce este mai grav e ca nu stiu cum sa depasesc momentul. Copilul ne vrea pe amandoi, refuza orice alta varianta, si de dragul lui incerc sa suport situatia, desi mai am putin si innebunesc!Oricum, eu nu mai incredere in barbati, poate sa fie si din aur! Stiu doar ca am dat foarte mult si am fost mintita cu sange rece! Recunosc ca am ramas cu Andrei, care este superb din toate punctele de vedere! Nici nu mai pot scrie! mari |
| Roxy Trixy | Adevarul adevarat e ca va veni momentul in care puii isi vor lua zborul iar atunci te judeca pentru ca nu ti-ai vazut si de viata ta, iar atunci te intrebi totusi de ce nu te-ai gandit si la tine... Dar pana la momentul acela, ca mama, iti vine sa te urci pe pereti cand iti vezi copilul tanjind dupa tata. Poate are una dintre voi cheia la situatiile de genul acesta, solutia la problema. Cum faci? Ca pana la urma cred ca noi suferim mai mult decat bebeii nostri in momentele astea. http://community.webshots.com/user/roxytrixy Roxana & Bianca micuta |
| alma | Noi am avut aseara o discutie urata, din care am tras concluzia ca nu mai vreau sa traiesc langa un om care se pune intotdeauna pe primul plan si ne mai arunca si noua firimituri din cand in cand. Mi se rupe sufletul cand imi vad copilul cat de mult se agata de o speranta cat de mica, cat de mult il iubeste si cat si-ar dori ca el sa ramana cu noi. Ma consolez cu gandul ca timpul va mai estompa durerea si ca vom trece impreuna peste asta. Problema mea cea mare e alta acum: nu vrea sa plece din casa, iar cand i-am zis ca o sa si vand daca asta trebuie sa fac sa-l vad disparut din viata mea, mi-a raspuns ca noii proprietari nu vor putea intra in casa, pentru ca el nu le va permite. Am ajuns la concluzia ca ii place atat de mult sa ma chinuie, ca nici nu-si da seama ca poate viata lui va fi mai frumoasa fara mine, avand posibilitatea sa gaseasca pe cineva cu care sa fie compatibil. http://community.webshots.com/user/freediaro |
| She | corect, copiii vor creste si vor plinge de mila acelui parinte care nu a trecut mai departe, vazindu-l singur. Barbatii de genul asta,si-au cautat un cuib de fapt sau o mama.L-au gasit si s-au "afinat" in el.Ghinionul lor ca au crezut ca e ok sa faca asta, sa fie iubiti si sa aiba o familie pt care sa nu faca niciun efort.Ei cred , majoritatea, ca li se CUVINE.Nu au nici cea mai mica notiune de a "merita" ceva sau de a 'cistiga" o familie. e trist, e ft trista senzatia de neputinta cind vezi fam"mama tata si copilul" stiu asta din p[roprie experienta.Durerea este cumplita chiar daca te recasatoresti si e ok cum esti.Nucleul de familie este pierdut.dar asta nu este o tragedie.Tragedia sint EI.Si trebuie tras asta cit traim, din pacate.Probabi ca ne obinsuim sa traim SI cu asa ceva.Care ar fi alternativa?Nu vad vreuna. Bravo tatilor care au logica si inteleg cind nus e mai poate si fac totul ca sa fie bine copiilor caci mai sint si din astia pe undeva.dar de regula, intentia lor este sa distruga sufletul mamelor PRIN copii, ofuscati ca li s-a luat "linistea" si cuclcusul in care puturosi si-au dus niste luni sau ani. fetelor, mai devreme sau mai tirziu vine ziua cind trecutul are sa-i coste.Fiti sigure de asta.Eu de ex vad cum se intimpla, sis enzatia este extraordinara!!!asa ca merita asteptarea asta. |
| tora97 | sus fruntea, sau sufletul... mi au trebuit 6 ani sa mi recapat increderea totala intr un om, dupa o relatie/casnicie de 3 ani Cit despre a avea incredere in oameni in general, nu mi mai fac probleme... intotdeauna iau in considerare si varianta unei dezamagiri si iote o coincidenta.. tocmai ce va scriam cind o colega imi da cu un citat "viata este uneori foarte zgircita: trec zile, saptamini, luni si ani fara sa simti nimic nou Totusi, o data ce se deschide o usa o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ei mai mult decit poti accepta" apoi, pt cele aflate in situatia Freei.. am citit undeva ca dupa o despartire, urmeaza o perioada de "doliu" a carei durata este direct proportionala cu perioada cit a durat relatia... acest "doliu" se poate prelungi in cazurile in care au fost implicate sentimente puternice.. http://community.webshots.com/user/tora97 "da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez |