| Psihologia copilului (vol 3) |
| Marina |
Vol I: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1
Vol II: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638
Marina |
| karmen |
Vio20,
quote:
Multumesc, sunt idei interesante
dar nu iti sunt de folos, asa-i?
Se pare ca fetita ta este dependenta de prezenta ta, ai si tu o parte de vina in acest sens. Daca o obisnuiai de mica, putin cate putin cu prezenta altor persoane poate ar fi fost sanse sa fie mai receptiva la schimbari. In acest caz, bunica n-are nici o vina, trebuie sa-i lase timp fetitei sa se obisnuiasca. Atitudinile de refuz al mancarii, jucarilor, etc sunt reactii de protest fata de situatia in cauza. Trebuie s-o lasi un timp (chiar daca mai lung) sa se adapteze. Nu vei putea sa fii mereu langa ea in orice clipa. Acesta separare de tine trebuie sa inceapa undeva.
Carmen Ghilescu |
| Andrada |
Karmen,
te rog spune-mi si mie exista o virsta anume la care copiii renuntza la ursuletzul preferat? Si care e de fapt insemnatatea lui.
Multumesc,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele |
| gianina-alina |
in primul rind MULTE,MULTE MULTUMIRI SI FELICTARI KARMEN!
mie personal mi-ai fost de un real ajutor si mi-ai dat(chiar daca nu direct)o granada de sfaturi bune!
indraznesc sa te rog ceva!daca poti, te rog, ajuta-ma!
fetita mea are trei ani si trei luni,este un copil destept,frumos,sensibil(toate spunem asa,nu?).Noi am trecut printr-o perioada un pic cam grea:separari,reveniri si in cele din urma un divort!i-am facut o evaluare psihologica(imi era necesara la tribunal)din care rezulta ca este un copil cu o dezvotare peste medie dpdv intelectual(ce formulare)si emotional dar ca manufesta in acelasi timp o prea mare emotivitate!
ea merge la gradi din martie anul trecut,ziua(cit sint eu la servici)sta cu parintii mei.
acum intrebarile mele sint doua:
1)de ce nu reactioneaza cu ceilalti copii?adica prefera sa stea si sa-i priveasca cum se joaca.nu reactioneaza(in sensul ca se retrage si plinge) daca e impinsa,lovita sau alte alea.la gradi este foarte atenta ,prinde orice din zbor,ii plac mult poeziile,cartile ...
dar se joaca (doar daca particip si eu)etrem de rar cu altii copii!
2)dupa ce ne-am obisnuit cu gradinita cu cei de acolo si am trecut de faza cu ...despartirea ,acum am luat-o de la capat dar cu mult mai multa 'verva'!adica plinge de crezi ca s-a sfirsit lumea!
sincer nu mai stiu ce sa fac!in fiecare dimineata m-i se rupe sufletul !
dupa ce plec se pare ca se linisteste... dar la masa daca nu sta cu ea Ildi(educatoarea preferata)este ...circ!si iarasi plins si ...
poti sa-mi dai niste sfaturi?si niste 'explicatii'?pot sa o ajut cumva?
iti multumesc foarte frumos!
te pupacim Andreea si eu!
|
| VIO20 |
[quote]Originally posted by karmen
Se pare ca suntem pe calea ce buna! Bunica a fost mai ferma si a spus "Mergem afara, nu se poate altfel!" si ea a raspuns "Da bunica!" Se pare ca a simtit autoritatea si a cedat (e leut, greu se lasa dominata). Ieri a fost mult mai bine, a mincat, a mers afara, a dormit! Poate asta e calea! Daca ati vedea-o cum face din minuta dimineata cind o las si zice "Pa mamica, pa tatica!"
Noi pina acum citeva luni am stat cu soacra-mea, la noi vin musafiri cu care se impaca foarte bine. Nu a trait izolata, dar... Nici cu tatal ei nu vroia sa stea, nici la baie nu ma puteam duce, de mica, "din fasa", nu a vrut sa stea cu altcineva si nici nu am vrut sa chinui pe cineva daca nu era strict necesar.
Sigur ca m-au ajutat sfaturile. Si povestea mea sper ca va ajuta pe cineva. Multumesc! |
| armic |
Te rog poate ma poti ajuta si pe mine cu un sfat.
Fetita mea este de 2 ani si jumatate ,este un copil vesel si cuminte dar de cind am fost cu ea la mare(ne-am intors de 3 saptamini,la mare s-a speriat de dus desi nu a fost nici prea rece sau prea cald,si ce imi este de neinteles ,dupa ce am ajuns acasa a facut o saptamina baie in liniste iar apoi a inceput sa-i fie frica de dus.)Acum plinge si urla la baie,dar adevarata problema este ca de duminica plinge si peste zi,asa din senin isi aduce aminte de dus si plinge .Luni si marti a plins in fiecare dupamasa si cu greu am reusit sa o linistesc.Am incercat aproape tot,tot ce-i facea inainte placere acum le refuza,nu mai vrea afara la joaca chiar nu mai vrea nici sa manince ,vrea doar la mine in brate si plinge,plinge.Azi dimineata de cind s-a trezit a inceput iar sa plinga spune ca are frica de dus,dar binenteles ca ii tot spunem ca nu facem dus ,chiar am demontat dusul ,a adormit plingind,acum nu mai stiu cum sa o fac sa uite de frica,nici nu ma mai pot gindi cum o sa-i mai fac din nou baie.
Iti multumesc anticipat ,Ariana. |
| karmen |
Andrada,
Siuatiile gen "ursuletul preferat" face parte din dependenta afectiva a copilului fata de un obiect, care capata semnficatii importante pentru copil. Acest obiect poate fi un substitut pentru lipsa unei persoane dragi, sau se linisteste in prezenta lui. Nu toti copiii apeleaza la acest mijloc, depinde de gradul de dependenta afectiva pe care il are in structura personalitatii. Si adultii se folosesc de anumite obiecte pentru a se simti in siguranta (situatii de genul: tinutul unei perne in brate inainte de a adormi). Apare acest comportament la persoanele cu o sensibilitate mai crescuta, cu capacitate mare de a se exprima afectiv, au o nevoie de dragoste mai acuta decat alte persoane. Deci, nu exista o varsta la care e timpul sa renunte la un astfel de obiect. Va renunta cand se va simti in siguranta fara prezenta acestuia sau nu va renunta deloc la acest obicei cand pastrand preferinta pentru acel obiect sau va inlocui acel obiect cu altul.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Emak,
quote:
Cu vreo doua saptamani in urma, am fost cu piticu'(1 an si 3 luni) la piscina. Eu credeam, ca instinctiv va avea o retinere sau o frica fata de apa...e, m-am inselat amarnic! Din prima clipa a fost innebunit sa intre si sa se balaceasca in apa rece de 2 m adancime!!! Daca eu sunt in apa, el SARE de pe marginea bazinului in apa si incearca sa-mi smulga mainile de pe corpul lui, toate acestea fiind insotite de niste chiote de bucurie acute, de ras hohotit si o stare de euforie de nedescris.(intre timp am devenit spectacolul nr 1 al strandului...). Intrebarea este, cum sa procedez, sa limitez copilul in avantului lui care este de fapt foarte periculos, dar fara sa-i creez fobie, fara sa-l sperii? Cred ca e bine ca nu-i e frica de apa, dar eu stau tot timpul in sah, cu ochii intepeniti pe el, pentru ca nu stiu in care secunda se va repezi spre bazin sa sara! (in ultimul timp este foarte imprevizibil!)
E prea mic sa inteleaga ca i se poate intampla ceva rau, el e fascinat de apa si atat. Nu-l intereseaza altceva. Singurul lucru care il poti face este sa ii atasezi niste mijloace de siguranta cand se afla in apa (vesta, colac, aripiore goflabile, etc). Poate asta il va ajuta sa se tina cat de cat deasupra apei. Dar oricum nu-l poti lasa de capul lui si tot cu ochii pe el trebuie sa fii. Cat despre saritul in apa, nu stiu ce sa zic, copilasii mici testeaza orice gest, daca nu i s-a intamplat ceva rau sau nu s-a speriat ci dimpotriva s-a distrat ei continua sa faca acel lucru, chiar cand nu te astepti.Daca iti este dificil cu el la piscina, mai bine mai astepti sa mai creasca putin si sa inteleaga ca e periculos sa sara direct in apa.
Carmen Ghilescu |
| irina_ina2000 |
Buna Carmen,
am din nou probleme cu Alexandru.De luni merge la cresa si acolo se pare ca s-a acomodat corespunzator,mananca , doarme si nu a plans decat fff putin in prima zi.In schimb de dumineca este plecat tata de acasa pentru 2 saptamani si ii simte fff mult lipsa .Totul culmineaza la culcare cand efectiv plange in hohote dupa tati.Sincer ii aloc numai lui timpul dupa amiaza dupa cresa , mergem la plimbare , ii spun povesti, vorbeste cu tati la telefon si ii spune ce a mai facut dar totul e dat deoparte cand urca seara in pat, chiar se mai trezeseste si peste noapte si-l cheama in somn.Ce as putea sa fac ca sa-l ajut sa treaca peste aceasta perioada?El stie ca este plecat cu serviciul,ca trebuie sa munceasca , dar seara lasa tot ce stie deoparte si o tine numai pe a lui .Crezi ca asa va face pana va veni inapoi sotul acasa?
Multumesc anticipat si astept un raspuns. |
| karmen |
Am nevoie de sustinerea voastra, propuneri, sugestii pentru realizarea unei sectiuni separate destinata psihologiei. Daca considerati utila sau nu o astfel de initiativa, cum v-ar putea ajuta. Sau ar fi mai bine sa ramana aici, pe forum,locul de discutie asupra problemelor psihologice? Ce credeti? Exprimati-va parerea aici: [url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31511[/url].
Carmen Ghilescu |
| filofteia |
Din experienta proprie:
Andrada
Eu am si acum patura pe care ai mei o carau peste tot. Nu mai sunt asa de dependenta de ea, dar cand imi vine ma invelesc sau o iau in brate.... si este ca vai de ea, ca are 20 de ani. Baietelul meu (3,8 ani) are o fata de perna. Stiindu-ma pe mine nu am incercat sa-l dezvat. Este ca o evadare din stresul pe care il da viata... Pentru ca si ei au stresurile lor... ca se duc in prima zi la gradinita... ca il certi... ca e frustrat... etc...
Sotul meu rade de mine si spune ca o sa ne intarce pe amandoi... pe mine de la patura... pe Adi de la perna. Nu as arunca nici in ruptul capului patura, desi este rupta si jerpelita... imi face tare bine cand sunt obosita sau stresata.
|
| danis |
karmen,
cred ca am mai raspuns la asta, dar oricum, iata ce ma intereseaza pe mine: 1. cum poti sa-ti cunosti cat mai bine copilul 2. cum adaptezi educatia si relatia cu el la personalitatea lui (si la a ta, daca mai ramane loc :) ) 3. perioade si problemele specifice 4. raspunsuri la probleme si situatii concrete (pentru ca nici un copil nu seamana cu altul) - tu deja faci chestia asta cu raspunsurile - cred ca iti ocupa mult timp si mari eforturi, pentru care eu iti multumesc iar! |
| karmen |
Gianina Alina,
quote:
1)de ce nu reactioneaza cu ceilalti copii?adica prefera sa stea si sa-i priveasca cum se joaca.nu reactioneaza(in sensul ca se retrage si plinge) daca e impinsa,lovita sau alte alea.la gradi este foarte atenta ,prinde orice din zbor,ii plac mult poeziile,cartile ...
dar se joaca (doar daca particip si eu)etrem de rar cu altii copii!
Este poate un copil timid, (citeste in paginile anterioare despre copilul timid) sau acest comportament apare ca o reactie de adaptare la gradinita. Sa nu neglijam faptul ca acele evenimente neplacute din familie au o influenta asupra relationarii ei cu alte persoane. Fie se retrage uneori, se inchide in sine, fie se ataseaza excesiv de o anumita persoana (ex: educatoarea). Tu trebuie sa o ajuti sa depasesca aceasta faza, s-o faci sa se simta in siguranta dar in acelasi timp s-o lasi sa se obisnuiasca si cu mediul de gradinita.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Irina_Ina2000,
Baiatul tau traieste foarte intens plecarea tatalui, asta pentru ca il iubeste mult si pentru faptul ca dupa 2 ani copiii sunt atasati de tata in mod deosebit, asa cum pana la aceasta varsta, mama era in primul plan. Vorbeste-i despre el, arata-i poze, spune-i sotului sa sune seara pentru a vorbi cu Alexandru. Asa poate adoarme mai linistit, gandindu-se la ce i-a spus tatal. Nu ai o alata prezenta masculina prin preajma? Vreun bunic, sau unchi, etc. Asta l-ar ajuta, implicandu-l in diferite activitati barbatesti.
Carmen Ghilescu |
| gianina-alina |
draga Karmen!in primul rind multumesc ca ti-ai gasit timp sa imi raspunzi!eu una sint tare dezorganizata si nu am timp nici de ale mele...ai toata admiratia mea pentru felul in care te pui in pielea fiecarui parinte si incerci sa intelegi copilul respectiv ca apoi sa mai si 'compilezi' cu cunostintele tale!
inca o data ,multumesc!
daca e un copil timid si eu m-am intrebat!se prea poate :in general are nevoie de 'un pic mic' cum zice ea pina se 'apropie' de persoane!
problema mea era legata de gradi:acolo ea a fost din martie pina in iulie, ii placea, se juca ,a invata un pic de germana....
deci cred ca adaptarea la gradi cade ca si varianta!
o sa mai vad saptamina viitoare cind o sa fie mai multi copii(colegii de inainte de vacanta)si dupa ce trece saptamina asta cu trezitul mai devreme decit in vacanta!
multumesc mult!
cu drag, Andreea si eu |
| carmen77 |
Am si eu o intrebare: care e varsta la care copilashii incep sa aiba anxietatea despartirii de parinti? Matei al meu are 10 luni jumate si face un circ groaznic daca nu ma vede jumate de minut [bang] ... de exemplu daca il las in sufragerie si eu merg in bucatarie sa ii fac mancarea. Eu as vrea sa merg la servici de luna viitoare si nu stiu zau cum sa fac, daca il las cu altcineva o sa fie un scandal maaare de tot! Care ar fi varsta optima ca sa il las cu soacra/babysitter? Mai precizez ca se trezeste o data pe noapte si atunci ma duc si ii dau putin ceai si se culca la loc, dar trebuie sa fac balet la el in camera, ca daca ma simte ca am iesit de la el din camera, incepe sa planga de scoala tot palierul! Deci aceleasi simptome!
Help!
http://community.webshots.com/user/carmen77102
http://community.webshots.com/user/carmen77104
Carmen si [copil] Matei Gabriel - 27.10.2003 |
| sorana |
Armic - pana iti raspunde karmen zic si eu din experienta ... acum vreo 2 luni Monica (face 2 ani la sfarsitul lunii) s-a speriat de baie/dus. A fost un circ intreg vreo 3 saptamani. Ei ii placea foarte mult sa faca baie - radea cu toata gura - si brusc urlete. Eu nu intelegeam nimic, a fost un adevarat chin. Pana cand intr-o zi sotul meu cu foarte mult calm si foarte lent a convins-o sa intre in cadita vorbindu-i frumos si aratandu-i incet si jucandu-se el cu jucariile din cada (Monica statea in spatele lui si mai arunca cate o privire). Adica in loc sa o bagam in baita au intrat in baie (camera), apa era deja in cadita, jucariile idem si sotul meu se juca cu ele, aratandu-i si ei pana cand a vrut in cadita sa se joace. A durat vreo ora, am schimbat apa din cadita de vreo 2 ori ca se racise - dar a meritat - acum e din nou Monica, cea care nu mai vrea sa iasa din cadita si se joaca si cu dusul (asta nu chiar din prima, dupa cateva zile).
In cazul nostru rabdarea si calmul au dat roade.
Monica si Sorana |
| sorana |
As avea si eu o intrebare pentru karmen - cu multe multumiri si aprecieri pentru efort.
Care sunt jucariile adecvate varstei de 2 ani. Ma refer la cele "logice" care sa ii dezvolte inteligenta/atentia/indemanarea. Eu chiar par sa am o problema cu chestia asta - de ex. i-am cumparat un puzzle din 6 piese si nu a fost intersata deloc (l-am pus pe sifonier, i-l mai dau peste vreo 3 luni si tot asa), cu cuburile nu se mai joaca deloc - acum vreo 3 luni a facut (dupa parerea ei) tot ce se putea face, le-a asezat in toate felurile si acum sunt uitate pe undeva, cu lego mai face cate o "masina" dar rar, si de asta s-a plictisit si eu cam sunt in impas. Ah, bagatul de forme (atat geometrice cat si animale) in gaurile potrivite nu e nici o problema. Si jucariile cu telecomanda nu o atrag deloc (pur si simplu nu-i pasa de entuziasmul nostru).
Multumesc
Monica si Sorana |
| karmen |
Armik,
quote:
Te rog poate ma poti ajuta si pe mine cu un sfat.
Fetita mea este de 2 ani si jumatate ,este un copil vesel si cuminte dar de cind am fost cu ea la mare(ne-am intors de 3 saptamini,la mare s-a speriat de dus desi nu a fost nici prea rece sau prea cald,si ce imi este de neinteles ,dupa ce am ajuns acasa a facut o saptamina baie in liniste iar apoi a inceput sa-i fie frica de dus.)Acum plinge si urla la baie,dar adevarata problema este ca de duminica plinge si peste zi,asa din senin isi aduce aminte de dus si plinge .Luni si marti a plins in fiecare dupamasa si cu greu am reusit sa o linistesc.Am incercat aproape tot,tot ce-i facea inainte placere acum le refuza,nu mai vrea afara la joaca chiar nu mai vrea nici sa manince ,vrea doar la mine in brate si plinge,plinge.Azi dimineata de cind s-a trezit a inceput iar sa plinga spune ca are frica de dus,dar binenteles ca ii tot spunem ca nu facem dus ,chiar am demontat dusul ,a adormit plingind,acum nu mai stiu cum sa o fac sa uite de frica,nici nu ma mai pot gindi cum o sa-i mai fac din nou baie.
Iti multumesc anticipat ,Ariana.
Multumesc Sorana, sper sa ajute sugestiile tale si sincer mi-ai atras atentia ca nu am raspuns lui Ariana. Mai uit si eu.
Copiii au temeri diverse, de multe ori nejustificate in aceasta perioada. Intr-adevar copilul are nevoie de sustinere din partea adultilor pentru a capata incredere in situatia respectiva. Cu cat introduci in situatia de care ii este teama, elemente care ii fac placere (jucarii preferata, persoane apropiate)si care ii ofera siguranta, cu atat mai mult cresc sansele sa accepte incet incet confruntarea cu situatia respectiva. Cum alegi sa procedezi, asta depinde de tine. Tu cunosti cel mai bine copilul, stii ce ii face placere si ce o face sa se simta in siguranta. Totul trebuie sa se desfasoare treptat, cu evitarea elementelor imprevizibile (ex: zgomot puternic, apa prea rece sau prea calda, o jucarie noua fata decare nu stii cum reactioneaza, o persoana necunoscuta, etc). Poate incerci sa aduci cadita in alta incapere decat baia, sa eviti adaugarea de apa in prezenta ei, poate nu-i face placere zgomotul facut la caderea apei. Va trece cu siguranta aceasta teama, dar cu rabdare si intelegere din partea voastra.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Carmen77,
Anxietatea de separare poate apare oricand pana la varsta de 3 ani, cu momente mai accentuate intre 7-10 luni si apoi mai este o perioada in jurul varstei de 1 an jumatate. Atitudinea ta trebuie sa se centreze pe ideea ca copilul va trebui sa se obisnuiasca si cu prezenta altor persoane chiar daca ii este greu. Va trebui sa-l lasi putin cate putin in fiecare zi cu persoana cu care urmeazasa sa stea, sa-l antreneze aceasta persoana in diferite activitati care-i fac lui placere. Nu va descurajati la fiecare plans al copilului. Are si el nevoie de o perioada de adaptare. Tu trebuie sa-ti mentii calmul si sa-i oferi incredere ca totul va fi bine. Sa nu-i lasi impresia ca si tu te temi de aceasta separare ca atunci ii accentuezi teama. Sa pastrezi un ritual la plecarea ta din casa, sa nu te strecori pe furis. Ii spui "La revedere" il saruti, ii spui cand te intorci. Vezi cum decurge problema si te mai astept cu vesti.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Sorana,
Te-ai uitat aici?: [url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1[/url]. Pe langa asta iti sugerez confectionarea unei casute din carton, sunt tare incantati sa aiba un spatiu al lor.
Jocuri logice care sa stimuleze gandirea (altele decat cele enumerate) sunt relativ putine la aceasta varsta, deoarece copilul inca nu are capacitatea de concentrare necesara. Potrivirea unor forme, aprecierea marimii unor obiecte, jocurile de miscare, invatarea unor cuvinte pe baza unor imaginii, sunt cateva dintre jocuri care stimuleaza gandirea. Abia dupa 3 ani interesul creste pentru jocurile logice mai complicate si cele de constructie.
Carmen Ghilescu |
| sinzi_ana |
Karmen, te intreb si eu ceva...baiatul unei prietene, are 20 de luni, e foarte agresiv, musca, impinge si ciupeste. Chiar azi, l-am luat in brate sa il schimb si m-a muscat cu o viteza si o forta!!!! Nu prea am stiut cum sa reactionez, asa ca nu am facut nimic...Si pe mama lui o musca destul de rau, ea il cearta, chiar de cateva ori ii mai trage si una, il pedepseste (sa stea departe de alti copii, sau il pune in carut) dar nu si-a schimbat cu nimic comportamentul. A inceput sa muste cam in jurul varstei de un an, si la inceput am dat vina pe dinti, dar apoi ne-am dat seama ca o face sa se razbune, si nu conteaza pe cine musca...daca il deranjeaza din treaba lui. Noi suntem mereu impreuna, si nu o data David a fost muscat (de ceva timp nu il mai musca, doar pe noi se razbuna) si nu mai stim ce masuri sa luam, sau de ce musca...
Cum poti sa determini un copil asa mic sa nu mai muste?
Sinzi si DAvid
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana |
| armic |
Va multumesc mult Sorana si Karmen pentru sfaturi,din fericire am trecut de perioda cu plinsete ,acum isi mai aminteste de dus dar fara sa plinga.Saptamina trecuta am fost la bazin,unde a fost doar un zimbet,acasa am incercat din nou sa facem baie dar nici nu a vrut sa intre intre in camera de baie,atunci am dus in bucatarie cadita ei de cind era mica,a plins ,a protestat si asa ,dar totusi este mult mai bine.
Ariana |
| cataghe |
Draga Carmen,
Am descoperit acum subiectul asta si mi se pare foarte util. As avea si eu cateva intrebari, daca ai timp, si voi incerca sa fiu cat mai scurta.
Baietelul meu are 6 ani, este un copil deschis si vioi, dar peste vara am observat ca si-a modificat comportamentul, este mult mai neastamparat si mai obraznicut decat de obicei si are tendinta (mai mult decat in trecut) sa ignore total ceea ce i se spune. Problemele sunt urmatoarele:
1. copilul este supus unor influente multiple si discordante, in sensul ca merge destul de des la bunici (parintii mei) si la tatal lui (eu sunt recasatorita), care sunt mult mai ingaduitori cu el decat suntem noi acasa. Nu cred ca noi exageram, dar suntem de parere ca nu este permis chiar orice, in timp ce acolo cam asa sta situatia. Urmarea este ca copilul se intoarce de fiecare data de acolo cu comportamentul modificat, nu mai asculta, etc. Am incercat sa vorbesc atat cu parintii mei cat si cu tatal lui, insa nu am ajuns la nici un rezultat. Ai vreo idee, cum ar fi mai bine sa procedez? (Am ajuns la replici de genul: "Nu ma lasi sa fac asta, nu-i nimic, lasa ca ma duc la bunica/tati si fac tot ce nu-mi dati voi voie!!")
2. de cand a reluat gradinita in toamna asta (de 2 saptamani) s-a "imprietenit" cu un baietel care am inteles ca este un fel de copil problema al grupei, foarte violent si care are tot felul de apucaturi nelalocul lor. Bineinteles ca efectele nu au intarziat sa apara, educatoarele mi s-au plans ca Vladut (asta-i al meu!) e mai agresiv si ca de cand se joaca cu Mihai s-a schimbat in rau. Intrebarea e, cum sa-l fac pe copil sa se fereasca de aceste influente "nefaste"? Noi incercam tare mult sa-l educam intr-un spirit calm si armonios si ma deranjeaza aceste tendinte agresive, mai ales venite din exterior.
3. avem o mare problema cu desenele animate, foarte multe din cele care se dau acum pe canalele pt copii sunt tot asa, extrem de violente, uneori cu cuvinte nepotrivite pt un copil, etc. Am incercat sa i le interzicem dar s-a lasat cu circuri mari de tot. Ai vreo sugestie? In plus, copilul tinde sa reproduca in comportamentul lui ceea ce vede la desene, totul "asezonat" cu diverse sunete si gesturi care nu-i stau prea bine.
Imi pare rau ca m-am intins atat de mult, dupa cum vezi problemele probabil sunt intricate, insa rezultatul este ca mie nu imi place cum evolueaza copilul meu, si el era un copil tare bun inainte.
In completare vreau sa-ti spun (caci presupun ca e important) ca eu sunt casatorita cu sotul meu de aproape 3 ani, timp in care copilul a fost mereu la noi si ei doi au o relatie buna, sotul meu il trateaza dupa parerea mea ca si cum ar fi copilul lui, in sensul ca se poarta bine cu el, se implica mult in educatia si cresterea lui, dar nu ezita sa fie ferm sau sa-l pedepseasca cand este cazul.
Multumesc mult si numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life! |
| sorana |
Multumesc mult Karmen pentru raspunsuri. Intr-adevar nu vazusem partea cu jucariile in subiectul vechi - mi-a fost de folos.
Monica si Sorana |
| karmen |
Sanzi_ana,
Acest comportament agresiv al copilului face parte din reactiile mai extinse de intoleranta la frustrare ale copilului din jurul varstei de 2 ani. Acesta intoleranta este prezenta in diferite grade la majoritatea copiilor, doar ca unii se manfesta mai violent, altii sunt mai putin revendicativi. In situatia descrisa de tine, educatia joaca rolul cel mai important, daca excludem o posibila cauza in interiorul familiei (tensiune intre soti, violenta fizica, nepriceperea parintilor in a-l intelege pe copil, nesatisfacerea unor nevoi de baza, o trauma, etc). Copilul trebuie atentionat de fiecare data cand este agresiv, pedepsit prin metode acceptabile (in nici un caz prin pedepse corporale pentru ca mai ales in acest caz, copilul se "razbuna" folosind aceeasi metoda, adica agresivitatea). In rest, consecventa, rabdare, fermitate in impunerea restrictiilor legate de comportament, intelegerea intre adultii care se ocupa de educatia lui in ce priveste masurile aplicate (adica, nu bunica ii trece cu vederea iesirile agresive, iar mama il cearta) , recompensarea pozitiva cand relationeaza pozitiv. Procedand in acest fel, va invata pana la urma ca aceste comportamente sunt inacceptabile si va intelege ca corectarea lor ii va aduce beneficii.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Cataghe,
Iti voi raspunde bineinteles, dar te rog spune-mi, ce varsta avea copilul cand ai divortat de tatal lui?
Carmen Ghilescu |
| cataghe |
Carmen, Vladut avea un an si vreo 2 luni cand eu m-am despartit de tatal lui. Nu-si aminteste absolut nimic (cel putin la modul constient) din perioada cand locuiam impreuna cu tatal lui. Incepand de atunci, s-a vazut cu tatal lui o data la doua saptamani, cate o jumatate de zi, uneori pana seara (rar), intotdeauna la bunicii din partea tatalui pt ca el acolo locuieste. Eu insa am fost la 100 de km de orasul unde locuiesc parintii mei si copilul a stat la ei pana la 4 ani si jumatate, iar eu puteam sa vin numai in we la el (ceea ce am facut aproape fara exceptie). Adaptarea lui cu sotul meu a fost destul de "lina", pentru ca asa stand lucrurile noi am locuit intai la Cluj si veneam la copil impreuna in we, apoi dupa ce ne-am mutat si noi aici am luat copilul la noi (acum un an si jumatate). De atunci pana acum cateva luni nu au fost probleme deosebite, doar intrebari de genul de ce tati nu sta cu noi, de ce m-am despartit eu de tati, de ce trebuie el sa asculte de sotul meu care nu e tatal lui adevarat. Am incercat sa-i raspund cu multa rabdare si cu tot tactul de care am fost in stare. Inca o data, eu as califica drept destul de buna relatia lui cu sotul meu, se ocupa mult de el, se joaca impreuna, il duce la plimbare, de multe ori cand nu pot eu il duce sau il ia de la gradinita, se uita la TV impreuna, etc.
Iti multumesc anticipat pt raspuns,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life! |
| karmen |
Cataghe,
1. Baietelul tau a trecut prin multe schimbari familiale, a fost intai plecarea tatalui, apoi a locuit la bunici, s-a confruntat si cu plecarea ta in timpul saptamanii(chiar daca reveneai periodic), apoi a trebuit sa se obisnuiasca cu un alt barbat in rolul de tata. De fapt toate aceste schimbari l-au cam "ametit" pe copil si evadarea lui de la comportamentul obisnuit constituie o reactie de adaptare. Pe langa asta vizitele dese la bunici si intalnirile cu tatal lui produc copilului o regresie, o intoarcere in timp, la vremea cand era mic si intalnea mai putine restrictii. Este ca o intoarcere la statutul de "copil mic", cum vrea sa se alinte, sa-i faca cineva toate voile, etc. De aceea atrage-l pe copil in familia actuala (tu si sotul tau) fa-l sa se simta bine aici, incearca sa-l intelegi si sa-l asculti, creeaza o legatura afectiva puternica. O alta cauza ar putea fi o problema de identificare (baiatul se identificacu tatal in mod normal), venita din situatia ca el are 2 figuri masculine si atunci este nesigur pe care s-o aleaga.
2. Asocierea cu copii, nu tocmai cuminti, are legatura cu ce am scris mai sus, copilul isi exprima starea afectiva (furia pe situatia actuala, incertitudinea, poate teama ca se va intampla iarasi o schimbare) prin agresivitate. E clar ca ceva il framanta, e nemultumit. Incerca sa-l implici in practicarea unui sport (ce presupune efort fizic), sa-i ocupi timpul astfel incat sa consume din energia negativa.
3. Nu cred ca ai succes sa-i interzici desenele animate cu tenta agresiva. Mai degraba stai cu el in timp ce se uita, fii atent la ce se intampla pe ecran, discutati despre ce crede el, spune-i si tu parerea ta, ca nu-i tocmai bine sa impusti mereu sau sa te bati, ca exista alte metode de a-ti arata puterea.
Daca problemele comportamentale se agraveaza e timpul sa mergi cu copilul la un psiholog.
Cu drag,
Carmen Ghilescu |
| cataghe |
Carmen, multumesc frumos, cam asta am incercat si eu instinctiv sa fac, sa stau mai mult de vorba cu el, sa incerc sa-l fac sa se simta in siguranta, si de cateva zile parca s-a mai linistit putin, insa sfaturile si explicatiile tale imi prind foarte bine.
Multumesc inca o data,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life! |
| carmen77 |
Am si eu cateva intrebari: ce ar trebui sa faca/inteleaga un copil la 11 luni? Intreb asta pentru ca Matei al meu nu pare sa inteleaga mare lucru, sau daca o intelege, nu o arata. Daca ii spun ca nu e voie sa traga ceva din priza, si ii repet asta de 20 de ori, el merge si a 21 a oara acolo si face exact acelasi lucru. Daca il iau in brate si il indepartez de locul cu pricina, incepe sa urle ... eu am pus asta pe seama rasfatului, dar deja parca .... are aproape un an si el nu da semne ca te poti intelege cu el [:(]. I-am luat o gramada de jocuri care se presupune ca ar trebui sa il stimuleze (de exemplu o galetusa cu capacul taiat in mai multe forme, in care introduci cuburi de diferite forme ... pe jucarie scrie ca e pentru copii de la 6 luni in sus ...) dar el nu pare interesat, cu jucaria cu cuburi am exersat (adica i-am aratat) pana nu am mai putut, el nimic, le baga in gura si atat. In schimb ii plac masinutele si alte kkturi. Poate ne sugerati anumite jocuri potrivite varstei, care sa stimuleze cretivitatea ... eu nu mai stiu cu ce sa ma joc cu el, se plictiseste super repede ... sotul meu propune sa il dam la gradinita, ca va invata mult mai multe. E oare solutia optima?
Multumesc mult
http://community.webshots.com/user/carmen77102
http://community.webshots.com/user/carmen77104
Carmen si [copil] Matei Gabriel - 27.10.2003 |
| karmen |
Carmen77,
quote:
ce ar trebui sa faca/inteleaga un copil la 11 luni?
Ce ar trebui sa faca, vezi Vol 1. pag 1.
Ce ar trebui sa inteleaga, ei aici e mai dificil, ca la aceasta varsta nu se supune interdictiei, stie ca acolo nu e voie, pentru ca i-ai repetat de n ori, dar nu intelege de ce. Interesul sau personal este pe primul loc si va face acele lucruri care ii fac placere indifereant de cate ori ii interzici acel lucru. De obicei face acele activitati care le vede la adult (care sunt si majoritatea din ele interzise pentru copil).Capacitatea li de concentrare a atentiei este inca redusa, nu poate sta prea mult timp in fata unui joc, mai ales daca ii solicita gandirea mai mult. Ii plac obiectele care fac zgomot, trantitul diverselor obiecte, pune-i la dispozitie cat mai multe dintre obiectele din bucatarie sau din gospodarie in general (care nu sunt periculoase bineinteles): castroane din plastic, linguri, diverse vase de diferite marimi, un aparat radio vechi si stricat (sa-l butoneze), etc. Copiii sunt atrasi de aceste obiecte mai mult decat de jucarii, si in general are nevoie de adult pentru a-i stimula jocul.
Nu cred ca este solutia optima de a-l inscrie la cresa (ca la gradinita il primeste dupa 3 ani). In familie creativitatea poate fi stimulata foarte bine.
Carmen Ghilescu |
| tutzi |
Draga Carmen iti multumesc pt efortul de a raspunde tuturor intrebarilor si de a ne ajuta sa ne crestem bine copii. Iata vin si eu cu o intrebare, ca desi sunt tolba de teorie in practica nu stiu cum e mai bine sa fac. Pe scurt fetita mea are 11 luni si e foarte legata de mine. Daca o las singura plange si vine in patru labe dupa mine, daca e in rotobil mi se incurca printre picioare si ma trage de pantaloni. Nu se joaca singura aproape deloc, cu toate jucariile si cartile ma joc eu apoi face si ea la fel, ma ia de mana sa fac din nou eu, apoi ea si tot asa. La toaleta cand merg o pun in rotobil, usa e deschisa si cat timp stau eu acolo ea chiraie si vrea sa intre dar nu poate ca este prag. Daca stau langa ea cand se joaca se catara pe mine. As vrea cumva sa nu mai fie chiar asa de legata de mine. Ii spun mama pleaca dincolo si vine imediat, dar cum ma aude hop top cum poate vine si ea. As lasa-o singura in camera 1-2 min cu usa inchisa dar mi-e sa nu se loveasca pt inca nu are stabilitate si se agata de toate. Pe de alta parte ma gandesc ca poate va trece de la sine aceasta perioda si tb doar sa am rabdare. Cum e mai bine?
Nu am cum sa o las cu altcineva ca suntem doar eu si sotul care vine seara de la servici.
Multumesc,
Tutzi si Iasmina (28.10.2003)
http://community.webshots.com/user/tutzica |
| ingridnen |
Draga Carmen, am si eu nevoie de un sfat ! Baietelul meu (1 an si 7 luni) este foarte prietenos cu toata lumea. Chiar atat de prietenos incat pleaca de mana cu orice persoana care ii vorbeste frumos, fara sa se intoarca macar dupa mine ! ieri o cunostinta mi-a atras atentia ca nu e bine acest lucru, sa-l dezvat de acest obicei. M-a cam pus pe ganduri... cum sa fac mai bine, nu e prea mic ??
Mentionez ca pana la 1 an si 2 luni l-am crescut doar eu cu sotul, deci nu au fost mai multe persoane care sa "graviteze" in jurul lui. mai mergeam cand si cand in vizite, dar nu prea des, plus zilnicele intalniri in parc cu alte mamici si bunici. De la varsta mai sus mentionata am luat o bona, si la 1 an si 4 luni am inceput serviciul . Si cu bona s-a adaptat rapid, dupa o zi pleca cu ea singur in parc si nici nu-i lipseam... Nici nu plange cand plec eu la servici dimineata. Ar trebui sa ma bucure toate astea, dar cum am spus, m-a pus pe ganduri cunostinta asta a mea.
Oare este in regula sau nu ?
Iti multumesc pentru rabdare
Ingrid |
| joxy |
Autor
RELY27
Trimis la - 27/09/2004 : 14:48:01
--------------------------------------------------------------------------------
Bine v-am gasit.Sunt f noua pe aici si incerc sa gasesc si eu pe cineva care sa ma lamureasca intr-o privinta.Am un baietel de doi ani care e f nazdravan.Am incercat sa il tin un pic din scurt, dar de multe ori nu il mai intereseaza ca il cert sau bat la fundulet.Are momente cand pot sa il pedepsesc cum vreau ca nu ii pasa.Il cert,il pedepsesc dar face totusi ceea ce vrea el.In principiu asculta dar are momente cand nu vrea sub nici o forma sa ma asculte nici pe mine nici pe sotul meu.Cum sa mai procedez cu el? Ce tratament sa ii mai aplic? Nu vreau sa il cert pt toate prostiile care le face si credeti-ma ca face f multe, pt ca mi-e frica, ca la un moment dat nu va mai avea efect nici un fel de pedeapsa.multumesc ca m-ati ascultat.pa.
RELY
|
| Trixi |
Buna tuturor!Abia am terminat cu cititul paginilor referitoare la acest subiect.Deja nici nu mi se pare ca e atat de serioasa problema mea,desi noaptea trecuta simteam ca-mi plesnesc venele in cap!Multumiri anticipate pentru karmen,esti grozava!
Deci,cazul tipic "terrible two",piparat cu un tatic cit se poate de ingaduitor,la un baietel de 25 de luni extrem de posesiv.Traim absolut normal,eu aproape tot timpul cu el acasa,Tati cum isi termina treaba repede acasa la el.Daca e vreme frumoasa,petrece citeva ore pe zi la Buni,in curte cu catelul.Cind vreau sa-l las acolo face scandal,dar numai pana ce ma vede,iar daca nu mergem o zi,isi impacheteaza toalele,si face tai-tai,ca el merge la catel.Problema ,de fapt este ca de citeva saptamini este disperat sa fie absolut tot timpul cu noi,inclusiv noaptea!Culmea e,ca pana acum nu a dormit nici o noapte cu noi in pat de cind s-a nascut!Nici nu se mai poate transporta adormit,ca e atent si incepe scandalul,pe care o poate intensifica pana ce vomita.Pentru a evita crizele,trebuie sa-l sperii cumva (asta si in celelalte cazuri cind nu-i convine ceva).Vara mai mergea cu apa imprastiata in fata,dar acum nu-l mai pot speria altfel decit cu o palma pe fata.Citeodata mi se rupe inima,ca am ajuns sa fiu eu singura, care se poate impune in fata copilului.Probabil de frica, incearca sa se abtina in multe cazuri,dar vad ca nu-i merge cu usurinta.De fel este extrem de vehement si nerebdator.La faza cu vorbitul iarasi nu prea suntem stralucitori.Zice el o gramada de cuvinte,dar toate traduse pe o limba a lui.In schimb toata ziua numara.CUNOASTE cifrele de la 1 la 10,si dupa aceea 10,20...pana la 100.Pe astea le pronunta corect.De fazele cu tavalitul pe jos,nici nu mai zic,ca sa nu mai alungesc postul.Sunt destul de hotarita sa ramin pe pozitii,ca nu vreau sa-i ieie si mai tare in cap,dar mi frica ca stric ceva definitiv in sufletelul lui.Sunt mult prea severa? |
| karmen |
Tutzi,
E mare pacat sa respingi dragostea unui copil. Eu cred ca e doar o faza, in care ea isi exprima foarte vehement atasamentul fata de tine. Copilul in jurul varstei de 1 an poate manifesta un asemenea comportament, de dependenta afectiva fata de persoana care-l ingrijeste. Indata ce va putea sa se descurce cat de cat singurica, sa-si gaseasca ocupatie, sa invete de la alti copii cum sa se joace, va deveni mai stapana pe sine si nu va mai apela asa de des la bunavointa ta. Totusi nu sari imediat de fiecare data cand te solicita. Lasa-i un timp si daca chiar nu poate fara tine, fa-i pe plac.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Ingridnen,
Avem copilasi de aceeasi varsta si chiar as putea spune la fel de sociabili. Dar asta nu-i un lucru rau, dimpotriva. Se va adapta mai usor in situatii noi, se va descurca mai bine fara ajutor. Eu la fel ca si tine, imi punem intrebari gandindu-ma "oare cum pleaca asa de langa mine cu oricine, fara sa se uite in urma?. Dar l-am testat, l-am lasat sa plece (pe un traseu sigur) si m-am ascuns. Cam dupa 20-30 m, s-a oprit si ma cauta uitatandu-se in urma. A inceput sa ma strige si daca a vazut ca nu-i raspund s-a intors. Cand m-a vazut, s-a luminat la fata si a plecat iarasi in directia dorita. Deci, eu am facut acest experiment sa vad daca chiar nu-i pasa, dar nu a fost asa.Eu zic sa nu faci ceva special pentru a indrepta aceasta situatie. Asa este personalitatea lui, si sunt mai multe beneficii decat dezavantaje. Cand va mai creste si va intelege mai multe ii explici riscurile la care se expune daca pleaca asa de capul lui.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Rely27,
Citeste aici, despre manifestarile negativite ale copilului de 2 ani.
[url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638[/url]
Carmen Ghilescu |
| ingridnen |
Multumesc foarte mult Carmen,m-am mai linistit !
Ingrid |
| mirinda |
buna, karmen si iti multumesc anticipat pentru rabdare. am o fetita de 5 luni si jumatate care inca se mai trezeste noaptea de 3-4 ori. Pina acum 2 luni ziceam ca e din cauza sanului, ca nu se satura, am avut rabdare de fier, iti dai seama ca totusi, de atita timp eu nu dorm noptile decit cite 2-3 ore cu intreruperi, si sunt chiauna. De 2 luni am inceput diversificarea si acum papa laptic de la mine doar dimineata si seara. Mai mult, seara am inceput sa-i dau cereale, am incercat suzeta, nu vrea nici un fel de tetina, plinge daca nu vine tzitzi in maxim un minut dupa ce s-a trezit. Am incercat s-o tin in brate, am leganat-o usor, a adormit, dar cind am pus-o inapoi in patut, s-a trezit dupa nici 5 minute. Deci acum papa bine seara, eu cred ca ea s-a obisnuit asa, ca are ore cam fixe - 12, 3, 5-6 si nici nu suge cine stie ce, se vede ca nu-i e foame. Cum s-o fac s-o dezobisnuiesc, nu ca nu i-as da tzitzi, dar toata noaptea, dupa ce a mincat si ziua? multumesc daca imi poti da si mie citeva idei si suces in continuare! [flo]
Miri si Ana (08.04.04)
http://community.webshots.com/user/mirinda130
|
| karmen |
Trixi,
Nu cunosc exact cauza comportamentului baiatului tau. Ar putea fi o teama de separare, cand copilul se teme de clipa cand parintii il lasa singur si atunci se arata extrem de posesiv cu acestea. Poate i-ai spus ca va merge la gradinita, sau se va ocupa altcineva de el. Poate reactioneaza si la metodele putin cam agresive, as zice eu, pentru a-l educa.( quote:
Vara mai mergea cu apa imprastiata in fata,dar acum nu-l mai pot speria altfel decit cu o palma pe fata)
Sa nu uitam ca e la varsta lui NU, ca oricate argumente logice i-ai aduce pentru a-l convinge sa mearga intr-o directie, se opune. Poate citesti si tu [url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638[/url]. Gaseste alte metode pentru a-i corecta comportamentul nedorit, unele mai subtile, mai docile. Arata-i ca-l iubesti, lasa-l sa stea cu voi atunci cand doreste, poate resimte foarte acut in aceasta perioada nevoia de afectiune. Limita intre dragoste si rasfat e una foarte fragila, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne temem sa-i aratam dragostea noastra copilului.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Mirinda,
Iti inteleg starea in care te afli. Intradevar trebuie sa faci ceva. La aceasta varsta fetita ta ar fi trebuit sa renunte deja la masa de noapte. Mai complicat e ca nu primeste nici o tetina, ca altfel i-ai fi dat ceai sau apa la ora 3 (fara lapte la aceasta ora). Daca nu o dezveti acum va continua sa manance la aceasta ora si dupa 1 an (cunosc cazuri destule). Organismul ei nu are nevoie de aceasta masa, ii dai ultima masa mai consistenta si urmatoarea la ora 5. Pentru a realiza acest lucru, iti ramane solutia extrema, mai dura, sa o lasi sa planga. Va fi greu dar alta solutie nu vad. Poate alte mamici iti sugereaza ceva. Sa ai un biberon cu ceai la indemana sau suzeta, ca astea ar fi singurele alternative pe care le are daca doreste sa suga. Va plange mai mult in prima noapte, apoi din ce in ce mai putin. Lasa-o cu tine in pat, daca a adormit. O ajuta sa-ti simta caldura corpului, mirosul, sa te stie alaturi. Sper sa reusesti, gandeste-te si la tine. Succes!
Carmen Ghilescu |
| mirinda |
multumesc, karmen, banuiam eu ca e singura solutie, ca am incercat aproape tot. mi-era chiar teama ca asta e raspunsul tau, pentru ca stiam ca nu mai am nici o alta alternativa. asta este, trebuie sa ma tin tare citeva nopti, o s-o iau cu mine in pat, o las sa plinga, dar o mingai ca sa ma simta linga ea...il exilam pe tati in alta camera, ca el merge la serviciu si incercam asa. o sa-ti scriu sa-ti spun cum e dupa vreo saptamina-doua. inca o data multumesc si succes!
Miri si Ana (08.04.04)
http://community.webshots.com/user/mirinda130
|
| irina_ina2000 |
Buna Carmen,
revin si eu cu o intrebare.Alexandru( 2 ani si 5 luni ) are deja aproape o luna decand merge la cresa , unde eu zic ca s-a adaptat destul de bine in sensul ca nu are probleme de comunicare cu doamnele educatoare , infirmiere si deja se joaca si cu copii si a invatat cateva fetite pe nume pe care le saluta cand mergem dimineata si isi ia la revedere cand plecam DAR chiar daca spune ca nu plange cand plec eu dimineata el tot plange cand dau eu sa plec.Din cate imi spun doamnele educatoare asta dureaza cateva minute dupa care tace si se ia cu treburile caracteristice pe acolo: se joaca , mananca si doarme.Problema este ca doamna directoare care deja ne cunoaste deoarece face prezenta zilnica cam la ora cand se intampla despartirea noastra imi tot spune sa incerc sa nu mai fiu asa de mamoasa cu el si sa-l mai reped cate putin dar eu nu pot sufleteste sa fac asa ceva.Eu nu pot sa-l bruschez nici macar cu un cuvant spus mai dur si asta pentru ca el in principiu este destul de ascultator acum doar ac ar vrea mai mereu sa ma joc cu el si sa stau langa el.Problema mea este gresesc eu ca stau asa de mult langa el ? sau doamna directoare care pesemne ca este o fire mai dura ?Eu nu as vrea sa stric relatia cu el chiar daca el inca este asa de legat de mine, cred ca datorita gradinitei va invata ca trebuie sa stea si departe de mine si nu toate activitatile din viata lui trebuie sa fie legate de mine si de tatal lui.
Multumesc anticipat
http://community.webshots.com/user/irinaina |
| vrabiuta |
buna carmen
citesc de ceva vreme intrebarile si raspunsurile referitoare la psihologia copilului si vreau sa iti multumesc ca iti faci timp pentru atatea mamici si puiutii lor.
eu am o intrebare despre psihologia sugarului. din toate partile aud: o sa rasfeti copilul! mie mi se pare normal sa o tin in brate, saii dau sa pape cand vrea ea, chiar si la un sfert de ora dupa ce a mancat (o alaptez), dorm cu ea, nu o las sa planga singura... bebelina are doar 2 saptamani si nu cred ca la varsta asta "se invata prost"... cred doar ca e foarte mica si are nevoie de multa atentie si dragoste. ma insel? ar trebui sa o las sa doarma singura si sa mai planga din cand in cand?
multumesc.
marcela si [copil] alexandra lia |
| karmen |
Vrabiuta,
Nici nu incape vorba de rasfat la aceasta varsta. Abia dupa 6 luni, copilul incepe sa speculeze ca sa obtina ce vrea. Ofera-i ce are nevoie: adica multa dragoste, hrana la cerere, multa grija. Numai bine tie si bebelusei asa mica.
Carmen Ghilescu |
| Sobo |
Am inceput gradinita de 2 saptamani. Prima zi fara plans. A doua zi fara plans dimineata cu plans la pranz(se pare ca un copil l-a lovit-asa am aflat de la el), a treia zi Dragos incerca sa ne muste, lucru de care l-am dezvatat rapid. Acum am ajuns la stadiul de plans dimineata, insa la 3 cand merg sa-l iau se joaca frumos cu copii.
Am zis OK, copilul se adapteaza.
Ieri cand ma duc sa-l iau, copilul incepe sa planga (cand ma vede) si era zgariat sub un ochisor si pe nas(am aflat ulterior de la el ca il zgariase un baiat "cu degetelul-nu cu jucaria", fapt ce nu a fost infirmat nici de educatoare).
Educatoarea ma ia in primire (probabil ca o explicatie la zgarietura) ca Dragos este obraznic , ca loveste copii, ca le ia jucariile, ca in general el incepe conflictele si ca sa luam masuri.
Nu vreau sa discut atitudinea educatoarei. Problema mea este urmatoarea: acasa nu avem probleme cu Dragos, colaboram frumos, in general cand se intalneste cu copii nu e violent.(chiar imi era ciuda ca e prea pasnic)
Nu stiu ce sa cred si ce atitudine sa am fata de el.
Am discutat cu el acasa si i-am zis sa nu dea in copii, si daca dau copii in el sa-i spuna educatoarei, ca ea e un fel de mamica acolo. Cum pot sa aflu care este adevarul si ce sa-i mai spun. Nu vreau nici sa devina un papa lapte in care toti sa dea si el sa nu riposteze insa nu inteleg de cand a devenit el "batausul grupei". El acum are 2 ani si 9 luni, majoritatea copiilor de gradinita sunt mai mari.
Multumesc mult pentru orice sfat!
A, si inca ceva. Dragos adesea cand e suparat si face cate o prostie zice:"Sunt rau!". Nu stiu de unde i-a intrat ideea asta in cap, eu ii spun tot timpul ca nu e rau ca e un copil bun si daca vrea poate fi si cuminte, insa el insista si mai tare "Sunt rauuuu!!!!". Ce sa-i mai spun?
Sobo si Dragos
"Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga
|
| vrabiuta |
multumim frumos carmen. esti singurul meu sprijin in lupta cu sfatuitorii de bine.
pupici de la noi.
marcela si [copil] alexandra lia |
| karmen |
Irina_Ina2000,
Nu cred ca e cazul sa-l bruschezi atunci cand pleci de la gradinita. Intre tine si el trebuie sa fie aceeasi relatie afectiva, manifestata in acelasi fel. O schimbare in comportamentul tau ar determina o stare de nesiguranta la copil, o teama fata de mediul nou. Plecarea ta sa fie fireasca, cu pupaturile de rigoare dar nici sa se prelungeasca prea mult "giugiuleala". Ca poate nu te-ar mai lasa sa pleci.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Sobo,
Nu pot sti nici eu cu siguranta care e cauza compormentului baiatului tau. Ar putea fi o marginalizare a lui din partea educatoarei (se mai intampla). El fiind mai mic decat ceilalti ar putea fi bruscat de catre copii sau i s-ar cere prea mult (pentru varsta lui) de catre educatoare. Si atunci copilul tau ar putea sa reactioneze, chiar agresiv. Poate nu se exprima verbal inca bine si atunci agresivitatea este un mod de a-si exprima frustrarile. Poate nu e cazul tau, dar sa stii ca se intampla ca unii copii sa fie foarte linistiti acasa si la gradinita sa se comporte total invers. E clar, nu copilul e de vina ci ceva din noul mediu l-a determinat sa se schimbe. Poate reusesti sa afli ce anume.
Carmen Ghilescu |
| gen68 |
buna, din nou.
carmen, te rog fff mult sa ne ajuti, sper sa ai si sa ne dai o parere, un sfat, orice. marius al meu (cel care vrea sa fie inaintea celorlalti pe strada), pune cam des mana la puta. l-am intrebat de cateva ori ce are de pune mana acolo, dar mi-a zis ca nu stie ce are, pana cand ieri, l-am mai intrebat o data si mi-a raspuns, ca puta lui trebuie sa stea in sus, nu in jos, si de-aia, si-o "aranjeaza" mereu. cateodata ma trezesc cu el pe strada ca-si da chilotu-n jos si si-o ridica. ce sa-i fac? i-am zis ca-l duc la dr. sa-i taie puta, i-am dat peste mana...nik. o sa-i cumpar suspensoare, pana la urma?!?!?!
|
| karmen |
Gen68,
Copilul este interesat de sexualitate la aceasta varsta. Vrea sa stie cum se nasc copiii, care e diferenta ditre baieti si fete, de ce fetele nu au penis, de ce tatal are penisul mai mare decat al lui, isi doreste sa semene adultului de acelasi sex cu care se identifica,poate apare masturbarea, etc. Am mai vorbit despre toate acestea. Poti incepe sa-i clarifici toate neclaritatile spunandu-i adevarul. Despre comportamentul care l-ai descris, probabil ca a vazut undeva acest lucru si atunci din dorinta "de a fi mare" face si el la fel.
quote:
i-am zis ca-l duc la dr. sa-i taie puta, i-am dat peste mana...
Nu-lameninta cu asa ceva, ii induci teama, rusine si-i sporesti confuzia.
Carmen Ghilescu |
| gen68 |
saru'mana de raspuns.
chestia e ca noi facem baie impreuna si nu a parut preocupat de sexe. (m-a intrebat prima data ce e aia, de ce avem diferite? dar dupa aceea, i s-a parut normal sa ne vada goi, si nu mai intreaba nimic, chiar e indiferent). am intrebat si masculul din casa noastra (pe tati, bineinteles) si mi-a zis ca e normal sa stea in sus!!!! (raspuns de tata!)dar nu mi-a fost de nici un folos. o sa incerc sa-i explic... ce sa-i explic? of, de ce n-am facut fetita. |
| lizuca |
Am o colega de birou disperata ca baiatul ei de sapte ani este excesiv de violent si agresiv. Bate pe toata lumea, daca il contrariaza ceva se repede imediat cu pumnii, pe maica-sa, pe colegii de scoala, vorbeste urit cu invatatoarea etc. Nu a vazut scene de violenta in casa si nici la computer/televizor, e altfel un copil normal dezvoltat intelectual, istet, care pricepe repede tot ce i se explica. Mama-sa intreaba daca ar trebui tratat pe la vreun psiholog. Ce sa faca, nu mai stie incotro s-o ia, deunazi a fost chemata la scoala de un parinte care a amenintat-o c-o da in judecata - era a doua oara cind baiatul ei ii umplea copilul de singe. Oare ce e de facut?
gabi & alisia (22 luni) |
| cgabriela |
Va citesc de cand era Briana in burtica, acum are 2 ani si 4 luni (pe 27) si azi am facut o criza de ISTERIE pe care nu stiu cum sa o tratez! Cum se procedeaza in astfel de momente!Merge la cresa de la 1 an si 8 luni!S-a adaptat foarte nine, pe perioada vacantei a vrut sa mearga,le-a pomenit pe toate ingrijitoarele, este isteata(normal...) stie poezioare, cantece , danseaza, avem si o ora de balet (este incantata)se joaca singurica, deseneaza (cu stanga) in parc imparteam sau impumutam intodeauna ce aveam DAR azi am fost la o prietena are un baietel de 2 ani (s-au mai jucat impreuna sunt chiar colegi) si Andu i-a luat tabla de scris din mana SI.. a inceput :ulete, dat din mani, picioare, tendinta sa ma muste si iar urlete cateva minute, nu vroia nici acasa, nici afara NU STIU CE VROIA!!! dupa ce a incetat BRUSC a suspinat o ora!In asemenea cazuri CE SE FACE?
gabi si BRIANA
http://community.webshots.com/user/cgabriela |
| karmen |
Lizuca,
Da, cred ca e cazul sa consulte un psiholog. Este vorba de o tulburare de comportament care poate avea cauze diverse. Un ajutor din partea unei persoane de specialitate este necesar in astfel de situatii.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Cgabriela,
poate te ajuta articolul de la pagina urmatoare;
[url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638[/url]Carmen Ghilescu |
| cgabriela |
Karmen momentan multumesc, sper sa reusim sa ne revenim si sa nu ne tina mult, dupa ce am citit atatea cazuri si solutii mi-am dat seama ca o cauza poate fi si plecarea sotului meu de o sapt in Ungaria, este prima data plecat singur, iar noi am ramas acasa!Ne ies si maselele, mai plange si in somn, noaptea mi-a cerut in camera la tati, doarme singura la ea in camera de la 3 luni, DAR a vrut in patul lui "tati" Merci si succese in continuare si sa fi alaturi de noi tot asa!
Gabi si BRIANA[mamica] |
| anka1 |
Servus Karmen,
S-ar putea ca acest subiect sa fi fost discutat si in alte subiecte, dar te rog din suflet daca ai un sfat pt. mine si Vladut, m-ar ajuta foarte mult. Care este problema noastra? Am inceput gradinita de 3 saptamini aproape si inca nu ne-am obisnuit. Vald plinge, de-a dreptul urla in fiecare dimineata. I-am explicat frumos ca merge la gradi sa se joace, sa coloreze, sa deseneze, sa se joace cu copiii.. Am vrut sa-l fac sa inteleaga ca este un loc placut. frumos, cu educatoare dragute, prietenoase. De citeva zile a inceput sa plinga de seara ca merge la gradinita. Mi se rupe sufletul..Iar cind ajungem dimineata acolo, e un adevarat scandal...Ne spune ca nu-l mai iubim, ca numai Maia il iubeste (bona cu care a stat de cind era mic si care vine sa-l ia de la gradi la ora 13:00). Noi suntem cei rai (eu cu sotul meu), iar Maia este cea buna, numai ea il iubeste..Nu mai stiu nici ce sa-i spun ca sa-l conving ca il iubim mult si in continuare si ca nu il ducem la gradi ca sa-l pedepsim. Noaptea face uneori pipi in pat si ma gindesc daca nu cumva este din cauza stresului cauzat de gradinita.
Am uitat sa spun ca este primul an de gradinita pt. Vald, are numai 3 ani. Am citit o gramada de opinii in acest sens cum ca sa nu renuntam, sa fim tari, sa nu ne vada slabi ca va fi mai rau daca renuntam acum si il ducem la anul..dar pur si simplu nu mai pot sa-l vad chinuidu-se asa si in plus ma gindesc daca nu il afecteaza prea tare psihic..
Dupa ce plecam, educatoarea spune ca se integreaza in colectiv, ma rog, mai are ideea ca trebuie sa vina Maia sa-l ia si de aceea nu vrea se dezbrace in trening, dar nu mai plinge.
Ce ma sfatuiesti sa fac? Sa-l retrag? Sa-l mai las? Nu vreau sub nici o forma sa gresesc cumva si sa insist intr-o prostie.
Imi cer scuze ca am scris atita, dar sunt destul de nelinistita.
Multumesc mult,
Anca |
| karmen |
Anka1,
dupa cum stii perioada de adaptare la gradinita difera in functie de copil si dureaza cam intre 2 saptamani si 2 luni. Acum eu nu zic sa-l lasi 2 luni sa se chinuie zilnic, mi-e mila de copil, probabil ca s-ar acomoda pana la urma dar eu nu sunt adepta terapiei de soc. Daca copilul da semne clare ca e stresat din aceasta cauza, este un chin zilnic gradinita pentru el, adica cu alte cUvinte sunt mai multe neplaceri decat avantaje atunci eu zic sa-l lasi acasa o perioada de cateva luni si apoi sa incerci iarasi. Are nevoie sa se obisnuiasca cu ideea de a merge acolo, pana la urma sa-si doreasca compania acelor copii, chiar in timp se va simti oarecum marginalizat ca toti copiii de varsta lui merg la gradinita si el sta acasa cu bona. Daca te hotarasti sa ramana acasa, vorbeste cu bona sa faca in asa fel incat sa fie in preajma gradinitei cand intra/ies copiii de acolo, sa observe de la distanta cum se joaca (in curte eventual), sa faca acasa "jocul gradinitei" sa imite rolul educatoarei si sa faca activitati asemanatoare celor de la gradinita. Voi, parintii, aratati intelegere pentru ce simte el, asigurati-l de dragostea voastra si in momentele dificile.
Carmen Ghilescu |
| anka1 |
Multumesc in primul rind pt. raspuns. De 2 zile suntem un pic mai bine. Smiorcaim dimineata, dar nu asa tare...A inceput sa povesteasca destul de mult despre gradinita: ce cuvinte noi a invatat (e la lb. germana), ce a facut nu stiu ce copil... Mai vedem si luna asta cum evolueaza lucrurile.
Toate cele bune,
Anca |
| RELY27 |
Am si eu o intrebare poate va suna cam aiurea dar trebuie sa o pun.Richy are 2 ani fara doua saptamani si spune destul de multe cuvinte dar aproape toate le poceste.E normal sa vorbeasca asa sau sunt eu paranoica si cred ca ar putea avea probleme in vorbire, ma refer in special la consoanele pe care le rosteste.Cand ar trebui sa imi fac intradevar probleme?
Rely si Richi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/aureliapopoviciu/album?.dir=/e3f2 |
| karmen |
Rely27,
Nu cred ca ai motive intemeiate sa te ingrijorezi. In general vorbirea se dezvolta mai evident dupa varsta de 2 ani, pana la aceasta varsta copilul incerca sa asimileze cat mai multe cuvinte, le pronunta pe unele bine, pe altele mai putin bine. Daca pana la varsta de 3 ani, 3 ani jumatate nu vorbeste conform vartei, abia atunci e cazul sa te adresezi unui logoped.
Carmen Ghilescu |
| iuliacm |
Karmen, si nu numai, va rog sa ma ajutati sa deslusesc o enigma.
Ei bine, aceasta enigma este culoarea NEAGRA care este in topul preferintelor baiatului meu!
Concret Alex, are acum 4 ani jumate, si de mic a preferat negru, sau albastru inchis sau maro inchis oricarei alte culori.
Am citit si eu ca negru in desenele copiilor nu prea e de bine.
Dar copilul meu e un copil normal, sau cel putin asa mi se pare mie. Nu stiu ce insemna acesta preferinta a lui pentru negru. E o predfispozitie ascunsa?
Sigur mai foloseste si alte culori, dar la insistenta mea sau a educatoarei. Chiar aseara am facut un desen cu combinatii de culori: el a combinat rosu + negru, albastru+ negru.....la orice si un pic de negru [bang].
Probabil ca ar mai trebui sa-ti mai spun ceva despre el, ca sa-ti formezi o idee. Intreaba-ma ce este relevant, ca altfel scriu 3 pagini despre el.
Si mai este o chestie: mai toate desenele colegilor lui sunt adevarate curcubee, doar ale lui Alex sunt uni! Cateva sunt mai colorate, au 2- 3 culori, probabil la intereventia educatoarei. Majoritatea lor sunt intr-o singura culoare!.
[flo]Iulia
|
| ponicid |
Iulia, uite in momentul cand am citit ce ai scris tu mi-am adus aminte ca atunci cand eram eu la gradinita (adica acum foarte multi ani) educatoarea ne-a confiscat tuturor creioanele negre pentru ca le foloseam in nestire. Si daca il lua numai unui copil acela facea ce facea si lua de la alt copil un negru si mai desena un pic si cu el. Asa ca ni le-a confiscat tuturor. O fi ceva normal cu preferinta asta a picilor.
Daniela, mamica de Ana-Maria |
| karmen |
Iuliacm,
Intradevar culorile inchise folosite de copii in desene (albastru, maro, negru, violet) indica existenta unor conflicte interioare, a nelinistii, angoasei, stapanire de sine exagerata, inhibitie in comunicare. In multe cazuri folosirea acestor culori sunt buni indicatori in intuirea acestor stari. Dar probabil ca sunt si exceptii (care confirma regula). Daca in comportamentul lui nu observi modificari importante, semne de suferinta psihica, oboseala, stress, etc, atunci sa luam aceasta preferinta a copilului ca atare si sa nu facem din asta o problema. Probabil, mai tarziu, va putea explica motivele pentru care alege aceste culori, sau vor mai apare unele aspecte in comportamentul lui care ne vor ajuta sa intelegem acest lucru.
Carmen Ghilescu |
| iuliacm |
quote:
Originally posted by ponicid
Iulia, uite in momentul cand am citit ce ai scris tu mi-am adus aminte ca atunci cand eram eu la gradinita (adica acum foarte multi ani) educatoarea ne-a confiscat tuturor creioanele negre pentru ca le foloseam in nestire. Si daca il lua numai unui copil acela facea ce facea si lua de la alt copil un negru si mai desena un pic si cu el. Asa ca ni le-a confiscat tuturor. O fi ceva normal cu preferinta asta a picilor.
Daniela, mamica de Ana-Maria
Daniela, nu stiu daca e normal sau anormal. Dar cand vad desenele in toate culorile existente ale celorlati copii, si desenele lui Alex cam "monotone", ma gandesc oare eu sint normala de stau linistita si nu ma alarmez? Sau sunt lucruri care-mi scapa?
Iulia |
| iuliacm |
quote:
Originally posted by karmen
Iuliacm,
Intradevar culorile inchise folosite de copii in desene (albastru, maro, negru, violet) indica existenta unor conflicte interioare, a nelinistii, angoasei, stapanire de sine exagerata, inhibitie in comunicare. In multe cazuri folosirea acestor culori sunt buni indicatori in intuirea acestor stari. Dar probabil ca sunt si exceptii (care confirma regula). Daca in comportamentul lui nu observi modificari importante, semne de suferinta psihica, oboseala, stress, etc, atunci sa luam aceasta preferinta a copilului ca atare si sa nu facem din asta o problema. Probabil, mai tarziu, va putea explica motivele pentru care alege aceste culori, sau vor mai apare unele aspecte in comportamentul lui care ne vor ajuta sa intelegem acest lucru.
Carmen Ghilescu
Multumesc Carnmen.
Eu nu vad nimic ciudat in comportamentul lui. Oricum preferinta pentru negru o are dintotdeauna, nu e o chestia care a aparut la un moment dat.
Explicatie lui este ca sunt culori "puternice". "Puternic" eu l-am interpretat ca "intens".
Ma gandesc ca poate nu observ eu nelinistile, angoasele, inhibitiile lui. De fapt observ ca un copil un pic timid, dar nu exagerat si-n limitele normale, ca accepta destul de greu schimbarile, este foarte stabil, nu este foarte sociabil dar nu este,in nici un caz, siguratic.
Din ce observ eu, il vad destul de echilibrat.
Iulia |
| Rodica P |
Draga Carmen,
Am un baietel de 1 si 2 luni si vreau sa iti cer parerea despre urmatoarele situatii.
Este vizibil faptul ca uneori prefera o anumita persoana de ex daca se loveste vine la mine dar daca atunci cind vin eu acasa e deja cu tati nu ma baga in seama iar cind vine tataie ce sa mai spun nu mai are nevoie de nimeni! Ce inseamna asta?
Odata m-a surprins cu un gest el fiind in brate la tati eu m-am apropiat de ei iar sotul meu m-a luat si pe mine in brate si m-a sarutat [pup], baietelul meu a ris amuzat iar apoi a facut si el acelasi lucru [pup]. Are vreo insemnatate acest gest al lui ?
Si bineinteles daca vorbim tare [blabla] el tipa si mai tare!
Multumesc!
Rodica si [copil] Stefan-Daniel
http://community.webshots.com/user/stefandaniel10
http://www.babiesonline.com/babies/s/stefandaniel10 |
| RELY27 |
Multumesc Karmen pt ajutor si totusi mai as avea o mica nelamurire.Baiatul meu este in general destul de cuminte doar ca are multa energie si mai face prostioare, oricum intrebarea mea este : De ce are tendinta sa ma loveasca? In general ma loveste doar pe mine si pe mama, pe tatal sau il loveste mai rar, doar cand este tare suparat pe el.Pe mine in schimb de cate ori il cert sau supar [neand]cu palmuta lui si mai nou e tare dulce ca ma tine cu o mana de mana mea ca nu cumva sa il impiedic sa ma plesneasc, si cu cealalta ma bate.Trebuie sa recunosc ca si eu ii mai dau la fund cand face prostii.Procedez eu gresit prin faptul ca ii mai plesnesc fundul sau asa au ei tendinta de a lovi?
Rely si Richi
http://pg.photos.yahoo.com/ph/aureliapopoviciu/album?.dir=/e3f2 |
| Sabina |
Draga Karmen,
de cateva saptamani fetita mea Sofia de 2 ani si o lunaare urmatorul comportament: pune mana la ochi ca o vede lumea.Si sta asa nemiscata.Asta de cand eram amandoua in fata ferestrei deschise, ea incerca sa-mi dea jos pantalonii razand de mama focului, iar eu am rugat-o sa-i puna la loc ca vede lumea.Am gresit asa de rau? ca acum daca vede geamul fara perdea pune mana si nu mai scoate nici un zgomot, nu se misca.O sa ramana timorata???
Altceva, de cand a invatat ca se poate spune nu vreau( vorbeste f. bine, stie si poezii pe dinafara, desi la un an si 7 luni abia zicea cateva vorbe de la un an si 11 luni nu-i mai tace gurita)mai ales cand se scoala din somn da din picioare, urla, si spune nu vreau!!! Nu vreau apa, nu vreau papusa, nu vreau paturica, si da din picioare pana ma nimereste( asta e scopul, sa ma loveasca0 Pana la urma ii distrag atentia, dar am oinceput s-o las in pace, ca dupa maximum 3 minute se potoleste si incepe sa gaseasca un motiv de ras. De ce ma ingrijorez? Pt. ca eu sunt foarte tensianata si nervoasa, si desi nu ma descarc pe ea cred ca imi preia starile de nervi.Mai ales ca inca se scoala de 3,4 ori pe noapte....
Sper ca nu te-am plictisit, dar nu mai stiu ce sa fac.
cu drag,
[harp]Sabina si[copil]Sofia Galagia |
| karmen |
RodicaP,
quote:
Draga Carmen,
Am un baietel de 1 si 2 luni si vreau sa iti cer parerea despre urmatoarele situatii.
Este vizibil faptul ca uneori prefera o anumita persoana de ex daca se loveste vine la mine dar daca atunci cind vin eu acasa e deja cu tati nu ma baga in seama iar cind vine tataie ce sa mai spun nu mai are nevoie de nimeni! Ce inseamna asta?
Nu mi se pare nimic suspect in comportamentul lui. Cand e preocupat de ceva, poate sa nu observe persoanele semnificative, tot asa poate sa aiba momente cand te prefera pe tine sau pe tati.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Rely27,
Da, are legatura acest comportament al lui cu faptul ca si tu il bati uneori. Te vede ca asa iti exprimi tu nemultumirea si atunci cand e si el frustrat de ceva alege sa procedeze la fel. Copii mai pot lovi parintii (uneori destul de tare) dar in joaca, cand se amuza de reactia lor, nu-si controleaza gesturile. Dar la tine nu e vorba de aceasta situatie.Copilul apeleaza la agresivitate cand e suparat.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Sabina,
quote:
de cateva saptamani fetita mea Sofia de 2 ani si o luna are urmatorul comportament: pune mana la ochi ca o vede lumea.Si sta asa nemiscata.Asta de cand eram amandoua in fata ferestrei deschise, ea incerca sa-mi dea jos pantalonii razand de mama focului, iar eu am rugat-o sa-i puna la loc ca vede lumea.Am gresit asa de rau? ca acum daca vede geamul fara perdea pune mana si nu mai scoate nici un zgomot, nu se misca.O sa ramana timorata???
Face asa doar in fata geamului sau in fata persoanelor straine?
Replica NU VREAU o vei mai auzi, pana la 3 ani, daca nu mai incolo. Este specific acestei perioade. Totul sta in capacitatea ta de a-i modela comportamentul in directia buna. Am mai vorbit despre asta. Nervozitatea ta poate fi perceputa si de copil dar sa nu uitam ca si varsta ca atare este una dificila.
Carmen Ghilescu |
| aissa |
Karmen,
Am si eu o colega care are un baietel de 5 ani si nu vrea nici in ruptul capului sa doarma in patutul lui care se afla in camera parintilor. E adevarat ca se teme de intuneric dar chiar daca este lumina aprinsa refuza sa mearga la culcare. Daca adoarme in sufragerie si-l duc parintii in patut, se trezeste peste noapte si vine in patul mamei. Cand adoarme langa mama, nu se trezeste peste noapte - se simte in siguranta. Cum crezi ca ar trebui parintii lui sa procedeze pentru a-l obisnui sa doarma in patutul lui si mai tarziu in camea lui?
Multumesc. |
| karmen |
Aissa,
Pentru inceput ar trebui sa nu i se mai permita sa doarma in sufragerie. Copilul trebuie sa stie ca are un spatiu al lui cu care sa fie obisnuit inca de mic. Acum, probabil ca e mai greu sa-l invete la varsta asta. Mama ar putea sa stea cu el in patutul mic, pana ce adoarme si apoi ea sa se mute in patul mare.
Oricum, ar trebui sa i se explice repetat ca mama si tata au nevoie de un spatiu separat de copil, etc. De acum e timpul sa inteleaga.
Carmen Ghilescu |
| aissa |
Baietelul adoarme in sufragerie ocazional, nu in fiecare seara si atunci tatal il muta in patutul lui, insa el se trezeste peste noapte si vine in patul mare. La fel se intampla cand il adorm unul din ei direct in patutul lui, copilul vine la mami si la tati in pat. Figura se repeta de cateva ori pe noapte daca mami si tati se incapataneaza sa-l mute mereu.
Multumesc pentru raspuns in numele colegei mele. |
| irina_ina2000 |
Buna Carmen,
Vin si eu iar cu o intrebare la tine. Alexandru -2 ani jumatate - are deja 1 luna si 2 saptamani de cand merge la cresa.Stiu ca mananca , se joaca si doarme acolo dar totusi in fiecare dimineata el cand trebuie sa-mi spuna :La revedere si sa plec incepe sa planga si sa spuna: mama nu pleaca.In rest tot spune ca el plange degeaba chiar daca eu inca nu stiu daca el isi da seama de sensul cuvantului, e vioi cand il iau acasa, se joaca , canta , asculta povesti si spune poezii.Eu insa imi pun problema : poate sa-l marcheze pe mai tarziu aceasta etapa noua din viata lui sau e mai mult o perioada cand inca nu accepta aceasta schimbare si cauta sa revina la viata dianinte de cresa?
Multumesc anticipat! |
| Sabina |
Draga Carmen, Sofia pune mana la ochi daca aude cumva cuvantul "lumea", dar parca ceva mai rar, si daca "vine soarele".In fata persoanelor strine pur si simplu nu vorbesteuneori, nimic mai mult.asta cred ca nu e anormal, ea e. f . vorbareata acasa, deci inseamna ca e timida.
Si a...mai pune mana cand trag perdeaua la ea in camera.( legat deci de geam)
[harp]Sabina si[copil]Sofia Galagia |
| Sobo |
Multumesc mult Carmen pentru ajutorul pe care ni-l dai de fiecare data!
Revin iar cu o problema.
Dragos a inceput gradinita cu mici probleme de adaptare in care se pare ca a fost violent cu copiii (desi acasa nu aveam probleme).
Din cate am inteles de la educatoare, violenta lui consta in aruncat cu jucarii, luat jucaria copiilor, dat cu jucaria in copii. La "lectii" insa era foarte atent si cuminte. I-am tot explicat ca nu e bine sa loveasca copiii, ne-am jucat de-a gradinita.(intre noi fiind vorba, el reactioneaza cu violenta la violenta) Acum imi spune educatoarea ca este cuminte, ca nu mai are probleme de acest gen, insa acum cica l-au "marginalizat" copii!!!!
Este posibil ca intradevar copii de 3 ani sa-l exluda pe un altul din grup?
Sau de fapt educatoarea pentru a-si usura viata l-a tot pus departe de copii incat el a inteles ca asa trebuie sa fie?
Eu am observat acum 2 zile, de dimineata, cand l-am dus la gradinita, erau mai multi copii la o masuta si Dragos a mers si s-a asezat singur la o alta masuta. Ce e drept ca erau toate locurile pline la masa respectiva. Insa mie mi sa parut ciudat ca el nu incearca sa se inghesuie langa ceilalti.
Ieri dimineata sa asezat insa la o masa unde mai era o fetita, dar nu a bagat-o in seama. Ca si cum nu ar fi fost acolo.
Din cate am citit eu pana la 3 ani copii de fapt nu se joaca unul cu altul ci mai mult unul langa celalalt, asa ca nu mi sa parut foarte ingrijorator la inceput, acum insa ma stresat "iarasi" educatoarea ca il resping copiii. Si doar pentru socializare l-am dus la gradinita!
El acum are 2 ani si 9 luni si este de felul lui extrem de prietenos si sociabil.
Multumesc mult!
Sobo si Dragos
"Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga
|
| Pegasis |
Draga Carmen,
Am mare nevoie de un sfat si cred ca tu esti persoana care mi-l poate da. Fetita mea Ana (3 ani) a fost de curind bolnava -- o viroza urita, urmata de o otita si apoi o laringita. Am fost la spital, am luat tratamente si printre altele doctorita ORL ne-a subliniat ca este foarte important sa-si sufle nasul, pt. ca altfel vom ajunge din nou la ea in cabinet. Daca nu o face va trebui s-o operez de vegetatii adenoide.
Primele zile a fost cum a fost, dar de aprox 2 zile pur si simplu nu ma mai pot intelege cu ea in privinta suflarii nasului. Azi dimineata a facut o criza de tantrum (sau cum s-o numi), a urlat, a plins in hohote si asta mai bine de 30 de minute! Ca ea nu mai vrea sa sufle nasul!
Poate pare un pic deplasata postarea mea de aici, dar eu cred ca a facut o fixatie ceva, ca ea nu mai sufla nasul... Crede-ma ca am incercat sa-i explic in fel si chip de ce a atit de important sa facem ce a spus dr., ca daca nu ajungem in spital, etc.
Nu prea mai stiu ce sa-i spun si cum s-a determin sa coopereze.
Partea proasta este ca acum inghite toate secretiile si are o tuse oribila.
Multumesc anticipat pt. raspuns.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. "
(Enriyeu Castaldo) |
| karmen |
Pegasis,
Fetita ta a trecut prin momente dificile determinate de aceste afectiuni, care i-au indus un stres fizic si psihic. Refuzand sa faca ce trebuie (sa-si sufle nasul) se opune acestei situatii, o neaga, neconstientizand efectele nefaste ale acestei atitudini.
Eu zic sa initiezi un joc cu papusi (de-a doctorul), in care ii explici ce inseamna anumite boli, cum se trateaza s mai ales ce pot face ele pentru a ajuta tratamentul. De exemplu: pe pausa X o doare piciorul, pentru ca si l-a fracturat. Doctorul i-a prescris medicamente dar pentru a-i fi mai bine trebuie sa stea in pat cateva zile, sa nu-si miste piciorul, sa stea cu el intins, etc. "Hai s-o ajutam sa faca aceste lucruri". La fel, pentru laringita/otita, ii explici ce rol au secretiile nazale si de ce trebuie eliminate. "Hai s-o ajutam sa-si sufle nasul".
Sper ca ai prins ideea, desi poate exemplele sunt cam aiurea. Sa speram ca dau rezultate.
Carmen Ghilescu |
| gen68 |
cralu, te rog sa-mi dai si opinia ta in legatura cu pushtiu'meu:
marius al meu 4jumate, pune cam des mana la puta. l-am intrebat de cateva ori ce are de pune mana acolo, dar mi-a zis ca nu stie ce are, pana cand ieri, l-am mai intrebat o data si mi-a raspuns, ca puta lui trebuie sa stea in sus, nu in jos, si de-aia, si-o "aranjeaza" mereu. cateodata ma trezesc cu el pe strada ca-si da chilotu-n jos si si-o ridica. ce sa-i fac? i-am zis ca-l duc la dr. sa-i taie puta, i-am dat peste mana...nik. o sa-i cumpar suspensoare, pana la urma?!?!?!
multumesc
gen, o mamica de [bicla] marius |
| palmyrah2002 |
Draga Karmen,
Am ajuns iar la disperare cu Mihnea!
Povestea cu centrala a incetat dupa jumate de an!Jumate de an i-a trebuit sa se plictiseasca de ocupatia asta...
La gradi a invatat sa INJURE[q][q][q].
Pentru ca sint niste cuvinte pe care nu le-a auzit acasa i se par interesante si le repeta incontinuu[q],pe strada,in parc, oriunde,de mi-e si rusine sa ies cu el undeva,adica il duc departe de aglomeratie.Am incercat orice :am inceput cu a ma face ca nu-l aud,dar intrecindu-se cu gluma i-am explicat ca nu este frumos,ca e rusine sa spuna asa,etc.Mare greseala....a inceput cu o mai mare frecventa,iar acum cind il intreaba cineva cum il cheama,il injura,etc.I-am spus ca-l pedepsesc si nu mai cumpar ce doreste,daca nu vorbeste frumos si zice:nu mai vorbesc urit,nu mai vorbesc,dar dupa citeva minute incepe iar[q][q][q].Or dura oare tot 6 luni pina se va plictisi de vorbele urite sau pina va intelege ca nu e frumos sa vorbeasca asa? |
| mamagiuliei |
Carmen,
am sa scriu aici pentru ca am o nedumerire. Giulia mea are doar 2 luni si 1 saptamana [:D], dar am observat la ea un lucru: hartuieste caruselul cu mana stanga, isi baga in gura mai mult mana stanga si incearca sa-ti atinga fata cu mana stanga. Nu m-ar deranja deloc acest lucru, dar daca intr-adevar este stangace, la ce varsta este sigur acest lucru ? Nu vreau s-o oblig in nici un fel sa-si foloseasca mana dreapta daca nu e cazul. Deocamdata o invat sa tina jucariile cu ambele maini, iar aici nu vad diferenta.
Multumesc.
Daria & [bibe] Giulia (16.08.2004.)
http://community.webshots.com/user/giulia16
|
| lacramioara t |
Buna Carmen.
Am citit tot ce s-a scris pana acum la acest subiect si te rog frumos sa-mi raspunzi si mie la catava nedumeriri ale mele.Nici nu stiu cu ce sa incep.Andreea(3 ani si 10 luni)merge la gradinita si saptamana trecuta cand am vorbit cu doamna(sefa sotului,pt.ca pitica merge la gradi partic.unde lucreaza sotul)mi-a spus ca din punctul de vedere al domnisoarei educatoare Andreea nu are capacitate maxima de concentrate,adica nu este atenta cand se citesc poeziile si povestile si nici nu le retine,in schimb adora cantecelele si le stie pe toate pe de rost.Eu stiu ca si acasa Andreea nu vrea sa asculte poezii si povesti,i-am spus educatoarei dar se pare ca nu este asa cum zic eu ca nu ii placci ca nu poate retine si mi-a recomandat sa merg la medicul pediatru pt.investigatii si eventual la un medic psiholog.Ii place f.mult sa coloreze si sa picteze.Refuza sa mearga la gradinita daca aude ca dimineata este Domnisoara "x" si nu domnisoara "y" pe care ea o adora.Imi mai spune deseori ca Dra."x" il iubeste mult pe cutare si cutare si pe ea o iubeste doar Dra."y".Cum sa fac sa ies din aceste situatii?Nu stiu cat de coerenta am fost si daca se intelege ce am vrut sa zic,dar sunt atat de suparata ca nu ma gandesc decat la discutia de saptamana trecuta.
Multumesc mult Carmen.
Lacramioara. |
| Pegasis |
quote:
Originally posted by karmen
Pegasis,
Fetita ta a trecut prin momente dificile determinate de aceste afectiuni, care i-au indus un stres fizic si psihic. Refuzand sa faca ce trebuie (sa-si sufle nasul) se opune acestei situatii, o neaga, neconstientizand efectele nefaste ale acestei atitudini.
Eu zic sa initiezi un joc cu papusi (de-a doctorul), in care ii explici ce inseamna anumite boli, cum se trateaza s mai ales ce pot face ele pentru a ajuta tratamentul. De exemplu: pe pausa X o doare piciorul, pentru ca si l-a fracturat. Doctorul i-a prescris medicamente dar pentru a-i fi mai bine trebuie sa stea in pat cateva zile, sa nu-si miste piciorul, sa stea cu el intins, etc. "Hai s-o ajutam sa faca aceste lucruri". La fel, pentru laringita/otita, ii explici ce rol au secretiile nazale si de ce trebuie eliminate. "Hai s-o ajutam sa-si sufle nasul".
Sper ca ai prins ideea, desi poate exemplele sunt cam aiurea. Sa speram ca dau rezultate.
Carmen Ghilescu
Multumesc mult, Carmen. O sa scriu peste citeva zile noutatile.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. "
(Enriyeu Castaldo) |
| craluca |
gen68, explorarea sexuala a copilui este ceva absolut normal si este la varsta la care isi pune intrebari vizavi de diferentele dintre sexe. Procesul cunoasterii este impulsionat ca sa zic asa si de curiozitate (inclusiv cea sexuala) si acest lucru trebuie incurajat, in anumite limite, desigur. Pentru a dobandi identitate sexuala, copilul se compara cu ceilalti si cu ceea ce vede la cei din jurul sau, incercand sa copieze anumite modele, mai ales daca, asa cum spui, va vede pe voi dezbracati in casa deci stie cam cum stau treburile la tati. (ca o paranteza, cand baietelul meu avea cam aceeasi varsta cu al tau imi spunea ca el va fi barbat atunci cand va arata ca tata, adica cu par pe piept si puta mare).
Eu zic ca este o faza care ii va trece, important este sa nu-l faci sa se simta vinovat, aceste manifestari la copii nu au conotatii sexuale caci la varsta lor nu exista culpabilitate sexuala. Nu-l mai ameninta cu taiatu' si nu-i mai da peste manuta, prefa-te ca ii intelegi preocuparea si explica-i ca nu este obligatoriu ca putica sa stea in sus mereu (eventual sa-i explica tati sau chiar sa-i "exemplifice"). Incearca sa-i distragi atentia de la asta cand il vezi "ingrijorat".
Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100 |
| Pegasis |
quote:
Originally posted by karmen
Pegasis,
Fetita ta a trecut prin momente dificile determinate de aceste afectiuni, care i-au indus un stres fizic si psihic. Refuzand sa faca ce trebuie (sa-si sufle nasul) se opune acestei situatii, o neaga, neconstientizand efectele nefaste ale acestei atitudini.
Eu zic sa initiezi un joc cu papusi (de-a doctorul), in care ii explici ce inseamna anumite boli, cum se trateaza s mai ales ce pot face ele pentru a ajuta tratamentul. De exemplu: pe pausa X o doare piciorul, pentru ca si l-a fracturat. Doctorul i-a prescris medicamente dar pentru a-i fi mai bine trebuie sa stea in pat cateva zile, sa nu-si miste piciorul, sa stea cu el intins, etc. "Hai s-o ajutam sa faca aceste lucruri". La fel, pentru laringita/otita, ii explici ce rol au secretiile nazale si de ce trebuie eliminate. "Hai s-o ajutam sa-si sufle nasul".
Sper ca ai prins ideea, desi poate exemplele sunt cam aiurea. Sa speram ca dau rezultate.
Carmen Ghilescu
Draga Carmen,
Sugestiile tale DAU ROADE! Aseara am facut un cerc din scaunele din acelea mici, de plastic, am asezat ursi, papusi si alte jucarii si am inceput sa ne jucam de-a "bolnavii" (ce urit suna!). Cind am ajuns la ea si i-am cerut sa sufle nasul s-a executat in secunda 1, de era sa-mi zboare servetelul din mina! Dar s-o fi vazut cu ce sirg tragea apoi de nasul lui Mos Martin si-i spunea pe un ton imperios "Sufla! Sufla, ca altfel o sa te imbolnavesti si mai tare si iar ajungem la doctor!" (binenteles repeta identic ce i-am spus eu). Ar fi trebuit s-o vedeti! Era de filmat, ce mai... Am lasat-o sa sufle nasul la toate jucariile din camera, dupa care iar am chemat-o la ordine si nu s-a impotrivit absolut deloc.
Citeodata lucrurile simple sint mult mai usor de aplicat la copii si o sa incerc pe viitor sa nu uit asta.
Multumesc pt. raspuns si felicitari pt munca depusa pt a ajuta mamicile panicate (ca mine) de pe DC.
Carmen
"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. "
(Enriyeu Castaldo) |
| karmen |
Palmyrah2002,
Nu e cazul sa-l lasam sa injure pana cand se plictiseste. Cu metode potrivite trebuie sa reusim sa-l dezvatam de acest obicei. Intai sa vedem ce vrea el sa demonstreze spunand acele cuvinte? Vrea sa atraga atentia asupra sa, sa iasa cumva in evidenta (mai ales daca celelalte persoane se amuza auzindu-l)sau sa te supere. La aceasta varsta pe copii ii sensibilizeaza mai ult povestile, jocurile de rol, intamplarile spuse ca si cum nu ar fi vorba de el (dar care au ca subiect problema in cauza). Eu as face asa: As inventa o poveste despre "un baietel-Adi care era foarte iubit de toata lumea, era cuminte, etc. Si la un moment dat a intalnit un grup de copii mai mari care l-au invatat multe lucruri urate (sa vorbeasac urat, sa se bata, etc). Din aceasta cauza, Adi dorind sa para mai mare, sa fie mai rapid remarcat de ceilalti a inceput si el sa se poarte urat (ca acei copii)neascultand pe parinti. El era iubit in continuare de mama si de tata dar prin acest comportament a fost respins de cei mai multi dintre copii, lumea nu-l mai placea. Din baiatul cuminte devenise de nerecunoscut. Acei baieti mai mari nu se mai jucau cu el, se plictisise de el. In curand Adi a ramas fara nici un prieten."
E doar o idee, poti gasi alta poveste cu acelasi rol moralizator. Sper sa reusesti.
Carmen Ghilescu |
| palmyrah2002 |
quote:
Originally posted by karmen
Palmyrah2002,
Nu e cazul sa-l lasam sa injure pana cand se plictiseste. Cu metode potrivite trebuie sa reusim sa-l dezvatam de acest obicei. Intai sa vedem ce vrea el sa demonstreze spunand acele cuvinte? Vrea sa atraga atentia asupra sa, sa iasa cumva in evidenta (mai ales daca celelalte persoane se amuza auzindu-l)sau sa te supere. La aceasta varsta pe copii ii sensibilizeaza mai ult povestile, jocurile de rol, intamplarile spuse ca si cum nu ar fi vorba de el (dar care au ca subiect problema in cauza). Eu as face asa: As inventa o poveste despre "un baietel-Adi care era foarte iubit de toata lumea, era cuminte, etc. Si la un moment dat a intalnit un grup de copii mai mari care l-au invatat multe lucruri urate (sa vorbeasac urat, sa se bata, etc). Din aceasta cauza, Adi dorind sa para mai mare, sa fie mai rapid remarcat de ceilalti a inceput si el sa se poarte urat (ca acei copii)neascultand pe parinti. El era iubit in continuare de mama si de tata dar prin acest comportament a fost respins de cei mai multi dintre copii, lumea nu-l mai placea. Din baiatul cuminte devenise de nerecunoscut. Acei baieti mai mari nu se mai jucau cu el, se plictisise de el. In curand Adi a ramas fara nici un prieten."
E doar o idee, poti gasi alta poveste cu acelasi rol moralizator. Sper sa reusesti.
Carmen Ghilescu
Multumesc mult![flo]Cristina
Acasa a inceput sa se manifeste mai putin pentru ca i-am spus
ca-l "pedepsesc"si nu mai stau linga el pina adoarme seara.
In schimb la gradinitza a inceput sa fie din ce in ce mai pasionat de a repeta prostioarele altor copii(sint 2 copii un pic mai nazdravani:unul bate si altul injura)plus ca spre exmplu ieri cind am mers sa-l iau, o fetita statea cu un scaun deasupra capul si-l tot agita spre el,iar el a inceput sa faca acelasi lucru.
Singurele pedeapse de la gradinitza sint statul la colt,care fie vorba intre noi nu-l impresioneaza deloc,sau "fara desert"daca nu face nani la prinz.
Domnisoara eductoare este tinara,ii iubeste foarte mult si le cam face toate mofturile,iar ei profita de bunatatea ei.Din cite am observat cam toti copiii de acolo sint la fel de "cuminti"ca si el,dar am sesizat ca unii parinti nu-si prea bat capul cu asta.
Si degeaba incerc eu sa-i imprim zilnic un vocabular fara cuvinte urite,daca 8 ore sta la gradi cu prietenii lui care au noutati in permanenta(probabil de la frati mai mari,sau alti prieteni de joaca).
Ieri spre exemplu i-am spus ca nu-i dau vitamina C,decit dupa ce papa tot si m-a facut ANIMALO ![q][q]
Stiu si de la cine l-a invatat :este un baietel cu probleme speciale,a carui parinti sint plecati si este crescut de bunici ,si care atunci cind educatoarea ii face observatie o face ANIMALA sau ii bate pe ceilalati copii.
Dar asta nu ma ajuta cu nimic:
Eu ma consider principala vinovata de faptul ca nu reusesc sa-l fac sa inteleaga ca aceste lucruri sint urite si nu trebuie repetate!Ii spun mereu ca el este un baietel inteligent si cuminte si ca ar trebui sa le spuna colegilor lui sa nu mai vorbeasca prostii pentru ca e mai frumos sa-i invete sa numere(el stie sa numere bine pina la 20 si cu ajutor pina la 50) sau sa spuna poezii(e primul din grupa la invatat poezioare sau cintecele)imi spune ca asa va face,dar pina a doua zi uita si o ia de la capat.
Sper din tot sufletul ca voi reusi sa-l dezvat de acest obicei urit !
Multumesc inca o data! |
| Anina_n |
Buna, Karmen si felicitari pentru treaba buna ce o faci ! [flo]
Problema noastra ar fi urmatoarea !
Cristina nu a plans timp de 1 luna la gradinita si iata ca a plans inainte de somnul de amiaza, timp de 3 zile. Iar azi dimineata plangea in hohote si se agata de mine, pe cand o imbracam si-mi spunea "Nu-mi p'ace acolo, mami !". Desi, educatoarele spun ca micuta mea participa la activitati si jocuri, nu refuza. Toate astea cu plansul, cred eu, de cand partenerul ei de joaca, Cristian, a fost retras de la gradinita. Ea nu are inca 3 ani, nu vorbeste prea bine si este o fetita mai linistita intre straini. Mi-am zis ca nu are rost sa o fortez sa stea la gradinita, cand are cu cine sta acasa. M-am gandit sa o las cateva zile acasa, dupa care incercam sa o ducem din nou la gradinita. Care este parerea psihologului ? Cum este bine, ce trebuie sa facem ?
Nina, mami de [copil][url="http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina"] Nina-Cristina[/url] (10.01.2002) [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346"]Povestea nasterii ![/url]
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
|
| karmen |
E bine ca ai cu cine s-o lasi acasa. Doar ca ai putea sa apelezi la aceasta alternativa cand chiar crezi ca sufera mult, ca acest fapt ii afecteaza comportamentul. Poate ca e doar o "toana" de-a ei, cand ceva s-a intamplat intradevar (fie ca a plecat colegul ei, fie alt motiv)dar eu cred ca asa invata ca in colectivitate intalneste si neplaceri la care trebuie sa se adapteze. Daca e retrasa imediat ce intalneste un obstacol, e posibil sa invete mai greu sa se adapteze la situatii mai dificile.
Carmen Ghilescu |
| danis |
Buna karmen,
Iti cer din nou ajutorul, de data asta in numele unei prietene. Iata mai jos mesajul ei. Iti multumim amandoua,
Cu drag,
Daniela
Am doi baieti: Mihnea si Tiberiu.
Cel mare (Tiberiu) are 4 ani si 4 luni, Mihnea are 3 ani si 1 luna. Tiberiu a fost extrem de gelos. Arunca ciocanul in carut. Cand s-a facut mai mare, l-am dus la gradinita. Gelozia s-a accentuat. Pe el l-am “izgonit”. Nu manca sa se faca Bebe si sa stea acasa. Se arunca in fata masinilor., se dezbraca noaptea in pielea goala. Ajunsesem sa ii spun sa nu faca un lucru (sa nu se inveleasca, de exemplu) pentru ca stiam ca il va face. Treptat a inceput sa faca niste lucruri tare ciudate pe care eu le numesc “damblale”. El vrea sa ma pedepseasca cu orice pret. Vrea sa fie primul. Daca il imbrac pe Mihnea primul trebuie sa-l dezbrac si sa-l imbrac pe el. Caut sa evit acest lucru, dar uneori este imposibil (daca Mihnea a facut pipi in pat noaptea, dimineta il schimb, fara sa-l trezesc pe Tiberiu). Este tragedie! Trebuie sa-l dezbrac. Dar ce fac daca Mihnea a facut pipi primul? El trebuie sa faca pana si pipi primul. Imi este frica de plinsetele, de isteriile lui Tiberiu. Fac orice ca sa evit sa-l supar. Dar imi este imposibil. Imi cere fel si fel de lucruri ciudate, astfel incat sa nu i le pot satisface si s ma inebuneasca. Face totul intentionat, chiar daca este greu de crezut pt. varsta lui.Si Mihnea plange, dar altfel. Dimineata cand ii duc la gradinita, Mihnea se imbraca cu ce ii dau eu. Pe Tiberiu il intreb cu ce vrea si tot trebuie sa-l schimb de cateva ori. Ii pun adidasii de 5 ori in picioare. Nu stau bine!! Si asta dupa ce i-am potrivit ciorapii de 50 de ori. Nu mananca decat daca ii dau eu in gura. Nu face pipi decat cu mama, cu tata nu. Nu vrea geaca pe care ii spun eu sa o ia. Dimineata nu pot sa ma ridic din pat pana nu se trezeste el. Si totusi o fac (trebuie sa plecam, sa ma pregatesc). Cand se trezeste parca porneste sirena. Si incepe o noua zi. Sunt ingrozita de week-end-uri, sa vin seara si sa ma ia cu tot felul de toane. Gelozia lui fata de Mihnea este chinuitoare. Il paraste ca sa-l cert pe Mihnea. Ii face placere sa-l cert pe Mihnea. Il bate, ii ia toate jucariile, indiferent pe ce pune mana tocmai asta voia el. Noroc ca Mihnea nu este suparacios. Tiberiu nu este lipicios, nu vrea sa-l pupi. Mihnea este opusul: pupacios, alintat, te alinta cu tot felul de complimente. Tiberiu incearca sa-l copieze dar nu-I iese pentru ca nu este firea lui.
Si cred ca se simte complexat. De multe ori spune ceea ce a spus si Mihnea (ceva de care noi am ras). Sunt doi copii frumosi, sanatosi, destepti, rasfatati, iubiti, li se canta in struna, au mancare, imbracaminte, noi nu ne certam in casa. Stiu care este cauza, dar nu stiu ce pot sa fac. V-am scris in speranta ca ma puteti ajuta. Astept cu interes un raspuns de la Dvs. Va multumesc foarte mult. |
| Anina_n |
Multumesc pentru raspunsul prompt, Karmen ! [flo]
Acum, chiar ca sunt nevoita sa o tin acasa pentru ca a facut un pic de temperatura dimineata. O chinuie nasucul si o tuse productiva. [:(]
Sper ca pana luni sa o pun pe picioare si sa pot duce la gradinita.
Nu ar fi o problema faptul ca inca nu are 3 ani si am dat-o la gradinita(cu program prelungit)intr-o grupa combinata(copii cu varste intre 3 si 6 ani), iar ea nu se stie face inteleasa prea bine, inca ?
Nina, mami de [copil][url="http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina"] Nina-Cristina[/url] (10.01.2002) [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346"]Povestea nasterii ![/url]
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
|
| craluca |
danis, in legatura cu problema prietenei tale: comportamentul baietelului cel mare este oarecum normal si des intalnit; iata cateva sfaturi:
- sa evite neglijarea lui Tiberiu pe cat posibil si sa incerce sa-l implice si sa-l atraga in activitati care ii plac lui in mod deosebit (desen, dans, sport) mai ales pe perioada cat ea trebuie sa acorde o atentie mai mare lui Mihnea; "operele" lui Tiberiu sa fie laudate (chiar in exces): "Uite ce desen nemaipomenit ai facut tu cat i-am facut eu baita lui Mihnea! sunt sigura ca data viitoare va iesi si mai bine" / "construiesti cele mai frumoase ... garaje (!) din cate am vazut; cat il hranesc eu pe Mihnea, nu vrei sa-mi arati ce idei noi ti-au mai venit?"
- sa-l responsabilizeze pe Tiberiu, sa ii ceara ajutorul cand il ingrijeste pe cel mic si sa ii aprecieze eforturile (neaparat sub supraveghere)
- daca ar putea sa-l lase pe cel mic cu cineva si sa petreaca putin timp doar cu Tiberiu, sa-i acorde din cand in cand atentie ... totala, pentru o ora-doua, timp in care sa faca ceva pe placul copilului
Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100 |
| Sobo |
Dragos are aproape 3 ani. Bine inteles ca atunci cand face o prostioara il cert. Eu cred ca imi adaptez tonul avertismentului in concordanta cu prostioara facuta. Dragos insa pare "speriat" uneori de mine, in sensul ca daca este singur intr-o camera si tocmai face o prostioara pe care stie ca nu trebuie sa o faca ( ex: umbla la calculator, se joaca in apa) tresare daca ma vede ca am intrat in camera. Este normal? Sunt eu mult prea "bau-bau"?
Sobo si Dragos
"Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga
|
| lacramioara t |
Bana Carmen si Raluca.Va rog mult sa ma ajutati si pe mine in privinta Andreei.De la 15 sept. merge la gradinita si pana acum 2 sapt. nu a plans deloc, dar lucrurile au inceput sa se cam schimbe.Seara inainte de culcare intreaba daca trebuie sa mearga a doua zi la gradinita,iar dimineata este circ cand suntem aproape de ea.Nu vrea sa intre si plange ca nu vrea la Dra.cutare pt. pe ea nu o iubeste.La gradinita este f. cuminte dar nu este atenta la ce se spune in clasa si sta cu gandul in alte parti.Dupa ce o iau acasa,cum iese pe poarta gradinitei e alt copil,galagioasa,alearga in toate partile si nu ma pot intelege cu ea,in metrou face o galagie de imi vine sa intru in pamant,orice ii zic nu are nici un efect asupra ei.Daca o cert mai tare incepe sa planga,iar daca a facut ceva rau si o surprind tresare si incepe sa tremure.Acasa sta se sta cuminte dupa care incepe sa planga si-mi spune ca este suparata pt. ca nu vin si la ea copii sau pt. ca nu are si ea o surioara.Plange daca ridic un pic vocea la ea,daca o cert,daca o amenint ca nu-i mai iau cutare lucru pt. nu am asculta,daca nu ma joc cu ea atunci cand vrea ea(in clipa aceea si nu mai tarziu)si mai tot timpul trebuie sa fac ce vrea ea si nu ce vreau eu,este un NU total cand eu vreau ceva.Nu mai stiu ce sa fac si cum sa ma port cu ea.Va rog mult un sfat de la voi.(La gradi sunt doar 2 copii).
Multumesc,Lacramioara. |
| ana l |
Buna, am si eu o dilema: baietelul meu de 1 an este foarte energic si obraznic, iar daca nu fac ce vrea el se aseaza in fund si urla, daca nu ma duc repede la el sa-l catar unde vrea urla, ce mai, urla fara motiv(la imbracat, daca-l incalt, cind il pun in carut). Este f neastimparat, scoate tv din priza, defapt tot ce-i in priza trage, chiar si prizele le-a scos din locul lor, loveste tv, se catara in masina de spalat si aragaz etc. Dilema mea este cum sa-l pedepsesc daca face o nazbitie, caci el de cuvintul nu e voie nu este interesat, iar eu nu prea as vrea sa-l "articulez" peste mina sau fund, ca nu da rezultate. Am incercat sa-l pun in patut drept pedeapsa, dar la inceput protesta urlind iar acum se catara si sare. Cum pot sa-l fac sa inteleaga ca nu are voie? Multumesc
mamica lui Andrei |
| karmen |
Lacramioara si Ana,
cititi urmatorul articol poate va este de ajutor.[url]http://www.desprecopii.com/info.asp?id=630[/url]
Carmen Ghilescu |
| sebitza |
In primul rand mii de multumiri pentru "psihologii nostri de servici" care isi consuma timpul si energia pentru a ne ajuta pe noi, parintii, sa intelegem ce se petrece in mintea micutilor nostri!
"Dilema" mea este urmatoarea: Sebi al meu, 1 an si 9 luni, a devenit cam fricos de ceva vreme incoace(cam 2 luni)
Mai exact,de unde pana atunci nu il speria aproape nimic, acum, de exemplu cand suntem pe strada si porneste o masina de pe loc spune:"teme!" (adica : ma tem), sau in situatii pur si simplu normale: sotul se imbraca duminica cu haina de piele si acelasi lucru: "teme!". Si asta se repeta de cateva ori pe zi, dar ce ma surprinde e ca o spune destul de calm, asa, un pic scancit, dar nu cu disperarea pe care ti-o imprima de obicei teama in glas.
Noi, in situatiile in care chiar nu are nici un motiv sa se teama, ii spunem razand:"da, sigur!de ce sa te temi, mami?" Daca este ceva cat de cat mai serios, il asiguram ca suntem langa el si nu e nici un pericol.
Nu stiu daca are vreo legatura, dar mie mi se pare ca totul a inceput intr-o dupa-masa cand eram cu el in baie, eu spalam ceva la chiuveta, iar el fiind foooooaaarte mamos, imi tinea companie. In acelasi timp era in functie si masina de spalat(care era pe atunci una din pasiunile sale)[spala] si dintr-o data s-a auzit o pocnitura la ea si el s-a speriat atunci foarte tare. Si o buna bucata de vreme i-a fost frica sa se mai apropie de masina in timp ce spala.
Poate ca aveti nevoie de mai multe date despre Sebi pentru a ma ajuta: este un copil linistit, dar foarte istet: la varsta lui reproduce aprope toate cuvintele, stie toate culorile , stie cateva poeziore(ajutat, pentru ca propozitii inca nu face). In acelasi timp este destul de retras cand e vorba de alti copii, aproape ca nu suporta sa fie atins de ei, in schimb cu oamenii mari nu are probleme(cu unele exceptii: de exemplu cand mergem la doctor e deajuns doar sa intram in cladire si incepe sa planga cat il tine gura, cu toate ca doctorita respectiva nu i-a facut niciodata injectii si este foarte draguta cu el.) De asemenea in ultimul timp nu s-au podus schimbari majore in modul de viata, in sensul ca eu lucrez si el sta pana la ora 17 cu socrii care vin la noi acasa, si care il iubesc nespus de mult si au grija de el ca de ochii din cap, dar asta se intampla deja de un an de zile.
Care credeti ca sunt cauzele si cum ar trebui sa procedez sa ii alung starea aceasta de teama? [:(]
Multumesc inca odata si scuze ca m-am intins atat, dar am vrut sa ma fac cat mai bine inteleasa, nu stiu daca am si reusit!
ne vedeti aici:
http://photos.yahoo.com/angi_sava77 |
| any si stefi |
Buna Karmen!
Am si eu o intrebare daca ma poti ajuta.Am o fetita de 4,6ani care s-a nascut cu DSV, aluat tratament de la trei luni,iar la trei ani am reusit sa o operam la Timisoara.Sunt nopti in care dormind plange si ma roaga sa nu ii las sa o taie ca o doare,si are mereu tendinta de a lua medicamente.In august cand am mers la mare ma tot intreba daca se uita cineva la operatia ei.Am uitat sa-ti spun ca dupa operatie a avut complicatii si a stat aproape trei zile la reanimare cu perfuzii,somnifere si morfina.Intrebarea mea este "crezi ca este nevoie sa merg cu ea la un psiholog sau psihiatru?"
Any si Stefi |
| acs |
Fetita mea mai mare (2 ani si 4 luni) e cam bazaita. Se smiorcaie pentru orice-si doreste (o carte din biblioteca, sa dezbrac/imbrac o papusa etc.). Cum sa o fac sa vorbeasca normal, fara "pisiceli"? Si mai ales, cum sa nu ma enervez? Precizez ca parerea mea e ca incearca sa ne atraga cumva atentia asupra ei, nu ca nu i-as acorda importanta, dar surioara ei e langa noi doar de 8 luni si probabil e putin geloasa.
Multumesc,
Manuela |
| karmen |
Sebitza,
temerile copilariei sunt destul de frecvente. Pot apare fara un motiv clar dar trec de la sine cu timpul. Trebuie sa fii alaturi de el , sa nu-l ironizezi, dar nici sa exagerezi acea teama. Fii tu insati un exemplu de curaj, in situatiile de care se teme. NU-l forta sa-si invinga teama, lasa-l pe el sa analizeze bine situatia respectiva si sa accepte de buna voie sa se confrunte cu teama respectiva.
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Any si Stefi,
Ce este DSV?
Carmen Ghilescu |
| karmen |
Acs,
fetita ta se alinta, isi doreste mai multa afectiune (cum bine ai intuit). Ii este greu sa accepte un alt copilas in casa, este dificil pentru copilul pana atunci unic sa realizeze ca atentia asupra sa ii este impartita. Este firesc sa se comporte asa, cand va ajunge la o maturizare afectiva mai ridicata va dori sa se exprime clar. Tu trebuie sa-ti mentii calmul, daca e doar tonul care te deranjeaza nu e asa de rau, gandeste-te la alte reactii vehemente care ar putea sa apara la un copil gelos.
Carmen Ghilescu |
| craluca |
DSV este cumva operatie la inima? (dual switch valve)
Mama Raluca, baiat Alex si copilita Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100 |
| acs |
Multumesc mult karmen!
Mai indraznesc o intrebare: Maria plange foarte mult cand plec la servici (am reinceput serviciul de o saptamana). Plange si cand ii spun ca a doua zi sau luni trebuie sa merg iar la servici. N-am vrut sa o mint, sa-i spun ca nu ma duc si sa plec, dar sotul meu spune ca e mai bine, ca nu mai plange decat in momentul in care plec. La fel si cu spalatul pe cap. Am incercat o multime de metode: cu dusul, fara dus, tinut mainile la ochi, pe spate... Problema e ca plange foarte mult. Chiar si cate o jumatate de ora (cu intreruperi, caci incerc sa-i distrag atentia).
Ce sa fac sa nu mai planga atat?
Sunt ingrijorata ca vrea mereu sa fie cu mine. Pentru orice lucru ma striga. Nu vrea cu altcineva decat daca sunt prin preajma. E-adevarat ca-mi place sa fim impreuna (e un copil extraordinar), dar cred ca nu e bine pentru ea sa fie atat de dependenta de mine. Gresesc?
Multumesc,
Manuela |
| any si stefi |
Karmen imi cer scuze ca nu am raspuns pana acum dar nu am internet decat la servici.DSV este Defect Septal Interventricular.Alti copii care au fost operati in acelas timp cu ea nu au astfel de probleme.
Imi fac griji pentru ca nu stiu cum sa reactionez.Uneori cand o trezesc plange mai tare,alteori nu.De multe ori o las sa doarma in continuare,dar se trezeste foarte obosita.
Iti multumesc pentru ajutor.
Any si Stefi |
| sebitza |
Karmen, multumesc mult pentru raspuns, voi incerca sa tin cont de sfatul tau.Este ceea ce imi spunea si intuitia mea de mamica, dar acum, sfatul venind din partea unui unui specialist, pot fi
mai sigura ca procedez corect [;)].quote:
Originally posted by karmen
Sebitza,
temerile copilariei sunt destul de frecvente. Pot apare fara un motiv clar dar trec de la sine cu timpul. Trebuie sa fii alaturi de el , sa nu-l ironizezi, dar nici sa exagerezi acea teama. Fii tu insati un exemplu de curaj, in situatiile de care se teme. NU-l forta sa-si invinga teama, lasa-l pe el sa analizeze bine situatia respectiva si sa accepte de buna voie sa se confrunte cu teama respectiva.
Carmen Ghilescu
ne vedeti aici:
http://photos.yahoo.com/angi_sava77 |
| mcrmiki |
Draga Karmen, as avea si eu cateva nelamuriri si poate reusesti sa ma luminezi. Am doi baieti Vlad(1 an) si Bogdan(4 ani), iar Bogdan de cand s-a nascut fratele lui este destul de rau. Mentionez ca este foarte agitat, cauta sa se joace tot timpul si mai nou il tot loveste (usor) pe Vlad, tot ce are Vlad vrea el. De cand eram insarcinata cu al doilea i-am tot povestit lui Bogdan ca o sa mai aiba un frate sau o sora si era tare incantat. Cand s-a nascut Vlad l-am implicat si pe Bogdan in toate activitatile legate de Vlad, eu una zic ca nu l-am neglijat deloc, doar atat ca nu mai era doar el, ci mai era unul si nu mai putem sa-i acordam lui toata atentia. Bogdan nu a fost tot timul singur, avand si o verisoara care venea des pe la noi. Este destul de negativist, nu prea vrea sa manance si nu are deloc stare sa stea, sare pe canapele si cand ii spunem ceva se face ca nu aude, pana in momentul in care strigam la el sau il amenintam cu ceva; mai are momente in care il apuca sa strige, sa tipe ca si Tarzan si nu stim cum sa-l dezobisnuim. Mai avem o problema cu Bogdan: de vreo 2 ani se trezeste aproape in fiecare noapte si vine la noi in dormitor; daca il duc inapoi revine mai tarziu. El doarme in camera cu Vlad si cu toate aceste vine la noi in fiecare noapte. Nu stiu cum sa procedez si cateodata riposteaza cand il duc inapoi si spune ca nu ii place la el in pat. Intrebarile mele ar fi:
1. Cum sa procedam cu Bogdan? Eu nu as mai vrea sa-i dam nici macar o palma la fund sau sa mai tipam la el(faze care nu prea s-au mai intamplat de ceva timp).
2. Este buna pedeapsa, ce fel de pedepse?
3. Aveti vreo solutie legata de dormit?
4. Vlad la 1 an este foarte incapatanat si daca nu i se da ceva isi da cu fundul si cu capul de pamant. Este normal? Ce sa-i fac?
Va multumesc frumos si astept un raspuns.
Miha&Bogdan&Vlad |
| ohaulica |
Buna Carmen, si tine-o tot asa!
Ca majoritatea mamicilor |