| Psihologia copilului (II) | |
| Marina | vol I il gasiti la adresa urmatoare: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=24899&whichpage=1 Marina |
| karmen | quote:Danis, asta e un risc care apare atunci cand nu va ocupati personal in mod constant de educatia fetitei. Sigur ca are parte de o educatie buna data de bunici, in acest caz , dar autoritatea voastra scade in ochii ei, cel putin in aceasta perioada. O solutie miraculoasa nu cred ca pot sa-ti dau. Incerca sa-i explici ca momentele cand sunteti impreuna trebuie sa fie frumoase, nu tensionate. Ea doreste sa traiasca la maxim timpul cand sunteti cu ea. E normal, va iubeste mult si va duce dorul. Trebuie sa intelegeti situatia si sa va adaptati si voi. Sa nu o certi prea tare sau sa aplici alte masuri extreme. Vei inrautati situatia. Carmen |
| danis | multumesc mult pentru raspuns, karmen! imi pare si mie rau, sunt bolnava de dorul ei si ma simt foarte vinovata ca nu o tinem cu noi tot timpul; am preferat varianta asta, in conditiile in care ai mei s-au aratat dornici sa ne ajute, variantei de a plati o bona ca fetita sa stea cu noi in bucuresti, pe caldurile de la bloc; sper ca aceasta decizie sa nu o afecteze pe termen lung. |
| Karina | quote:Danis, ai procedat f. bine. Copilului ii e mult mai bine acolo. Si eu am crescut departe de mama, (era vaduva la 27 de ani cu 2 copii de 6 luni si 6 ani) si desi am iubit-o pe matusa mea f.f. mult, am iubit-o si pe mama la fel, cred. N-as putea sa fac vreo diferenta intre ele. Eram o fericita, ca aveam 2 mame. Si o vedeam pe mama la citeva luni doar, pt. ca eram la 600 km distanta, dar de la inceput am stiut cine e mama mea. Si la mine era aceeasi pb, cind era si mama. Dar in timp s-au rezolvat si eu cred ca am crescut bine, fara probleme mari. E mai bine sa stea la aer si cu bunicii, decit la bloc cu vreo bona, care s-ar putea sa-ti faca ceva pb. Am auzit cazuri in care bona minca mincarea copilului, dar am vazut si cazuri de bone f. bune, care efectiv iubeau copilul respectiv. Depinde ce noroc ai. Nu te mai simti vinovata, stiu ca e greu fara ea, ca si mie mi-e dor de Bogdan, desi nu lipsesc de acasa decit cit merg la serviciu. Important e sa-i fie ei bine. Karina+ [copil] Bogdanel |
| MariaM | Karmen...Hello again... Mai avem o problema...zic eu..dar sper sa nu... Vlad acum aprox. 1 luna, a facut o enterocolita... De aprox 2 sapt...mai ales seara..si cand nu-i convine ceva...sau din senin...incepe: ma doare burta, imi vine sa vomit si sa-i dau ceai de menta... Faza este ca toata starea asta tine cam max. 5 min,....dupa care nu mai are nimic...ii trece ca din senin, sa nu mai zic ca nu a vomitat de loc de cand mi se plange, febra nu are..sau mai stiu eu ce... Intrebare mea este : poate saa-si ia figuri din astea..numai asa ca mofturi?? te pup Maria&Vladut |
| karmen | MariaM, Cu cine sta copilul ziua? S-a despartit de curand de persoana de care era atasat? Tu ai inceput serviciul? Carmen |
| MariaM | Vlad sta cu bunica-sa ...de la 6 luni, acum a are 2 ani si 8 luni...eu am inceput munca de cand avea el 6 luni...in concluzie nu s-a intamplat nimic din toate astea...:)) ce sa fie?...sa fie rasfat??? Maria&Vladut |
| danis | multumesc mult, karmen, inca o data, mi-ai adus putina liniste in suflet ... |
| karmen | MariaM, daca excluzi vreo cauza medicala (sa-i fie rau intradevar) atunci incearca sa-ti atraga atentia asupra sa. Poate a simtit ca nu-i acorzi destul timp sa te joci cu el, sa-l plimbi, etc. Nu cred ca-i ceva ingrijorator. Carmen |
| MariaM | Multumesc frumos Karmen...da intr-adevar...cred ca vrea sa atraga atentia asupra lui... Am observat ca face chestia asta mai mult cand e certat sau luat la rost ca face vre-o prostioara... te pup Maria&Vladut |
| aniella | sincer nu prea sunt de acord cu plimbatul copiilor de la parinti la bunici si invers, pt ca pe cine afecteaza este numai copilul, este se simte derutat si dupa parerea mea este cam mult pt el traind o stare de tesiune dar incercati sa va vedeti cat mai mult timp, spre ex nepotica mea, la fel s-a intamplat si cu ea ,tot plimbata de colo colo, si ajunsese la un momendat sa nu mai asculte pe nimeni si greu isi mai revenea la cum era inainte de vizita parintilor; ceea ce a schimbat o este ca a locuit cu parintii ei vreo 3 ani , si pt a putea avea parte de o mai buna educatie a revenit la noi, sincer trec si 2 luni si nu o intereseaza de parintii ei,in schimb daca pe mine nu ma vede o luna deja incepe sa se planga pt eu am devenit in loc ceea ce mama ei trebuia sa fie, persoana de referinta din viata ei. pe termen scurt este o solutie dar pe termen lung ca si parinte nu faci decat sa ti distantezi copilul de tine. ok este de inteles si varinta asa ii mai bine pt copil, dar incerca sa vezi si din alta perspectiva problema. asta este parerea mea, asa vad eu din perspectiva mea, dar am incredere ca veti reusi sa faceti fata cu succes nu exista probleme fara rezolvare cu prietenie aniella aniella |
| danis | bine ai venit pe forum, aniella, si iti multumesc pentru parere :) nici eu nu sunt impacata cu situatia in care suntem, dar nu avem alta mai buna; trebuie sa mergem la munca, pentru ca avem nevoie de bani pentru a ne plati datoriile si a putea trai; nu indaznesc sa las copilul cu o bona, atata vreme cat pe de o parte, nici nu ne permitem, nici copilul nu poate vorbi destul de bine ca sa imi spuna ce face cat este cu bona, nici la cresa nu as vrea sa o duc tot din cauza chestiei cu vorbitul; si chiar daca am duce-o la cresa, o perioada destul de lunga tot ar trebui sa mai avem pe cineva de rezerva, caci copiii care merg la cresa/gradinita se imbolnavesc destul de frecvent pana se imunizeaza in noul mediu; nu incerc sa ma justific in fata ta, ci mai mult sa ma eliberez de ceea ce simt; ma bucur ca nepotica ta te iubeste asa de mult, dar te rog nu te grabi sa folosesti formularea dureroasa (pentru mine) "plimbatul copiilor de la parinti la bunici si invers" cata vreme nu cunosti bine situatia si nici nu esti inca parinte; iti respect parerea si sunt de acord cu ea; dar sper ca tu sa nu fii vreodata nevoita sa treci prin situatia asta si sa ai fericirea de a-ti putea pune in practica parererea. |
| karmen | Cum abordam manifestarile de tip negativist ale copilului de 1-3 ani? Perioada 1-3 ani este deosebit de palpitanta, atat pentru copil cat si pentru parinti. Daca in primul an copilul era relativ linistit daca i se satisfaceau nevoile de baza, se juca intr-un loc cu jucariile lui, dupa 1 an abilitatile fizice si psihice recent achizitionate ii deschid drumul catre noi experiente de explorare a mediului. Copilul priveste cu alti ochi lumea care ii pare foarte atractiva si interesanta si este extrem de nerabdator s-o cunoasca. Indata ce incepe sa mearga (intre 12-15 luni) deplasarea ii permite sa cerceteze toate colturile casei, sa rastoarne obiecte, sa goleasca sertare, sa traga de usi, sa arunce cu diverse obiecte, etc. Este o perioada agitata in special pentru parinti care trebuie sa creasca atentia si supravegherea asupra copilului. Dupa 15 luni copilul este instabil atat in casa cat si pe strada. Mersul la plimbare devine un chin pentru insotitor, pentru ca cei mai multi copii tinutul de mana devine imposibil, alearga in directii diferite (niciodata in directia de mers) tipa pe strada, arata cu degetul ca vrea sa se plimbe cu diverse mijloace de transport (ce daca nu merg in directia in care trebuie..), cand doresc in carut, indata ce sunt urcati vor sa coboare, etc. In cazuri extreme, se trantesc pe jos, tipa indelung cand sunt luati in brate sau cand nu i se ofera ceva ce vor ei. In general raman impasibili la atentionarile adultului, par sa nu auda nimic din ce i se spune, uneori din contra, cu cat ii atragi atentia asupra unui comportament nedorit cu atat persista in a da curs acelui comportament. Mai e cazul sa ne intrebam ce simt parintii in aceste momente? Inca o data capacitatea de a fi parinte este pusa greu la incercare. Se gandesc: “Totusi este de acum mai mare, poate sa inteleaga, dar nu vrea. De ce parca numai al meu face asa? Oare nu e prea rasfatat? Cum ar trebui sa ma comport cu el, ca mi-e rusine de alti oameni pe strada cand imi face asa. Nu sunt eu un parinte bun? Ma simt extenuata, sunt cu nervii la pamant. Oare cand se termina cosmarul asta?” Acestea sunt doar cateva ganduri ale parintilor, dar sunt cu siguranta multe alte intrebari fara raspuns care ii chinuie. Intre 18-24 de luni, copilul se calmeaza putin, deplasarea este mai putin nervoasa, asta deoarece in prim plan se situeaza comunicarea verbala, care acum pare sa se dezvolte mai evident. Dar aceasta perioada de gratie nu tine mult, dupa 2 ani explodeaza iar furia copilului mai ales in fata interdictiilor impuse de catre adulti. Este acea perioada numita “teribilii 2 ani” in care copilul spune NU la tot pasul si orice incercare de rezolvarea conflictelor pare sa nu aiba vreun rezultat. Ce a determinat copilul sa se comporte astfel? Oare noi, parintii am gresit undeva? Si mai ales ce putem face sa nu se repete aceste episoade in viitor? Pentru a nu risca sa se transforme intr-un copil rasfatat iata cateva dintre sugestiile psihologului precum si idei foarte eficiente care au dat rezultate venite din partea parintilor: * Trebuie sa stabilim niste reguli clare de comportament (pentru a evita situatiile periculoase, pentru a nu cadea in ridicol fata de alte persoane, etc) atat in casa cat si pe strada. Adica niste reguli minime de civilizatie si bun simt * Sa-i explicam copilului de ce nu are voie sa se comporte asa intr-o situatie, sa folosim cuvinte pe intelesul lui, sa-l motivam sa aiba un comportament decent * Comportamentul dorit trebuie sa fie urmat de consecinte pozitive. De aceea trebuie neaparat incurajat si apreciat pozitiv de fiecare data cand se comporta in directia dorita (avem tendinta uneori de a vedea doar comportamentul nedorit) * Comportamentul nedorit trebuie sa fie urmat de consecinte negative, stabilite clar si aplicate imediat. Pot fi urmatoarele: excluderea din situatia respectiva (daca nu se joaca frumos in parc si loveste copiii atentionat initial si apoi daca continua poate fi luat si dus in afara parcului) retragerea posibilitatii de a face o activitate preferata (astazi nu te mai uiti la televizor) sau repararea situatiei (il luam de mana si-l indreptam spre locul unde a facut dezordine pentru a strange lucrurile ravasite sau ii spunem sa dea inapoi jucaria luata de la un copil din parc si-l conducem in acea directie). * Sa ne pastram o atitudine ferma dar relaxata, calma, sa folosim umorul. Chiar il putem surprinde pe copil prin reactia noastra. Iata ce povesteste o mama “ Am fost la supermarket cu fetita mea. .In drum spre casa am indraznit s-o iau de mana fara sa ma mai rog la ea de zeci de ori sa nu fuga in strada. Au inceput tipetele si plansete. Atunci eu am inceput sa rad, radeam aproape in hohote ca uite ce urla copilul asta degeaba. Rezultatul? S-a potolit imediat si am ajuns in timp record acasa.” Daca dorim sa respecte regulile, copilului trebuie sa-i adresam cerinte nu rugaminti (daca il intrebam: “Vrei sa te speli pe dinti, te rog..?) copilul va avea inca o data ocazia de a spune NU. Il informam ca este timpul pentru spalatul dintilor si din vorba-n vorba ajungem in baie si ne spalam pe dinti. * Cand observam ca e pe cale de a da curs unui comportament nedorit (de exemplu vedem ca se indreapta spre televizor pentru a apasa butonul de oprit) ii atragem atentia catre altceva.. De exemplu: “Uite cum a venit o pasare pe pervaz, hai s-o salutam” * Daca reactioneaza agresiv, tipa, se tranteste pe jos in vazul lumii, aceste manifestari de furie nu trebuie sa ne impresioneze. Daca cedam atunci in fata insistentelor copilului va invata ca data viitoare trebuie sa urle mai tare ca sa primeasca ce vrea. * Sa evitam orice forma de agresiune fizica. Asta nu numai ca nu va rezolva problema in ansamblu (poate pe moment cand copilul se supune de frica) dar va agrava starile de frustrare si nervozitate. Prin agresivitatea cu care ne exprimam furia oferim copilului exemplul ca prin forta se impune autoritatea. In viitor va alege si el acest model de a se impune in fata altor copii sau chiar fata de adulti. * Sa nu fim exagerati, sa zicem NU la tot pasul. Sa asiguram copilului un mediu in care sa se poata juca fara riscul de a se accidenta. Nevoia lui de explorare a spatiului este normala si nu trebuie sa-i limitam in mod exagerat accesul la spatiul inconjurator. * Sa-l informam ca are un program dupa care mananca, se joaca, doarme. Pentru dormit are un loc al lui, unde numai acolo doarme, etc. Daca vrem sa respecte anumite cerinte legate de programul zilnic, trebuie sa fim consecventi in a respecta acest program. Nu trebuie sa fim rigizi si sa supunem copilul la un chin zilnic. Adaptate nevoile si preferintele copilului la alcatuirea unui program zilnic este solutia optima pentru a-i asigura un echilibru fizic si psihic * Sa-i aratam dragostea noastra si atunci cand a gresit. Sa nu-i spunem “tu esti rau” ci “tu ai facut un lucru rau care trebuie indreptat”., la fel nu trebuie sa-l amenintam cu lipsirea de dragoste din partea noastra in cazul ca nu se comporta adecvat “daca nu mergi la culcare acum mama nu te mai iubeste”. Copilul isi va aminti aceste vorbe mult timp. In concluzie, copilul are nevoie de interdictie din partea adultului pentru ca la aceasta varsta este inca incapabil sa aleaga, sa ia o decizie. De multe ori abia se hotaraste ce vrea sa faca. Acum vrea sa se uite la desene animate, peste 10 minute, vrea altceva si tot asa. Nu putem (nici fizic si psihic) sa tinem pasul cu aceste cerinte nejustificate ale copilului. De aceea trebuie sa-l ajutam sa se decida, sa aleaga o directie buna in comportament pe care sa o respecte in toate cazurile. Facandu-i toate voile il multumim pe moment (cel mult 10-15 minute) dupa care emite alta cerinta. Impunandu-i niste reguli si norme si fiind consecventi in respectarea lor, il ajutam de fapt sa ajunga la o maturizare sociala care ii permite integrarea optima in alt mediu (cum ar fi, gradinita), de fapt il pregatim pentru viata. Carmen |
| mixandra | quote:Ce ne facem cu limbile straine intr-o famile de genul nostru? Sotzul e jumate italian jumate spaniol nascut si crescut aici in Germania. El vorbeste perfect ca si limba materna spaniola si germana. Tatal lui l-a invatat limba italiana incepind de pe la 4-5 ani. Acum pe linga spaniola si germana el vorbeste fluent italiana, enlgeza franceza. Buuun. Acum care e problema, insista sa-i oferim baietelului nostru Aldo de 6 luni jumate, posibilitatea invatarii a 3 limbi materne!!! Mai exact eu sa-i vorbesc romaneste, el spaniola si pt ca toti prietenii nostri sunt nemti, el de pe acum venind foarte mult in contact cu persoane care ii vorbesc germana va invata fluent si germana. Eu sunt cam ingrozita, oare nu e cam mult? Vikinga, De-abia acum am citit mesajul tau si sper sa nu te superi daca imi exprim si eu parerea in legatura cu temerile tale. Eu cred ca sotul tau are idei minunate si daca amandoi veti coopera si veti face eforturi si sacrificii uneori, veti reusi sa-i oferiti copilului ceea ce putini parinti reusesc sa ofere, si anume sansa de a invata mai multe limbi, de la o varsta frageda. Se stie ca intre 2 si 7 ani este perioada cea mai buna in viata copilului cand poate sa invete mai multe limbi, cand isi formeaza o baza. In situatia ta as proceda in felul urmator: tatal sa vorbeasca doar spaniola cu el, tu – doar romana; germana o va invata fara nici o problema, pentru ca traieste in Germania; daca aveti posibilitatea sa-l dati la o gradinita bilingva ar fi foarte indicat, si minunat, astfel ar invata inca o limba. Daca tu si sotul tau ati vorbi bine engleza, nu ar fi rau sa vorbiti acasa intre voi engleza, astfel ar invata si engleza pasiv, astfel ca atunci cand va merge la scoala va intelege deja acesta limba. Ceea ce este important este sa existe continuitate, sa nu faceti pauze prea mari cu toate aceste limbi. Mai greu va fi cand va ajunge la varsta cand invata sa scrie, pentru ca va trebui sa invete si sa scrie in toate aceste limbi. Deci o munca enorma, eforturi, insa nu e imposibil. Incearca sa-ti imaginezi cat de recunoscator va va fi cand va creste, pentru faptul ca l-ati invatat mai mult limbi, si cat de util ii va fi in viata. Stiu ca deocamdata e prea mic sa mearga la gradinita, insa e foarte important sa auda diferite limbi de acum. Nu trebuie sa-ti faci griji; copii, la varsta frageda nu depun nici un efort in invatarea unei limbi, ei invata usor, din joaca, copiaza pur si simplu. Sper ca am venit cu cateva idei noi si utile si-ti doresc mult, mult succes ! Cu mult drag, Mixandra |
| Anina_n | karmen, multumesc, pentru "Cum abordam manifestarile de tip negativist ale copilului de 1-3 ani ?" ! [flo] Noi ne confruntam cu refuzul somnului de amiaza si a mancarii de la amiaza, mai nou. [bang] Speram, cu rabdare si tact, sa trecem si peste asta. [:D] Nina & [copil] Nina-Cristina (2 ani in ianuarie) http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina |
| Babee | Vikinga, si noi ne punem aceasi problema.Amandoi vorbim romana, sotul germana si eu engleza(deh, boala mea) si vrem sa-l dam pe copil la o scoala bilingva(engleza -germana) iar romana sa vorbim acasa.Desigur eu voi vorbi si in engleza cu el, sotul in germana.Pot invata de la 2-3 ani foarte bine mai mult limbi straine,asimileaza cel mai bine si daca v-ati hotarat ar fi si pacat sa nu-i oferiti posibilitatea aceasta.Succes! 'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.' http://www.unet.univie.ac.at/~a0209879/botez.html http://community.webshots.com/user/babee11 Iubi si Phillip (6.02.2004) |
| danis | revin ca sa va dau vesti bune, pentru karmen (multumesc si pentru abordarea manifestarilor negativiste!), karina si aniella, care mi-au raspuns si m-au ajutat cand am avut de intrebat ceva: in ultimul weekend, am aplicat sfaturile voastre, iar anduta mea a fost mult mai cuminte si a avut, daca pot spune asta, o atitudine mai degraba pozitiva, decat negativa; am inteles ca greseam cu incercarea de a-mi impune autoritatea (oarecum in forta), iar reactia ei negativa era pe masura; in schimb am folosit mult mai mult diplomatia si deturnarea atentiei spre alte puncte de interes pentru ea; rezultatele au fost pe masura... a fost atat de cuminte si de dragalasa cu noi... va multumesc din nou ca m-ati sfatuit si iertati-ma daca va bat la cap cu aceasta discutie, dar ma bucur tare mult si vreau sa impart si cu voi bucuria mea. cu drag, daniela |
| karmen | Felicitari Danis, [flo] Ma bucur ca ai reusit sa te intelegi cu fetita ta. Sper ca si alte mamici sa ne impartasesca din experienta lor, fie pozitiva sau negativa. Carmen |
| gioto | pitica mea de 8 luni nu ma lasa sa stau la calculator!nici nu ma asez bine sa-mi vf mailul ca hop vine linga mine si incepe sa ma traga de pantaloni si sa scinceasca si sa-si intinda minutzele spre mine(in permergator fiind sau patrupedind prin casa).si nu se potoleste pina nu ma ridic de la birou sau n-o iau in bratze.sa-i distrag atentia cu o jucarie nu-i chip!la fel face si la sotul meu (chiar daca eu sunt prin preajma si ma joc cu ea) dar nu tot timpul.eu nu inteleg ce mai inseamna asta! e geloasa pe calculator? cind face chestia asta nu-i e foame,nici sete si nici schimbata nu vrea! cum ma ridic de la calculator ,totul e in regula!concluzia e ca vrea atentie! dar cind spal vase sau mai fac nu stiu ce prin casa NU face la fel(desi nici atunci nu-i dau atentie). in ritmul asta mi-e frica sa nu ajung sa fiu jucata pe degete pt ca cedez la scincelile ei.si a inceput sa faca scandal daca i se interzic anumite lucruri(de exp daca o intorc din marsul ei entuziast spre cablurile conectate in priza,daca-i iau sosetele murdare pe care le molfaie etc)sa spunem ca in aceasta problema ma descurc pt ca daca tipa pt inceput ii distrag atentia cu altceva si uita.dar cu calculatorul n-o scot la capat! o alta intrebare ar fi ce-i mai indicat pt un bebe de 1,5 ani(dpdv emotional) gradinitza particulara( sunt gradinitze care primesc copii de la 1,5 ani) sau bona (sa presupunem ca-i o femeie ok). |
| Saso | dragele mele.. tot urmaresc ce scrietzi..si ..tot am asteptat..poate ca mai are si altcineva ..o asemenea intrebare ca mine..dar nu ! asa ca iata-ma! avem o fetita de 14 luni! totul ok: eu ma comport pe principiul ca suntem egale..si ceea ce mie nu mi-ar place nu-i fac nici ei! incerc..(prin faptul ca sint mama si mai mare si mai cu experienta) sa o invat sa descopere lumea: ii citesc ii poveatesc cartile, descoperim jucariile impreuna! speculez faptul ca vrea sa ma imite...sau sa ma copieze..si incerc sa nu-i tai avintul si sa o incurajez sa-i spun ca tot ce poate mama poate si ea! problema noastra este in parc: eu nu am tipat niciodata la ea ca nu face ceva bine! se sperie daca cineva striga, de ex o mama la alt copil, si plinge...sau e mutra de a incepe ca plinge..si eu ii spun ca nu tipa la tine.. la copil...si e ok. asta e nr unu nr 2 e ca .. daca vine un alt copil si ea are o lopatzica in mina si copilul se repede sa i-o ia ..si ea nu vrea, dar apoi daca ala insista i-o da si-i intoarce spatele apoi.si nu mai prezinta pt ea interes ! la fel daca un copil o impinge sau loveste.. voit..se uita la mine oarecum intrebator, si eu sincer ce sa-i spun ?( ea nu reactioneaza nici cum!)Da-i inapoi???( asa ar trbui poate in ziua de azi) copii sint foarte violentzi cel putin acici in parc sau..sint in general? nu stiu ce sa fac la faze din astea ? cum sa ma port? sint copii astia din tot fellul de familii...stiu de unele ca nu prea e liniste in casa..se cearta toata ziua sotzii intre ei. la noi nu se intimpla asa ceva! Copilu nostru nu stie ce e strigat si bataie.. cum sa o invatz.. sau sa o invat?? [copil] Nathalie si Sofi http://www.nathalie.net.ms/ |
| karmen | Gioto, Fetita ta (ca majoritatea copiilor)e fascinata de calculator, pentru ca e o sursa complexa de stimulare: sunt butoane, se schimba imagini, mai scoate si vreun sunet, sunt multe fire, in fine e jucaria perfecta, mai ales ca te vede ca te preocupa aceasta activitate. Nu-i nimic rau in asta, incerca sa-i dai sa se joace cu o tastaura veche sau un mouse. Oricum nu te poti intelege cu ea la aceasta varsta asa ca mai bine, eviti sa lucrezi la calculator in prezenta ei. In ce priveste alegerea intre gradinita particulara si bona, eu as sugera bona, pentru ca la 1,5 ani copilul este inca dependent de persoana care-l creste, absenta mamei ar putea fi mai usor inlocuita cu o alta persoana, care s-ar ocupa numai de el, nu ar schimba mediul (sa presupunem ca vine ea la voi acasa). Gradinita implica un program, colectivitate (copilul este inca mic si prefera sa se joace mai mult singur) nu se arata asa incantat de copii, plus bolile la care in mod inevitabil se expune si cred ca mai poate astepta sa mai creasca putin. Carmen |
| karmen | Saso, Fetita ta are parte de o educatie aleasa din partea ta. Felicitari, continua la fel. Nu-ti fa griji ca se sperie atunci cand altii tipa sau plang. E firesc. Cand aude asemenea zgomote, cand vede un alt copil ca plange se creeaza o situatie de nesiguranta pentru ea, e ceva nou pe de o parte si pe de alta parte instinctul ii dicteaza o situatie de pericol de care trebuie sa se apere. Cand observi ca e pe cale sa se sperie de vreun copil/mama isterica, si vezi ca fetita ta e atenta la acea persoana, o iei in brate, te departezi putin de acel loc, ii povestesti ceva amuzant. Adica fa-o sa se simta in siguranta, daca te vede ca tu esti ok si nu faci caz din asta e si ea linistita. In ce priveste atitudinea ei fata de alti copii, ce pot sa zic? Ai vrea sa se bata pentru jucaria ei, sa loveasca sau sa urle ca alt copil i-a luat jucaria?Explica-i ca acel copil a gresit si s-a purtat urat. Las-o in pace, e foarte bine cum procedeaza, da dovada de intelegere si calm (rar intalnit la copiii de aceasta varsta). Incurajeaza aceasta atitudine, nu inseamna ca daca se comporta asa are o personalitate slaba sau e ceva in neregula cu ea. Carmen |
| Saso | itisuper multumesc carmen! atitea griji mi-am facut ca ..eu si numai eu sint de vina! normal ca nu vreau sa se bata pt jucarii... dar ma gindesc la lumea de azi pe de alta parte..si nu vreau sa aiba un soc..ca lumea asta asa cum e.. poate intelegi ce simt.. doamne.. as vrea ca si taoate alte mame tot ce-i mai bun pt ea.. dar nu vreau s-o fortez in vre-un fel..nu vreau ca ea sa devina ce vreau eu.. vreau sa fie ea!.. dar trebuie sa o ajut sa inteleaga ce se petrece in jurul ei..poate ca eu imi pun deja probloemele astea prea repede.. si ca mai e timp si pt asta! dar mi-am facut griji.. da e adevarat.. nu reactioneaza ca majoritatea copiiilor.. poate de aceea! iti multumesc inca o data! aci o mama si un tata singuri si fara bunici.. nu prea avem de junde sfaturi.. de aia ma bucur de existenta acestui forum din toata inima! Iti multumesc inca o data! [copil] Nathalie si Sofi http://www.nathalie.net.ms/ |
| gioto | iti multumesc carmen!te admir pt ceea ce faci. |
| Florentina Roman | Am citit mesajul lui Gioto cu calculatorul; si Tudor al meu, care implineste pe 5 luna asta 2 ani, face la fel.Dar am observat ca daca il las si pe el sa butoneze cateva minute isi pierde interesul si ne lasa in pace (dar nu mereu). Eu am insa alta problema: pe baiatul meu nu-l intereseaza cartile[q] Avem o multime de carticel;e cu animale, legume, fructe sau cu diverse alte imagini din povesti etc care nu prezinta nici un interes. Degeaba incercam noi sa-i captam atentia, ca ...nimic. Mai mult, daca ma vede pe mine cu vreo carte sau revista in mana, vine si mi-o ia si o duce la locul ei! Ce ma fac cu el? Poate sa aiba vreo legatura cu faptul ca desi e dezvoltat normal, intelege tot ce-i spunem si raspunde la comenzi, nu vorbeste inca? Adica spune cateva cuvinte: mama, tata, apa, sus, jos, mamaie, tataie si alte cateva, dar in rest bolboroseste toata ziua pe limba lui. Florentina & Tudor |
| karmen | Florentina Roman, Baiatul tau se poate concentra la alte activitati? De exemplu cand se joaca cu o jucarie, cu un joc de constructii, sau poate sa stea linistit sa asculte o poveste scurta? Carmen |
| Florentina Roman | Da, Carmen, daca e o jucarie care-i place, sta si cate o ora cu ea. Se joaca cu masinute, ii place sa mestereasca la suruburi, butoane, puzle, din acelea la care trebiue sa puna piesele de diferite forme in locul corespunzator, si asculta si povestioare, mai ales cele cu rima.Dar in general trebuie sa fie la initiativa lui. Florentina & Tudor |
| karmen | Florentina Roman, atunci e bine, m-am gandit pentru o clipa ca ar avea o problema cu concentrarea atentiei. Daca nu prefera (inca) cartile, nu-i problema. Arata-i imagini din alte surse pentru a le denumi. Incerca sa desenezi cu el, lasa-l sa mazgaleasca o carte de colorat, de exemplu. Poate se plictiseste atunci cand doar priveste pasiv in carte. Sunt carticele care cand se deschid ies in relief diferite forme. Poate acelea il atrag. Numai bine. Carmen |
| Florentina Roman | Multumesc, Carmen, m-am mai linistiti.Culmea, azi, toata dimineata m-a batut la cap cu carticelele, venea la mine sa-i arat cum "fac" animalele. Ma doare gatul de cat am mieunat, latrat, chitait etc... Florentina & Tudor |
| filofteia | Vreau doar sa va impartasesc din experienta mea. 1. Bunicii....Baietelul meu ii duce dorul soacrei care nu prea mai are timp de el. La un an a stat cu soacra mea la tara 3 luni si i-a fost bine. Nu sunt de acord nici eu sa-l creasca altcineva, dar asta si pentru ca eu sunt foarte geloasa din fire. Dar o vara cu bunicii l-as lasa fara indoiala. Ar fi bine si pentru el. 2. Calculatorul... Generatia nou cum ii spun eu este foarte atrasa de calculator. Dar sunt si avantaje... Adi a invatat de la calculator cifrele, literele si sa-si coordoneze mainile cu privirea ... prin jocuri. Nu l-am fortat niciodata... el vine si cere si a invatat sa-si deschida singur calculatorul, sa puna muzica, sa dea drumul la jocuri. 3. Aici nu stiu cum sa dau titlul... Bataia??? Noi nu l-am batut niciodata pe Adi. Si la mine se uita cu ochi intrebatori sau imi cere ajutorul, desi are 3 ani... I-am raspuns mereu... descurca-te singur. Nu sunt de acord sa-l invat ce este bataia. Va invata singur... va merge la gradinita din toamna si va trebui sa se descurce cu copii. Oricum a inceput sa se mai loveasca de viata... Acum 2 luni am stat 10 zile in spital pentru o operatie si una din mamicile cu care eram in salon tot timpul il batea pe baietel. Adi a fost socat si chiar i-a spus odata femeii respective sa nu-l mai certe. Si culmea ... era educatoare doamna respectiva, dar asta era parerea ei despre educatie. O alta experienta amara a puiului meu a fost mai zilele trecute cand la mare fiind, la restaurant a vrut sa se joace cu o fetita care i-a spus sec ca ea nu vrea sa se joace cu el. Adi s-a bagat sub masa noastra pana i-a trecut. (Cand se supara nu plange se ascunde undeva) Sotului meu i s-a rupt inima... i-am spus sa-l lase in pace pana vine el la noi ca trebuie sa invete ca in viata sunt oameni buni si rai... unii mai toleranti altii mai putin. Sper ca nu v-am plictisit. Sanatate multa! |
| DianaVig | Salutare mamicilor! Fiul meu face 2 ani in August si e la fel ca copii vostri. L-a luat pe NU in brate de vreo luna incoace si pare ca nu mai vrea sa-l lase. Eu nu pot sa zic ca nu mai strig la el sau nu ii mai dau cate una. Asta e, cateodata ma scoate din sarite cu miorlaielile fara rost. Am fost in Romania vreo 2 luni si a stat cu bunicii ziua dar noptile era cu mine. Nu vroia sa ramana cu ei si nu l-am obligat. Niciodata nu a stat mai mult de 2 zile departe de noi. In legatura cu mersul la camin sunt de parere ca le face bine indiferent de varsta. cu cat merg mai repede cu atat se dezvolta mai rapid. Fiul meu intelege trei limbi si vorbeste doua. Inca nu face propozitii, dar stie sa spuna ce vrea. Sotul meu e ungur si nu sta atata timp cu el deci nu scoate nici un cuvant pe ungureste dar se pare ca il intelege. Sunt de acord ca v-a invata perfect trei limbi poate chiar patru. Stie cineva ceva siropel natural pt.tuse? Am fost cu el la medic dar aici nu dau nimic pt tuse doar sa-i pui ser fiziologic in nas si gata. va pup Diana mama lui Angelo |
| Mirela Anca | Saso draga ,si eu imi fac probleme ca mi-am invatat baietelul sa fie bun si blind cu copii cu care se joaca .Mi-am dorit sa fie asa dar uneori ma intreb daca este bine pentru el.Nu vreau sa aiba el de suferit si nici sa devina moale,sa cedeze mereu . Cind mergem in parc,Cosmin isi da jucariile si bicicleta orcui ,nu riposteaza .Daca-si doreste el o jucarie de la alt copil si acesta refuza violent ,Cosmin renunta si se joaca cu alta jucarie .In ultimul timp am opservat ca nu cauta companie la joaca ,prefera sa se joace singur .Este fascinat de copii mai mari ,sta si se uita la joaca lor si ride ,gesticuleaza si se agita .Parca vrea sa intervina in joc dar pricepe ca-s prea mari copii si se multumeste sa-i priveasca .Nu vreau sa-l invat sa fie rau si egoist dar nici sa lase totul de la el .Ma ingrijoreaza si faptul ca prefera sa se joace singur.Nu este un copil salbatic ,este foarte prietenos cu adultii si copii mai mari dar nu-l atrag copii de virsta lui .E fascinat si de bebelusi .Oare am gresit eu in educatie ,imi transform baietelul intr-o fetita mamoasa? Mirela si [bonjovi]Cosmin 1 an si 9 luni |
| karmen | Mirela Anca, e normal la aceasta varsta sa prefere sa se joace mai mult singur. Abia dupa 3 ani poate sa interactioneze cu alti copii prin joc si sa-i faca placere acest lucru. Carmen |
| Mirela Anca | Am crezut ca l-am invatat lipit de fusta mea si nu i-am dat libertate ,nu intalegeam ce am gresit . Multumesc frumos pentru raspuns! Mirela si [bonjovi]Cosmin 1 an si 9 luni |
| Saso | exact asa si Nathalie! nu prea o intereseaza copiii cam de o virsta cu ea...doar cei mai mari sau mai mici(aia mai rar..se uita la carucioare ..ride si cam atit..) dar daca vede nistre baieti jucind fotbal... doamne ce ar mai merge acolo.. si la fetitele de 4-5 ani care au la rindul lor carucioare de papusi! am cumparat o papusica..si taree ii e draga! Ii face draga-draga, o mingiie pe cap, face bravo-bravo(aplauda)cu minutele papusii! se duce la copii..si s-.ar juca cu ei..dar la rpimul semn, ori ca-i smulg jucaria din mina ori ca nu-i dau si ei vre-o jucarie cind ea intinde lopatica ei si vrea pe a copilului(in ideeea de a face "schimb"...se intoarce si pleaca! si cauta altceva..merge la hinta..tobogan..la copac sau imi arata o pietricica sau o frunza de pe jos care trebuie sa le analizam..si comentam! eu sper ca totul e in ordine..in rest nu face nci istericale,nu se trinteste pe jos sau ..din astea! cind e obosita..e miraita si nu-i convine nimic..pina cind vin cu sticlutza cu lapte si atunci ride cumva asa.. a satisfactie ca si cum..ah aha aha..asta era ce-mi doream! [copil] Nathalie si Sofi http://www.nathalie.net.ms/ |
| Emilly | Buna Carmen, am si eu o intrebare.BB al meu de 5 luni si jumatate plinge la orice fata necunoscuta sau la schimbari de mediu, gen mers la nasi, mers in natura si cu alte persoane.Cind e doar cu noi e ok putem fi oriunde.M-am tot gindit sa o luam incetisor, adica ajunsi la nasi am tinut-o eu in brate sa se obisnuiasca cu mediu, apoi a luat-o si nasica in brate.E tare speriata si-i cu ochii dupa mine sau tatal ei.Cind e in mediul ei, cumva accepta mai usor persoanele straine dar tot o apuca disperarea dupa o ora. Te rog sa-mi dai un sfat cum sa procedez ca sa-i fie bine.Nu odata am luat-o pe sus si am plecat ca din pusca de la persoanele la care eram in vizita. Mii de multumiri! |
| karmen | Emilly, Sunt unii copii care au o sensibilitate mai crescuta la anticiparea pericolului. Vad in prezenta altor persoane straine o amenintare, devin agitati, apar si manifestari neuro-vegetative:accelerarea ritmului inimii, respiratie rapida, etc. Sunt niste modificari ale sistemului nervos vegetativ care de fapt sunt innascute. Acesti copii se dezvolta cu teama fata de tot ce este nou, sunt mai retinuti la inceput in a relationa cu alte persoane. Pot fi niste copii timizi. Poate si fetita ta se incadreaza in aceasta categorie. Asteapta sa vezi daca se manifesta asa si mai tarziu. Poate fi doar o faza in dezvoltare. Frica de straini apare des la copii ca fiind o teama obisnuita dar in jurul varstei de 7 luni. Empatizeaza cu copilul, intra in pielea lui si incearca sa-i ghicesti emotiile prin care trece si ajuta-l sa se relaxeze, respecta alegerea copilului, fii alaturi de el daca are nevoie de tine dar nu-l obosi cu prezenta ta. Unui astfel de copil ii trebuie mai mult timp pentru a se obisnui cu o situatie noua. Trebuie sa accepti asta si sa ai rabdare. iata cateva sugestii pentru parintii care au copii timizi: -Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante. -Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui). -Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor persoane nu renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii. -Incercati sa nu-i spuneti mereu “Esti timid.” mai ales fata de alte persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare Carmen |
| moneug | Buna. Este prima data cand postez pe acest forum si o fac pentru ca am o "problema" cu baietelul meu de 1 an si 11 luni.El este in general o fire vesela, alearga, se joaca(mai mult singur) dar nu se joaca cu alti copii in parc. Pe langa astea inca nu vorbeste decat cateva cuvinte: tata, tatai, baba, apa...Nu este prea incantat de jucarii noi (mai conservator din fire[bang]). Daca mai este vreun parinte in situatia mea, pls un sfat, ca simt ca voi ceda nervos daca nu reusesc sa-l fac mai sociabil. Hai ca m-am intins prea mult. Multumesc anticipat pentru orice raspuns, sfat, sugestie |
| Emilly | Buna din nou Carmen, aseara fetita mea a cazut din pat, nici acum nu-mi dau seama cum a reusit...ce ma framinta, pe linga lovitura fizica, este ce incarcatura sufleteasca a cumulat odata cu producerea cazaturii.Normal ca a plins mult si a mai suspinat apoi si in somn.Cit timp crezi ca o va marca socul prin care a trecut? Saru'mana pentru rindurile tale! |
| karmen | Moneug, Copilul tau este inca la varsta cand jocul este mai interesant de unul singur. Pana la 3 ani se simte mai in siguranta jucandu-se cu adultii si singur. Asta pentru ca inca nu stie sa vorbeasca, nu stie inca sa se joace ca ceilalti copii mai mari, etc. Totusi nu evita multimea de opii. Nu-l forta sa interactioneze cu ei daca el nu vrea. Lasa-l sa se joace in preajma lor la o distanta care o considera el ca se simte bine. El va trage cu ochiul la acei copii si cand se va simti in stare ii va aborda. Invata-l cum sa inceapa o conversatie cu un copil sau sa comunice nonverbal prin joc. Mergi cu el la un copil mai mic sau mai retras si spune-i "Uite ce jucarie are baietelul meu, vrei sa te joci si tu?" Se retrage in preajma persoanelor straine? A fost asa inca din primul an? Poate este un copil timid. Cu vorbitul mai ai rabdare, daca pronunta "in legea lui" si intelege ce-i spui, sau cere un lucru, etc, inseamna ca va vorbi dar lasa-i timp. Carmen |
| karmen | Emmily, Nu-ti face griji, o sa mai cada de multe ori. Asa sunt toti. Prin asta invata si devin mai precauti. Al meu face acum niste acrobatii de-ti sta inima in loc. Si nu cade, asta pentru ca a invatat cu alte ocazii ca acolo se termina patul (de exemplu). Carmen |
| moneug | Merci frumos de raspuns Karmen. Sper ca timpul le va rezolva pe toate |
| cristi c | Buna, Karmen. te deranjez cu doua problemute pe care le am cu fetita mea, Sabina. 1. Nu-mi da pace faptul ca nici acum, la 16 luni nu spune mama. de fapt, in afara de ta-ta-ta, da-da, ada, cai nu prea mai zice nimic.am mai intilnit copii care , ca si ea, inteleg tot dar nu stiu sa vorbeasca, dar mama si tata tot spuneau. ma tot gindesc ca de vina sunt eu, pentru ca am lasat-o de la un an la parintii mei. o vad aproape in fiecare zi, ma duc acolo de la servici si-o scot la plimbare, ne jucam, cind am weekend liber o aduc si acasa. Poate e suparata pe mine, nu stiu. 2. Plinge noaptea. De la 5 luni au inceput aceste probleme.Am incercat de toate. Am schimbat alimentatia, cu lumina stinsa, cu lumina aprinsa, cu muzica sau fara, cu jucarii in patut, cu plimbat seara, pe racoare, fara agitatie si fara televizor, nimic nu ajuta. Toata noaptea, din doua in doua ore sau din ora in ora se trezeste. Uneori plinge de fiecare data, alteori doar scinceste, se foieste adoarme pentru o jumatate de ora si-o ia de la capat cu foiala. Astept sa-i mai iasa si ultimele maselute si sa vad daca se linisteste, dar in afara dintilor, crezi ca ar putea si altceva? Multumesc. cristina, mami lu' sabina |
| karmen | Cristi c, de obicei incerc sa fiu obiectiva raspunzand la intrebari fara a ma gandi la experienta mea personala dar cum cele 2 probleme semnalate de tine mi s-au intamplat si mie iti raspund poate un pic subiectiv. 1. Daca te consoleaza cumva si al meu (1 an si 5 luni) nu zice mama aproape deloc (si am stat si mai stau cu el pana face 2 ani). Nu cred ca are legatura cu faptul ca tu ai lasat-o pe Sabina cu parintii tai. In rest spune multe cuvinte unele mai inteligibile altele mai putin dar nu cred ca daca nu spune cuvantul "mama" copilul nu stie ce inseamna mama sau ca n-o iubeste. Fii atenta poate foloseste alt cuvant (chiar inventat de el) pentru a se adresa tie. La al meu am observat asta, ma striga prin casa ceva de genul ba-ba (si nu sunt deloc baba [:D]) dar asta e, pana se insoara poate va spune si el in sfarsit ma-ma. 2. Daca nu e vreo problema de sanatate (intreaba pediatrul) adica in rest mananca bine, este bine dispusa, etc. atunci eu cred ca sunt dintii de vina. Si al meu a facut la fel pana la 1 an, dupa aceea culmea doarme noaptea, desi cand e pe cale sa iasa cate vreo maseluta incepe iar agitatia noaptea. Cu bine. Carmen |
| Voichita | Draga Carmen, De-abia acum am vazut subiectul si, din pacate, nu am reusit sa-l citesc in intregime. De aceea, daca ai dat un raspuns la o problema asemenatoare, spune-mi si voi cauta cu mai multa atentie. Stefana are 1 an si jumatate. Am observat in ultima vreme ca e cam egoista. Dar nu tot timpul. Cand ne intalnim cu copiii la plimbare si are ceva in mana (jucarie, biscuiti) ofera copilului ce are in mana. Aceste contacte cu copiii sunt destul de rare, din pacate, pentru ca stam la curte si cum e tot timpul afara, nu prea mai iesim la plimbare, din lipsa de timp. In schimb, cam cu o saptamana in urma, pisicuta noastra (pe care de altfel o iubeste) se juca cu o mingiuta de a ei. Cum a vazut-o s-a repezit la ea si, cu un sunet care exprima clar nemultumirea, i-a luat mingea pisicutei. Si faza s-a repetat ori de cate ori pisica atingea vreo jucarie a ei. Ieri am iesit un pic cu fetita in carucior si cu bunica sotului meu (care locuieste cu noi si pe care o cunoaste de cand s-a nascut). Bunica a trebuit sa se sprijine de mine de cateva ori si m-a luat de brat. Cand a observat Stefi s-a pus pe un plans ca nu o puteam linisti nicicum. Nici nu-mi dadeam seama de ce plange. Cand am realizat, si bunica a luat mana de pe mine s-a mai linistit. Si a cum punea bunica mana pe mine, Stefana incepea sa urle. Pana la urma , bunica a ajuns sa se sprijine de bara de la carucior, dar Stefana tot se mai uita in urma din cand in cand, sa verifice situatia. Precizez faptul ca nu am mai iesit niciodata la plimbare in "formatia" asta (eu, Stefi si bunica). Sotul meu este plecat in strainatate de vreo luna, dar inainte de a pleca el nu am observat asemenea "manifestari" la Stefana. Nu era geloasa pe el, chiar ne impingea sa ne sarutam, cand avea ea chef. Ma tem sa nu reactioneze asa de urat si cand se va intoarce el (peste 2 luni). Ce pot sa fac? Cu multumiri, Voichita |
| NADIA-73 | am ridicat acest sebect si pe forum dar il copiez si aici, in speranta ca vom gasi explicatii... deci vin sa ridic o noua problema care ma macina de aproape o luna.nervii mei sunt pe bigudiuri, si asta nu e benefic pentru nimeni...mai ales ca nu inteleg cauza acestei probleme... asadar...fetitza mea de un an si 3 luni , e un copil vesel si sociabil, cu crizele de isterie aferente varstei, pe care eu le consider normale DAR, face niste crize de plans care difera celor de isterie.plange si cate jumate de oa, tipa chiar sfasietor si neconsolabil orice as face de parca o tai.m-am gandit la oboseala, mai ales ca survin in apropierea culcarii, dar le face si cand nu e obosita.frecventa e zilnic sau la doua zile.m-am gandit si la deochi desi nu am crezut in el de cateva ori soacra mea i-a stins chibrituri si s-a calmat.eu parca as cauta explicatii mai stiintifice. pot fi dintii?are 8 dinti, urmeaza masele,nu?dar asa acute sa fie durerile? ce mai poate fi?ajutati-ma va rog ca ma consum cumplit, simt ca cedez nervos cateodata...[bang][bang] si repet nu sunt crize de isterie ptr ca acelea la ea trec in doua minute[bang][bang] va multumesc mult Nadia si Daniela |
| karmen | Nadia-73, Fetita ta manifesta crizele de plans in urma unei situatii care o deranjeaza sau nu e de acord cu ea? Mai exact au o cauza directa (de exemplu:cand refuza sa manance sau sa doarma, sau sa vina de afara, etc) sau apar asa, aparent fara nici un motiv? |
| karmen | Voichita, Fetita ta se comporta asa din doua motive, care sunt firesti la aceasta varsta: 1. Incepe procesul de identificare. Copilul se descopera pe sine ca persoana si isi apara cu tarie propriile dorinte, manifestari, obiecte personale, etc. Sa te astepti la crize de negativism, de opozitie fata de adulti. Copilul la aceasta varsta (1 an jumatate) este egoist, centrat pe propriile interese, unii manifesta acest comportament mai violent, altii mai putin. Odata cu interactiunea cu alti copii, cu socializarea (pe care trebuie sa o stimulezi tu prin contactul cu cati mai multi copii)dupa 3 ani copilul incepe sa relationeze frumos cu ceilalti sa-i faca placere sa imparta diverse lucruri. 2. Este geloasa pe persoanele care iti acorda atentie, iarasi reactie firesca la aceasta varsta. Mama este acum persoana centrala din viata copilului, mai ales daca tatal in situatia ta lipseste. Este posesiva fata de tine, ii este teama ca te pierde. Sufera de fapt o teama de separare. Ai inceput serviciul? Ai lasat-o in grija altcuiva un timp? Trebuie sa ii arati ca o iubesti, sa-i spui asta dar in acelasi timp s-o obisnuiesti treptat cu plecarea ta, precum si cu alte persoane. Carmen Ghilescu |
| NADIA-73 | karmen, mi-e greu sa leg aceste crize de ceva anume.da, uneori cand venim de afara alteori cand o pun in pat sa faca nani la amiaza parca declansez plansul care se agraveaza repede deci poate fi si oboseala, alteori la masa dar niciodata la felmai nasol e ca erau la cateva zile acum sunt zilnic si ma consuma nervos ingrozitor pentru ca nu se linisteste o buna bucata de vreme nici in brate. e oare ceva comportamental sau fizic?dr zicea ca pot fi dintii desi pina acum a fost ok la primii 8...dar ca maselele sau caninii pot fi mai durerosi? |
| karmen | Nadia-73, Daca ar fi din cauza dintilor ar trebui sa tipe si noaptea, sa nu manance bine, sa se linisteasca din criza de plans dupa ce ii dai cu gel calmant pentru gingii, sa nu te lase sa-i atingi gingia din care urmeaza sa erupa vreo maseluta,etc. Deci vezi si alte semne ca sa-ti dai seama ca sunt dintii de vina. Cauta si alte raspunsuri medicale. Daca tipa in continuu si nu-i trece atunci cand ii acorzi atentie, atunci sigur o doare ceva. N-as putea sa-ti spun eu ce anume. In concluzie nu cred ca ar fi vreo cauza psihica (daca nu a suferit recent vreo trauma,vreo schimbare). Daca apar aceste crize in aceleasi conditii de mediu cu care ea este obisnuita atunci cauta o cauza medicala. Carmen Ghilescu |
| Nora | Karmen, printre atatea intrebari despre bebelusi vin si eu cu una despre Andrei al meu, 5 ani si 3 luni[:D]. Problemuta mea cu el e ca nu are rabdare sa termine o activitate( sa deseneze ceva, sa faca un puzzle, sa construiasca ceva, etc). Se plictiseste repede si zice ca a terminat sau ca nu mai are chef sau ca are nevoie de ajutor, etc, etc. Incerc sa-i explic ca trebuie sa aiba un pic mai multa rabdare, daca nu reuseste de la inceput sa mai incerce o data. Ori ma asculta dar degeaba, ori face pe clovnul si schimba subiectul, e greu sa ne intelegem( uneori). Discutia asta am avut-o si cu educatorul lui de la gradinita. In general, Pierre e foarte multumit de el, spune ca vorbeste franceza(dupa 2 ani de gradi') 90% ca ceilalti, ca e bun si prietenos cu colegii lui, ca stie multe, pune intrebari interesante si e curios sa afle lucruri noi. Dar, acelasi lucru, ca nu sta locului si este, uneori, zgomotos. Atunci cand i se da ceva de facut ce presupune un pic de munca, face ceva, o mazgaleala si spune "Gata, am terminat!" Si uneori zice asta de 10 ori in 15min! Pentru ca Pierre il trimite la locul lui si-i spune ca nu a terminat si sa continue ce a inceput. L-am intrebat pe Pierre (un tip super de treaba si care l-a ajutat mult sa se integreze la gradi') ce-i de facut, iar el mi-a zis ca mai nimic, ca fiecare copil are stilul lui si va veni si vremea sa fie mai atent. Dar eu ma gandesc ca poate gresesc eu undeva, poate nu ma ocup destul de el? Sunt singura cu amandoi acasa( fratele lui, Victor, are 3 ani) si incerc sa ma joc cu ei cat mai mult, dar am si toate treburile casnice in sarcina mea, deci le spun adesea ca am de gatit, de spalat, etc si sa se joce singuri... Sper ca n-am scris prea mult si va multumesc anticipat pentru raspunsuri[flo]! Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001) http://community.webshots.com/user/NoraCosmin |
| karmen | Cum recunoastem copilul hiperactiv? 3 elemente sunt esentiale: Agitatia exagerata si neliniste permanenta. Copilul manifesta in mod repetat nesupunere atunci i se cere sa stea linistit (in banca se agita continuu, isi misca mainile si picioarele, alearga sau se catara fara a fi capabil sa se joace in liniste) Neatentia- dificultatea de concentrare a atentiei. Copilul hiperactiv nu poate sa desfasoare o activitate mai mult timp, se lasa distrat de cel mai mic zgomot. Abandoneaza usor orice forma de activitate, chiar daca initial a manifestat interes fata de ea. Nu finalizeaza sarcinile care presupun un efort intelectual. Intampina dificultati in rezolvarea temelor, in a finaliza un desen, a invata o poezie. Desi hiperactivitatea nu indica o intarziere in dezvoltarea intelectuala, copilul intampina serioase dificultati in a finaliza un demers mintal. Cand i se adreseaza cineva, copilul este neatent, priveste in alta parte. ImpulsivitateaDe cele mai multe ori se lasa condus de propriul impuls, actioneaza fara a se gandi la consecintele actelor sale. Copilul doreste sa-i fie satisfacute imediat dorintele prin orice mjloace. Deaceea este brutal in comportament, uneori agresiv. Se adapteaza greu in grup, nu-si face prieteni de durata, relationeaza greu in grup. Ceilalti nu pot avea incredere in el pentru ca nici el nu poate oferi incredere.Cand este intrebat respunde inainte de a se termina intrebarea, nu-si poate astepta randul la intarea in clasa sau la magazin. Carmen Ghilescu |
| karmen | Nora, Citeste mai sus si vezi daca recunoasti copilul tau in aceasta descriere. Oricum baiatul tau are dificultati de concentrarea atentiei si trebuie ajutat. Aceste probleme pot persista, nu se prea rezolva de la sine si poate avea consecinte neplacute in realizarea temelor la scoala, deci performante scolare slabe. Cel mai bine este sa consulti un psiholog care sa lucreze cu copilul cateva sedinte. Exista si cateva medicamente care pot sa-l ajute dar intreaba medicul. Tu il poti ajuta acasa prin impartirea unei activitati care trebuie s-o faca in pasi mai mici. Cu realizarea fiecarui pas trebuie sa vina si incurajarile din partea ta. Aloca un timp special numai pentru el pe zi (1 ora) in care desenati, invatati o poezie, o poveste, etc. Ajuta-l sa realizeze pas cu pas activitatea respectiva. Fa o pauza scurta intre secventele activitatii. Starneste-i interesul si motiveaza-l sa continue. Pentru a finaliza o activitate mai usor este cel mai indicat sa existe motivatie interna (sa-i placa ce face, sa-l intereseze) nu sa termine ca i s-a promis o plimbare la Zoo sau o inghetata, de exemplu. Important este sa controlezi si mediul in care realizeaza activitatea, sa eviti factorii perturbatori: interventia altui copil, zgomote diverse, plecarea ta, etc). Carmen Ghilescu |
| Nora |
Neatentia- dificultatea de concentrare a atentiei. Copilul hiperactiv nu poate sa desfasoare o activitate mai mult timp, se lasa distrat de cel mai mic zgomot. Abandoneaza usor orice forma de activitate, chiar daca initial a manifestat interes fata de ea. Nu finalizeaza sarcinile care presupun un efort intelectual. Intampina dificultati in rezolvarea temelor, in a finaliza un desen, a invata o poezie. Desi hiperactivitatea nu indica o intarziere in dezvoltarea intelectuala, copilul intampina serioase dificultati in a finaliza un demers mintal. Cand i se adreseaza cineva, copilul este neatent, priveste in alta parte. Carmen, iti multumesc pentru raspunsul prompt si profesional[flo]! Il recunosc partial pe Andrei in pasajul de mai sus, cu precizarea ca nu e tot timpul asa, dar i se intampla destul de des ca sa incep a-mi pune intrebari. Este, fara nici o indoiala, perspicace, intelege repede ce i se spune si are memorie uimitoare( eu ma minunez de memoria lui, dar inteleg ca pentru copii e normal sa aiba uneori o memorie mai buna ca a adultilor) si face niste corelatii intre evenimente, locuri si obiecte care ma lasa masca. De exemplu, cu 2-3 luni in urma, vazand un telefon mic de jucarie, si-a amintit cum a primit niste bomboane in forma de telefon cand a fost la tati la serviciu. Am fost o singura data in locul respectiv, cand Andrei avea 1 an! Deci in urma cu 4 ani! Mi s-a parut neverosimil sa-si aminteasca asa ceva, si l-am pus sa-mi povesteasca mai multe. Descrierile lui mi-au confirmat ca povestea cu bomboanele-telefon nu erau o intamplare. Eu nu vreau acum sa-l laud, nici vorba de asa ceva, vreau sa descriu situatia lui in ansamblu pentru a putea fi identificat cat mai corect. Oricum, multumesc mult de tot pentru sfaturi, am sa incerc sa stau mai mult doar cu el, in activitati ce presupun concentrare si rabdare,sa vedem ce iese. Merci mult de tot, Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001) http://community.webshots.com/user/NoraCosmin |
| Nora | Il recunosc partial pe Andrei in pasajul de mai sus, cu precizarea ca nu e tot timpul asa Fraza asta e pleonastica, scuze, nu am fost atenta[batcap]! Ce mai vroiam sa spun: in dupa amiaza asta, de parca ar fi stiut ca l-am vorbit "de rau", s-a apucat sa faca un puzzle mai mare si , pentru prima oara l-a terminat, repede si fara sa ma cheme! Avea 3 puzzle-uri similare si, mandru de laudele mele, le-a facut repede si pe celelalte. Mai sa fie...Oricum, tot ce am spus ramane valabil si actual, nu sunt naiva. Multumesc inca o data, Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001) http://community.webshots.com/user/NoraCosmin |
| gabrielat | Karmen, Am un baitel de 6 ani care a fost diagnosticat ca hiperactiv de la varsta de 3 ani. Ca si Nora il recunosc partial pe Adrian in cele scrise de tine. Adi nu era mai activi ca alti copii de varsta lui, era si este foarte incapatanat, dar motivul principal pentru care l-am dus la medic a fost faptul ca nu vorbea. As vrea sa te intreb daca exista vreo legatura intre vorbire si hiperactivitate. Desi am pus deseori acesta intrebare la tot felul de specialisti nimeni nu m-a lamurit, unii au zis ca da altii ca nu si asa sunt intr-o ceata totala. Vreau sa spun ca Adi a inceput sa vorbeasca de la 4,5 ani, acum vb dar nu corect, stie alfabetul, numere, culori, forme geometrice, cantece poezii (chiar am avut surpriza sa-mi zica poezii pe care nu eu l-am invatat). Face diferite activitati, se concentreaza bine, nu se lasa pana nu le termina, problema ar mai fi ca nu-mi raspunde totdeauna cand il intreb, dar daca vrea ceva imediat imi spune. Deci exista o cooperare din partea lui dar eu nu sunt total multumita, poate ca vreau prea mult, stiu ca nu exista acelasi grafic de dezvoltare pentru toti copiii, fiecare are ritmul lui. gabi |
| karmen | Gabrielat, Nu exista o legatura directa intre hiperctivitate si dezvoltarea vorbirii. Chiar daca acesti copii sunt agitati, se concentreaza mai greu pot avea un nivel intelectual normal sau ridicat. Progresele in vorbire sunt mai lente la unii copii si o interventie logopedica dupa varsta de 4 ani este necesara. Parerea mea este ca diagnosticul de hiperactivitate se pune corect dupa 5-6 ani, cand copilul a urmat 1 an sau 2 la gradinita, chiar a inceput scoala si prezinta dificultati serioase de atentie, de impulsivitate si agitatie. In aceste conditii se observa cel mai usor aceste probleme, de aceea se asteapta pana mai tarziu pentru a stabili clar acest diagnostic. Nu contest parerea psihologului/medicului care a pus acest diagnostic dar cert este pus prea devreme. Carmen Ghilescu |
| gabrielat | Karmen multumesc foarte mult pentru raspuns. Adrian merge la gradinita de 3 ani. Educatoarea spune ca se comporta bine si se integreaza in colectiv chiar daca nu vorbeste ca alti copiii. Mai este bineinteles neascultator uneori ca orice copil, dar educatoarea este foarte multumita de el si spune ca a facut mari progrese. Adi nu se concentreaza greu si nu este agitat, vrea sa se joace cu copiii, marea majoritate a copiilor il accepta si se joaca frumos cu ei. Am fost cu baiatul si la logoped vreo 3 luni dupa ce a implinit varsta de 3 ani si i s-a pus acest diagnostic, dar nu prea avea ce sa lucreze cu el, ca nu voia sa coopereze in nici un fel si medicul care l-a tratat m-a sfatuit sa-l dau la gradinita nu sa-l duc la logoped. Imi dau seama ca este un copil inteligent, retine usor ce il invat nu trebuie sa-i spun de multe ori, are spirit de orientare si asta inca de micut, retinea locatia chiar daca mergeam o singura data intr-un loc. Nu-l laud ca e copilul meu, dar am observat ca face unele lucruri la care nu ma astept deloc ca ar fi in stare sa le faca iar altele care sunt mai usor de facut nu le face sau nu vrea. Iti multumesc inca odata si am toata stima pentru o persoana care s-a hotarat sa ajute niste parinti ingrijorati![flo][flo][flo] gabi |
| danis | iar dati de mine pe aici... nu sunt prea lamurita cu o problema: as vrea sa stiu in ce masura se considera ca un copil este ramas in urma cu vorbirea (si este necesara interventia unui specialist) sau numai copilul are un ritm propriu de dezvoltare, urmand a recupera mai apoi? sunt oarecum ingrijorata pentru fetita mea (2 ani si trei luni), care, prin comparatie cu alti copii, vorbeste mai putin, desi intelege tot ce se spune in jurul ei si reactioneaza la ceea ce aude? multumesc inca o data, daniela |
| Sobo | Am gasit o pagina cu informatii utile in psihologia copilului: http://www.copiiinostri.go.ro/ poate va ajuta. Nu este tocmai bine realizata grafic insa informatiile sunt OK. Sobo si Dragos "Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga |
| Nora | quote:Daniela, nu stiu daca raspunsul meu e suficient de competent, vorbesc doar din punctul de vedere al unei mame cu o problema similara[flo]! Si Victor vorbeste mai putin decat alti copii de varsta lui. Acum are 3 ani si si-a mai dat drumul, dar tot poceste teribil cuvintele. Dar fetita ta e inca foarte mica pentru asta, eu te-as sfatui sa stai linistita. Noi am intrebat doctorul pediatru de aici despre limbajul lui Victor si ne-a zis ca de la varsta de 3 ani putem sa incepem sa ne facem probleme, in rest fiecare copil cu ritmul lui. Asa ca, mai e timp[8D]! E adevarat ca si pe mine m-ar interesa un raspuns profesional la intrebarea ta[flo]! O sa ma uit si pe link-ul trimis de Sobo[flo]! Numai bine, Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001) http://community.webshots.com/user/NoraCosmin |
| Sobo | Varsta dificila - 2 ani si 7 luni. Dragos are aceasta varsta, stiu ca este una cu probleme insa fiind depasita apelez la sfatul vostru. Pana acum a fost un copil destul de ascultator, avea si el mici ambitii insa reuseam sa-l determin sa ma asculte. La noi 'nu' era 'nu'. Acum, o data cu intrarea lui pe taramul varstei nesupunerii au mai avut loc si alte evenimente: cca 6 saptamani a stat la parintii mei ( care ii satisfaceau poftele, cam prea mult dupa parerea mea ) plus mutarea noastra intr-o noua locuinta. Principala nostra problema din care deriva si celelalte este faptul ca nu mai vrea sa doarma la pranz. Cred ca am incercat totul posibil. In 50% din cazuri ne reuseste, in celelalte cazuri nu. Chiar si cand ne functioneaza o metoda, a doua zi nu mai merge tot asa. Bine inteles cand este obosit nu te mai poti intelege cu el: refuza orice propunere si incepe circul: "lasa-ma!! lasa-ma!". In acest moment orice argument al meu se loveste parca de un zid. Am senzatia ca nici nu ma baga in seama. Ce sa fac? Voi cum ati procedat in situatii similare? [help] Sobo si Dragos "Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga |
| karmen | Danis, o intarziere in achizitionarea limbajului este atunci cand copilul nu are achizitiile verbale corespunzatoare varstei (vezi dezvoltarea copilului din Vol.I. Psih.copilului)si are o intarziere de minim 6 luni in achizitionarea acestora. Chiar daca ai identificat o intarziere in limbaj aceasta se poate rezolva cu interventia unui logoped dupa varsta de 3-4 ani cand copilul da semne clare ca nu poate pronunta anumite sunete sau este incapabil sa-si corecteze singur limbajul. Atunci interventia unui logoped este obligatorie nu trebuie lasate lucrurile la intamplare. Pana atunci, vorbeste mult cu copilul, motiveaza-l sa vorbeasca (nu sari ca arsa cand intinde un deget, lasa-l sa faca un efort sa spuna ce vrea). Numai bine! Carmen Ghilescu |
| karmen | Sobo, copilul la aceasta varsta are nevoie de somnul de pranz si cum ai precizat si tu nereusind sa adoarma este obosit si agitat. Poate imi dai mai multe detalii privind modul cum doarme el, programul lui zilnic, metodele care le-ai incercat, doarme singur sau nu, in camera lui s-a schimbat ceva, etc. Aceasta problema de cand a aparut? De cand v-ati mutat sau de cand s-a intors de la bunici? Carmen Ghilescu |
| Sobo | Carmen, Dragos pana acum 3 saptamani avea urmatorul program: trezit dimineata la 8.30,micul dejun, plimbare cateva ore( cand nu era asa canicula), mancat gustare de pranz, somn de pranz de la 14.00 pana la 16.30 (17.00),mancat masa principala(ciorbica sau felul doi) pe la 18.00, cina, adormit seara la 22.00. De la acest program nu ne abateam mai mult de 10-15 minute. Pana acum o luna noi am stat in aceelasi cartier, dar la casa. Deoarece nu aveam cu cine sa-l lasam in mai si inceputul lui iunie a stat cam 6 saptamani la bunici, tot la casa, noi mergand la el doar in weekend-uri. Cu bunicii e obisnuit(a mai stat acolo) si chiar e destul de atasat de ei si de sora, cumnatul si nepotul meu(13 ani). Acasa avea patut, la bunici tarc mare cu saltea exact cat patutul, numai ca nu are picioare. Cu o saptamana inainte de a ne muta l-am adus acasa cu gandul de a-l obisnui treptat cu noua locuinta, sa nu aterizeze direct de la bunici intr-o noua casa. In apartamentul in care ne-am mutat are acelasi patut de dinainte. Problemele nu au aparut imediat dupa mutare si prin urmare nici imediat dupa venirea de la bunici ci la vre-o 2-3 saptamani. El acum sta cu sotul meu, care ce-i drept a cedat in general mult mai usor la pretentiile lui. Pana acum el adormea singur, nu trebuia sa-i fac nimic deoasebit. Pur si simplu pus in patut cu jucaria favorita si el mai statea si mai povestea o vreme ( la pranz ma refer) dupa care adormea, nu trageam draperiile ci asa la lumina normala. Si inainte putea sa iasa din patut insa nu prea iesea. Cand au inceput problemele, era pus la culcare si el tup din patut si isi gasea de lucru prin camera(eventual se urca pe o masa si se uita pe geam, ceea ce la casa nu a facut niciodata, ce e drept ca nici nu aveam un peisaj foarte animat acolo). Daca intram la el ma auzea de la usa si o zbughea si sarea in patut cu o viteza incredibila (desi are inca gratiile laterale si era imbracat cu un sac de dormit ). Tot asa timp indelungat. Am incercat cu ton ferm, promisiunea ca mergem la Mc'Donalds, mici amenintari, povesti. Nimic!. A doua zi am stat cu el in camera, si atunci nu a mai coborat din patut astfel incat in cele din urma a adormit. Nu as fi facut aceasta concesie insa din toamna merge la gradinita si m-am gandit ca acolo oricum o sa doarma la pranz supravegheat. Insa incepusem sa avem probleme si noaptea ca pretindea sa stea cineva cu el pana adoarme. In ziua urmatoare nu a mai mers figura. A stat in picioare in patut si a comentat o ora si ceva, din cand in cand incercand sa iasa din patut. Daca am vazut ca iese si intra atat de usor din patut, am incercat sa-l pun sa doarma in patul mare ( are o lenjerie noua de care e tare mandru). A functionat o singura zi insa am stat cu el in camera pana a adormit. De atunci nu am mai avut succese notabile. In zilele cand am avut succese am iesit seara undeva drept 'recompensa' spunandu-i ca uite daca suntem cu totii mai odihniti putem sa facem iesiri. Insa, in general am senzatia ca orice argument al meu se loveste de pereti. Cand nu-i convine ceva( mai nou orice, ca-l imbrac/dezbrac, ca-l pun la oala/WC, ca-i dau mancare sau ca-l pun la culcare)el zice "lasa-ma!" macar asa din spirit de contradictie. Ieri de ex: la ora de somn a stat in patul nostru in cealalta camera si s-a uitat la televizor la desene animate. Desi nu a dormit a parut mult mai odihnit si ne-am inteles mai bien. Ce e drept ca nici nu am mai stat atat dupa el sa-i corectam deciziile, l-am lasat un pic de capul lui si noi ieseam din camera.Sunt sigura ca stie ca anumite chestii starnesc reactii din partea noastra si atunci le tot incearca. La somnul de seara e mai conciliant, desi si aici au aparut mici pretentii. Sper ca nu am intrat prea mult in detalii. Multumesc pentru orice sfat primit. Sobo si Dragos "Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti." Nicolae Iorga |
| karmen | Sobo, Lasa-i putin timp sa se acomodeze cu noua locuinta. Nu-l obliga sa doarma daca el nu vrea. El acum e foarte sensibil la orice cerinta formulata de tine in mod direct. Chiar tu ai sesizat bine asta. Deci, parerea mea, lasa-i putina libertate. Lasa-l un timp (asa de test) vreo 2-3 saptamani in camera lui (dar fara televizor ar fi de preferat)in timpul cand ar fi ora lui de culcare. Ii spui ca este timpul sa ne odihnim. Il supraveghezi constant, poate te intinzi si tu putin sa te vada ca esti obosita si ca atmosfera este monotona in casa, nu pierde nimic interesant daca ar adormi. Pana la urma trebuie sa dea semne de oboseala si sa adoarma. Somnul vine in mod firesc dupa o perioada de relaxare, cand organismul cere acest lucru. De aceea nu trebuie sa stresam copii cu dormitul ca atunci copilul impotrivindu-se se creeaza o stare de tensiune care alunga somnul. Cand copilul meu este agitat inainte de culcare si refuza sa adoarma, desi da semne mai mult sau mai putin ca ii este somn, atunci ma joc cu el in patutul lui, il alerg, ii atrag atentia cu diverse mimici si trante, si-l motivez sa stea in pat, adica il fac sa se relaxeze. Pana la urma il legan putin si adoarme.Ca e rupt de oboseala. Poate reusesti situ, si gasesti vreo metoda care merge. Numai bine! Carmen Ghilescu |
| danis | karmen, iti multumesc pentru raspuns, iata mai multe detalii: La 2 ani si trei luni, Anda spune destul de multe cuvinte, unele mai simple (mama, tata, mamaie,tataie, nenea, neata pentru tanti, apa, papa, caca, pipi, câh, pi'pic - pentru medicamentele sub forma de picaturi, ati pentru crema - de unde si pana unde, baie, puiu, miau, hamham, 'uitz pentru guitz, iiitz caci asa chitaie soricelul, coco pentru cocosh, ou, muuu caci asa face vaca, ate pentru lapte, bau, uff, au!, da, nu, bebe etc.), dar spune si cuvinte care mie mi se par grele (u'chiu' pentru unchiul). Insa in nici un caz nu spune propozitii simple (asa am citit la volumul 1, ca la varsta asta copiii pot spune propozitii simple...). Si ma vei critica pentru ca zic asa ceva, dar mai toti copiii de varsta ei pe care i-am vazut par sa spuna mai multe si sa lege deja cuvintele. Singurul lucru care ma "consoleaza" este ca ea demonstreaza tot timpul ca intelege si reactioneaza la tot ce se spune in jurul ei. Cam asta este "problema"... Iar asa, ca peisaj general, cred ca este un copil normal, dorit si iubit de intreaga familie, singurul copil (cel putin pana acum), care a crescut intr-un mediu calm si armonios, s-a bucurat de iubirea, atentia si implicarea ambilor parinti. Am stat cu ea acasa pana la 6 luni, apoi am revenit la serviciu, timp in care a stat cu mama mea (la noi acasa, in Bucuresti), care s-a ocupat minunat de ea si, lucru mai rar pentru o bunica, fara sa o rasfete. Vara trecuta si in vara asta a stat la Buzau, la ai mei, pentru a trece mai usor peste caldurile verii, in curte si la aer. In timpul cat sta acolo, ne vedem in weekend-uri (asta am mai povestit deja...). Am alaptat-o pana la 9 luni si jumatate, nu am avut probleme mari, nici socuri de vreun fel, dintii i-au iesit mai tarziu, dar nu anormal. Este un copil foarte sanatos, vesel si vioi, a fost intotdeauna foarte cuminte si foarte vesela. Este calma, sociabila, nu este "bagacioasa", dar se bucura de companie. Este generoasa cu alti copii si niciodata nu a manifestat violenta fata de ei. Singurele manifestari mai "tari" sunt fata de noi, parintii, fata de care are o deosebita "placere" sa manifeste opozitie, caracteristica varstei pe care o are) si sa spuna NU (cuvantul preferat in aceasta perioada). Ne-am straduit foarte tare sa nu o pedepsim prin bataie, dar recunosc ca m-am mai facut ca ii dau cate una peste poponet sau am amenintat-o cu nuia. nu-mi dau seama daca este o problema reala sau nu... nu mi s-a parut incapabila sa pronunte sunetele, ci mai degraba comoda, in sensul ca se poate "descurca" foarte bine fara a face "efortul" de a vorbi :)) si atunci, nu-i pare sa aiba rost vorbirea ... intr-adevar, cred ca trebuie s-o las sa se "chinuie" cand imi arata ceva cu degetul si zice "I^hh, I^hh", ca s-o determin sa spuna ce doreste.. am intrat si pe link-ul recomandat de sobo, de unde am primit un raspuns foarte prompt, si sperand ca nu gresesc, cred ca voi mai astepta o vreme, asa cum ai spus si tu, pana spre 3 ani, inainte de a consulta un specialist... dar oricum, pana atunci, te tin la curent ... :)) si iti multumesc din nou! p.s. am uitat sa spun ca anda stie si 2 "verbe": pupa (forma de imperativ, cu care ne cere si iertare) si p'oua! (ploua!) |
| buli | buna ziua eu am o intrebare din partea unei prietene ce nu are acces la internet. are un baiat de un an si trei luni, normal dezvoltat pentru virsta lui, cuminte cit poate fi un copil, jucaus, ce mai un copil ca toti copiii, ba chiar foarte dragutz. problema ar fi ca baietelul o plesneste pe mama lui. dimineata la trezire sau intimpul zilei cind ii vine lui. fara vreun motiv aparent. precizez ca face asta numai cu mama. prietena mea a stat mereu cu el, nu l-a rasfatat exagerat, dar nici nu l-a ignorat, nu il lasa sa plinga, e mereu linga el. relatiile cu sotul ei sint bune. cind mama il cearta si ii spune ca o doare si nu e bine ce face, baiatul se supara si pune botic. uneori, daca mai are si alta "problema" plinge. prietena mea ar vrea sa stie ce sa faca in astfel de situatii si care sint motivele acestor gesturi multumesc frumos [flo] Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004) http://community.webshots.com/user/ancutza124 |
| karmen | Buli, Nu e nimic in neregula cu baietelul. Asa isi manifesta copiii la aceasta varsta afectiunea (fata de persoanele apropiate) uneori brutal. Copilul este uneori agresiv in gesturi, nu are inca puterea de a se controla. Nu de putine ori sunt relatate cazuri in care copilul musca, ciupeste, loveste in mod intentionat. Chiar se arata incantat cand persoana "agresata" tipa sau isi arata supararea. Copilul nu intelege reactia adultului, el crede ca facand aceste gesturi se joaca si initiaza contact fizic fara nici o intentie rea. Pe masura ce mai creste, copilul invata sa se controleze si sa inteleaga ca actele sale provoaca durere si neplacere si atunci va fi mai sensibil la reactiile adultului. Carmen Ghilescu |
| buli | multumesc mult [flo] cred ca mamica va fi incintata de cit de mult o iubeste fiu-su[:D] Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004) http://community.webshots.com/user/ancutza124 |
| buli | aaa ... inca ceva? cum sa reactioneze mamica??? Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004) http://community.webshots.com/user/ancutza124 |
| karmen | Buli, Mama trebuie sa-i indeparteze cu blandete mana care o loveste. Chiar daca se arata suparat copilul pana la urma va intelege ca nu este un gest tocmai potrivit. Nu trebuie sa ne transformam in "victime" ale copiilor nostri chiar daca stim ca e oarecum normal si ii intelegem comportamentul. Povestea cineva pe forum la un subiect asemanator ca baiatul ei la fel lovea cu un sadism evident. Tatal n-a permis aceasta atitudine si "l-a muscat" pe flacau. De atunci copilutul nu se mai atinge de el, in schimb pe mama care era mai permisiva o "snopea din bataie" [neand] Nu e asta o solutie dar e un exemplu poate elocvent. Carmen Ghilescu |
| buli | gata, m-am edificat complet. [bis] multumesc. Anca si [copil] Matei (1 ianuarie 2004) [foto]http://community.webshots.com/user/ancutza124 |
| karmen | Despre copilul timid Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine. Copilul timid este incarcat si de anxietate, el manifesta mai evident temerile copilariei. Acest copil are nevoie de o grija si o abordare speciala din partea parintilor. Sunt sanse destul de ridicate ca sa-si manifeste timiditatea si ca adult, dar cu o educatie potrivita personalitatii sale comportamentul lui poate fi influentat si poate reusi o adaptare sociala mai buna, chiar daca timiditatea ramane undeva ascunsa. Putini vor observa asta. Si personalitatea parintilor incarcata de inhibitie si timiditate isi va pune amprenta asupra felului de a fi al copilului. De aceea de multe ori insasi parintii au nevoie sa-si corecteze timiditatea si apoi sa-si educe copilul in spiritul increderii si curajului. Nu este cazul sa consideram acest copil condamnat la timiditate. Cu o educatie adecvata din partea parintilor se poate adapta bine la viata sociala, la scoala, va avea prieteni (chiar daca putini), va duce o viata normala. Etichetarea de catre parinti ca fiind “copil problema” si protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini daunatoare copilului care nu va reusi niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatia de frica la orice pas si va avea probleme de adaptare in viata adulta. Semne ale unui copil timid(observate in mod constant in comportamentul copilului mai ales dupa varsta de 3 ani) - Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace. - Evita sa priveasca direct in ochi persoana care ii vorbeste - Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera). - In parc, copilul prefera sa stea retras in timp ce alti copii se joaca intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut distractia desi tot ce a facut a fost sa priveasca. - Copilul timid refuza sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui sa asteptati cateva minute pina devine familiarizat cu situatia. Apoi cel mai bine e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva. - Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . Nu raspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos. - Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil. - Simte uneori ca nu are incredere in el. II este teama sa se joace cu alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti copiii. - Manifesta teama fata de intuneric, animale, necunoscut, straini, mai intens decat alti copii. Ei au un simt mai dezvoltat al sesizarii pericolului si in consecinta activeaza mecanisme de aparare la tot pasul Cum ajutam un copil timid?Referiti-va la copilul Dvs ca si "linistit". - Nu il etichetati niciodata ca si timid, devreme ce acest termen are o conotatie negativa in societatea noastra. - Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante. Prezentati-l anumitor persoane si apoi lasati-l sa se descurce singur. Nu vorbiti sau salutati in locul lui. - Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui). Implicati-l in discutii daca observati ca e atent. Incurajati-l sa puna intrebari si sa-si exprime parerea. - Incurajeaza succesele copilului in relatiile cu ceilalti. Stimuleaza-i increderea in sine. Incurajati-l sa participe in mod activ la activitatile grupului, sa ia si el initiativa in joc, sa ofere solutii la o problema, sa povesteasca o intamplare prietenilor sai, etc. - Pregatiti copilul si pentru insuccesele care pot apare intr-o relatie sociala (refuz, tradare, batjocora). - Obisnuiti-l treptat cu o anumita situatie (de exemplu daca stiti ca aveti un copil timid poate refuza sa mearga la gradinita; atunci va preocupati in mod deosebit sa cunoasca bine spatiul de joaca, clasele, unii dintre colegi, sala de mese, inainte de a urma cursurile). - Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor copii nu renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii. - Incercati sa nu-i spuneti mereu “Esti timid.” mai ales fata de alte persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare. - Exersati acasa roluri diferite cu ajutorul unor papusi inspirandu-va din situatiile reale in care copilul manifesta timiditate. De exemplu: “ Sa ne imaginam ca eu sunt d-na educatoare si tu esti la gradinita. Avem serbare maine. Haide sa repetam poezia. Urca-te pe acel scaun, sa zicem ca este scena”. Apoi inversati rolurile, mama jucand rolul baiatului timid. Astfel copilul se va putea privi din afara. Carmen Ghilescu |
| sinzi_ana | quote:CArmen dar semnele de mai sus sunt caracteristice copiilor de la ce varsta? Pentru ca eu stiu ca pana la 3 ani e normal ca un copil sa nu se joace cu altii copii sa aiba o oarecare retinere fata de straini... Cineva mi-a sugerat ca nici nu trebuie incurajati sa interactioneze pana in jurul varstei de 3 ani, daca ei nu isi doresc asta. Dar asta este un semn de timiditate? Sinzi |
| karmen | Precizez acum. Multumesc pentru atentionare. Carmen Ghilescu |
| Theodora | Draga Karmen, Vreau sa te intreb despre masturbare!!! Nu stiu daca e corect folosit cuvintul,dar vreau sa-ti spun ca ai mei baieti au o placere deosebita sa se joace cu putulica si li se lumineaza fata ori de cite ori au o erectie!!! Eu sint mandra de ei dar sotul meu zice ca nu trebuie sa-i las ...Tu ce zici,e bine sau rau!!! Avem 2 ani si 4 luni! Sorry ca nu scriu mai amnuntit,dar nu sint acasa!!! Multumesc! [loveyou]Theodora,[bonjovi] Alexandros,[bonjovi] Yannis POZELE NOASTRE: [url="http://community.webshots.com/user/theodorapap"]web[/url] [pup] [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=4480"]Povestea-nasterii[/url][bis] Sunati-ma:003 6978693887 |
| karmen | Theodora, Manipularea organelor genitale este foarte frecventa mai ales la baieti dupa varsta de 2-3 ani. Inca din primul an de viata ei isi descopera corpul si descopera placerea prin atingerea organelor genitale. Este o faza normala in dezvoltare si cu o corecta abordare din partea voastra va trece. Ce e de facut? - Arata-te indiferenta atunci cand observi ca se joaca cu organele genitale. Nu face prea mare caz din asta, deci nu-i certa astfel incat ei sa se simta vinovati dar nici nu incuraja acest comportament - Atrage-le atentia asupra altor lucruri interesante atunci cand vezi ca isi ating organele sexuale - Implica-i in multe activitati care sa le consume energia - Asigura-te ca nu au vreo iritatie in zona genitala care sa le provoace mancarimi - Elimina vreo cauza de stres, ei pot alege acest comportament ca o descarcare a starii de tensiune, se calmeaza producandu-si singuri placere. Carmen Ghilescu |
| aalexia | Carmen, nu crezi ca exista pericolul sa faca un obicei din asta.Sincera sa fiu nu-mi face placere sa-mi vad copilul jucandu-se cu putzulica si de obocei ii fac observatie spunandu-i ca se poate imbolnavi daca sta cu manuta pe acolo.Crezi ca procedez gresit? |
| aalexia | Apropos de asta si lambliaza da manacarime in zona organelor genitale si funduletz.Dar ma repet, nu cred ca trebuie lasati sa faca asta. |
| karmen | Aalexia, Stiu ca nu e placut pentru parinti sa-si vada copilul jucandu-se cu organele genitale, dar cum am mai spus nu trebuie incurajat sa faca asta dar nici sa fie certat. Calea de abordare a acestei probleme e undeva la mijloc, depinde de fiecare parinte cum gaseste potrivit sa procedeze. Stiu cazuri cand copiilor le-a fost interzis sa-si atinga partile intime, au fost certati si li s-a spus mereu ca fac ceva rau si acesti copii au dezvoltat puternice sentimente de vinovatie, au aparut probleme de enurezis nocturn, tulburari de comportament insotite de continuarea masturbarii. Repet inca o data, copilul apeleaza la masturbare in prima faza cand descopera placerea cauzata de atingerea zonelor sexuale si apoi numai in unele cazuri poate practica acest comportament in mod repetat si obsesiv pentru descarcarea tensiunii produsa de o situatie stresanta (cauzata chiar de interzicerea acestui comportament). Carmen Ghilescu |
| mama_maryana | Draga Karmen fetita mea (aproape trei ani)vorbeste foarte bine, are un vocabular foarte bogat pronunta cuvintele corect (cu foarte putine exceptii)construieste propozitii lungi chiar fraze. Dar, de catva timp aincepus sa se balbaie. Repeta prima silaba din cuvant (in general primul cuvant din propozitie) si de cateva zile a inceput sa-si dea seama ca se balbaie si atunci incearca sa inlocuiasca cuvantul cu un sinonim. Ce sa facem, cum sa ne purtam? Sa mergem la medic? La ce fel de medic? Am gresit cu ceva in educatia ei? Astept un Mariana |
| vilma | Draga Carmen, daca tot vorbim (din nou) de descoperirea organelor genitale, am si eu o intrebare. Cum sa procedez cu fetita de 3 ani care doreste sa atinga si sa se joace cu putulica fratiorului ei? De doua ori s-a intamplat asta, in sinea mea m-am amuzat de traznaie, in fata ei m-am facut ca nu dau importanta acestei preocupari. De altfel, si pe ea am sursprins-o frecandu-se la tzutzu, i-am atras atentia sa nu mai faca asa pentru ca se poate rani cu unghiile si o ustura (asta a fost motivul pe care l-am gasit eu mai nimerit). Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003) |
| karmen | Vilma, Anca descopera acum diferenta dintre sexe, este curioasa de organele genitale ale fratiorului ei pentru ca e ceva necunoscut. De altfel e destul de frecvent acest comportament la copii dupa 3 ani, cand in joc isi expun organele genitale si le ating reciproc, "se joaca de-a mama si de-a tata". Eu zic s-o lasi de cateva ori sa-si satisfaca curiozitatea si apoi sa incepi educatia sexuala inca de la aceasta varsta. Incepi cu explicarea diferentei dintre sexe cu desenele aferente. Mai multe sugestii vezi la [url]http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=26822&whichpage=1[/url] Carmen Ghilescu |
| karmen | Mama_Maryana, Aceasta balbaiala ar putea fi cauzata de o situatie stresanta in unele cazuri. S-a schimbat ceva in viata ei? S-a speriat de ceva in ultimul timp? Oricum ar fi atitudinea voastra trebuie sa fie una care sa o ajute sa se relaxeze, sa o ajutati sa-si exprime clar ceea ce doreste fara sa se grabeasca, sa-si puna ordide in idei. Te rog mai revino cu detalii. Carmen Ghilescu |
| Cristina_C | Copilul meu de 19 luni isi manifesta frustrarea trantind obiecte, tipand, batand din picioare, dar si lovindu-se cu palma peste cap sau muscandu-se de degete. Asta sa intampla cand ii fac observatie si mai ales cand ii interzic categoric ceva. Nu tip la el si nici nu-l lovesc, folosesc doar un ton mai apasat dar uneori e de-ajuns sa spun "NU" ca sa-si traga o palma peste cap. Cum se explica aceasta reactie? Ca pedeapsa pentru mine pentru ca nu l-am lasat sa faca ce vrea? Stie ca sufar daca se loveste si il doare. De ce simte nevoia sa sufere si el de doua ori? O data din cauza refuzului meu si a doua oara din cauza a ceea ce-si face? Sunt foarte ingrijorata si as vrea sa rezolv problema asta. Unde am gresit? Ce-i de facut? Sper sa fie o faza trecatoare. Nu vreau sa se mai loveasca, nu mi se pare normal asa ceva! Una e sa arunce un obiect la nervi si alta e sa dea in el! De vreo cateva luni se comporta astfel... Se intampla cam o data pe zi, dar s-ar intampla si mai des daca n-as evita situatiile conflictuale. Cristina http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C |
| mama_maryana | Carmen, in legatura cu balbaiala fetitei mele. Este dificil sa spun daca s-a speriat de ceva in ultimul timp. Nu a existat o situatie despre care eu sa pot spune ca ar fi putut-o speria incat sa o marcheze. Pe de alta parte nici nu am un control absolut asupra a ceea ce se intampla. Cred insa ca nu a fost asa ceva. Dar o schimbare a fost in viata ei si anume a mers la gradinita timp de doua luni. In aceasta perioada a aparut balbaiala dar s-a accentuat dupa ce am intrerupt mersul la gradinita.Noi nu o certam in nici un fel cand se balbaie. Ii cerem sa se concentreze, sa vorbeasca rar, sa nu se grabeasca si intr-adevar, cand o temperam, reuseste sa pronunte corect desi putin sacadat. Am mai remarcat ca atunci cand se joaca singura, cu cartile si jucariile si vorbeste cu ele, construind tot felul de povesti, niciodata nu se balbaie. Trebuie sa discutam cu un medic sau sa mai avem rabdare si sa incercam noi, prin educatie sa remediem situatia? Ne mai putem gandi pentru toamna la gradinita sau este bine sa mai asteptam? Mariana |
| karmen | Cristina_C, Eu cred ca doreste sa te impresioneze pentru a obtine ceea ce vrea. Avand in vedere ca e la varsta opozitiei fata de adulti, cand spune NU la tot pasul cred ca aceste manifestari sunt mai degraba un mijloc de a te pedepsi pe tine decat o forma de autoagresivitate cu alte semnificatii psihologice. Autoagresivitatea se intalneste in unele deficiente psihice pe care nu e cazul acum sa le enumar deoarece poate sa nu fie vorba despre aceasta in cazul tau. Pentru a elimina orice suspiciune si a verifica ipoteza ca doreste sa te impresioneze, procedeaza altfel decat pana acum, adica surprinde-l cu atitudinea ta. Te asiguri ca este intr-un spatiu sigur, ca nu are la indemana obiecte care ar putea sa le folosesca pentru a se lovi si te prefaci indiferenta, ori razi pe seama situatiei, etc. Stiu ca nu-ti va fi usor sa-l lasi sa continue sa se loveasca dar incearca macar de cateva ori si observa-i reactiile. Poate fi vorba de rasfat daca se manifesta asa violent si atunci trebuie sa incerci sa iei masuri. Carmen Ghilescu |
| nadana | Buna, Am si eu o maaaare problema...! Am o fetita de 3 ani, tare dulce si desteapta, energica si inventiva-ne uimeste cu ce poate sa gandeasca cu capsorul ei!DAR...a invatat la gradinita, de la ceilalti copii, cuvintele "tigan","prost" si "bleg".Ce s-a intamplat apoi?De fiecare data cand nu este lasata sa faca ce vrea ea te cadoriseste cu unul din cuvintele de mai sus.Mai mult, chiar daca cineva i-a spus:"ce fetita micuta si draguta esti" am auzit-o raspunzand-spre stanjeneala mea-cu "sa taci ca esti prost si tigan".Daca ii spun ca nu pot sa stau cu ea acasa , ca trebuie sa merg la servici, sa castig banii cu care luam jucarii, mancare, etc, ea se si repede cu "sefu' ii prost si tigan". Metodele aplicate de mine: *aratat tiganii, explicat ca nu este frumos sa spui cuiva asa, ca "nici tie nu ti-ar place" * cand mi-a spus in market, pt ca nu am lasat-o sa umble la punga cu lapte, ca sunt bleaga- m-am si simtit bleaga- i-am vorbit calm, nu am lasat-o sa faca ce a vrut-ea striga tot mai tare, dar cand am ajuns acasa , a luat o pauza in camera ei, nu a avut voie la desene animate-dar nu prea este fan-si nu a iesit afara.Concluzie:n-a fost prea afectata *cand am fost in concediu a folosit excesiv cuvintele astea, la un moment dat m-am saturat si calma, i-am pus niste haine intr-o geanta,am imbracat-o si "am telefonat la tigani sa o ia sa stea cu ei cateva zile, sa vada cum este la ei".Concluzia:nu au mai aparut cuvintele asa des. DAR, revenind din concediu , ea petrece mare parte a timpului cu dadaca , pe care, cred ca se vede ca o enerveaza cand zice asa.Asa ca , a inceput sa zica din nou... Nu stiu ce sa mai fac sa scap de cuvintele astea. Scuze pt mesajul atat de lung [:I]si multumesc! mami dana si oana iubita |
| karmen | Mama_Maryana, Cred ca aceasta balbaiala este o reactie de adaptare la gradinita. A interactionat cu alti copii, a cunoscut autoritatea educatoarei, a trebuit sa respecte un program , etc. Toate acestea i-au pus la incercare cunostintele ei, capacitatea de e relationa cu altii si poate i-au creat o stare de nesiguranta. Trebuie s-o incurajati, sa capete incredere in ea, sa-si sustine punctul de vedere in public, faceti exercitii acasa "ca si cum ar fi pe o scena" sa spuna o scurta poezie (sau ce stie ea sa vorbeasca). Incurajeaza relatile cu alti copii, fa-o sa se simta in largul ei. Parerea mea este sa nu renuntati la a frecventa gradinita in toamna, pentru ca ea trebuie sa se adapteze pana la urma, amanand inscrierea la gradinita amanati de fapt rezolvarea problemei. Daca fetita e peregatita fizic si psihic, are cunostintele necesare, e pacat sa nu mearga la gradinita. Toti copiii sufera la inceput si se adapteaza mai usor sau mai greu. Daca in primele 2-3 luni persista problema, ba chiar se accentueaza cu probleme de genul: refuzul mancarii acasa, refuza sa vorbeasca la gradinita, sa relationeze cu copiii si educatoarea, atunci e clar ca e problema mai severa de adaptare si atunci soliciti ajutorul unui psiholog/logoped. Carmen Ghilescu |
| karmen | Nadana, Fetita ta foloseste aceste cuvinte tocmai pentru ca stie ca sunt interzise. Ignorarea acestui comportament ar fi o solutie de scurta durata,pentru ca ar gasi curand alte cuvinte nu tocmai frumoase. Cel mai bine impui niste reguli stricte. Dupa ce i-ai explicat frumos de ce nu are voie sa vorbeasca asa, stabileste niste prioritati. De exemplu e poate mai important sa nu vorbeasca asa in prezenta altor persoane straine, adica in public. Incepe prin a-i prezenta consecintele negative (o lipsesti de vreo activitate preferata, o scoti din situatia respectiva). Daca sunteti la market, ea trebuie sa stie ca daca vorbeste urat nu numai ca nu primeste nimic din acel magazin dar nu-i adresezi nici un cuvant pana acasa, de exemplu. Daca esti in parc, o iei pe sus si pleci acasa, chiar daca se impotriveste. Regulile trebuie sa fie stricte si consecintele aplicate de fiecare data. Daca intr-o zi nu a vorbit urat, ii poti atrage atentia si o poti lauda. E o metoda sigura dar cere rabdare si "nervi tari". Carmen Ghilescu |
| nadana | Multumesc mult Carmen[flo][flo] Intr-adevar, "nervi tari"...! te pup mami dana si oana iubita |
| Emak | Draga Karmen, mi-a facut o deosebita placere sa citesc raspunsurile date pentru multe mamici si foarte multe dintre ele m-au ajutat sa imi formez o imagine despre cum va trebui sa abordez manifestarile piciului meu de 1 an si 2 luni!Am totusi cateva intrebari legate de comportamentul lui Rudi. 1) In ultimele saptamani, el, care se ducea cu placere la oricine, (este foarte sociabil si zambaret), vecini, prieteni sau chiar oameni de pe strada, acum este atarnat de mine tot timpul, nu se duce nici macar la taica-sau si ma pazeste urland la usa baii. Ce se petrece cu el? Nu pot sa spun ca s-a intamplat ceva ce sa il fi afectat...(stau cu el 24 din 24) 2) Cand se trezeste din somn, cu toate ca intru la el destul de repede, gasesc aruncat tot din patut - carpa cu care doarme, biberon, perna, cearsaf, sosetele pe care le smulge din picioare, tot...iar daca nu sunt atenta, arunca toate jucariile de pe balcon.Ce este de facut? 3) Uneori, in timp ce se joaca, fara un motiv aparent, tipa pe un ton acut 3-4 minute, chiar daca il ignor sau ii spun "Nu". Multumesc anticipat Emilia, mama de Rudigos |
| Daria | Karmen, avem si noi o problema aparuta de ceva timp si te rog daca poti sa ne dai un sfat in acest sens. Maria (3 ani si 2 luni) plange cu o mare usurinta daca ceva nu-i convine sau daca nu primeste in acel moment ce doreste, cu toate ca vorbesc cu ea tot timpul si imi da impresia ca intelege absolut tot. Acest comportament a aparut de cand a inceput sa stea cu bunicii, cat timp suntem noi la birou, iar acolo le-a prins aceasta slabiciune - obtine orice plangand putin (ei nu pot sa reziste lacrimilor ei si cedeaza imediat). In week-end, cand stam tot timpul impreuna, continua cu aceste manifestari chiar chiar daca dupa fiecare "criza" stam de vorba ii spun ca nu e bine ce face, ca nu asa obtine asa ce vrea si chiar nu obtine. Spune "da, am inteles", isi cere iertare imediat ca m-a suparat (oricum, nu suporta ideea sa fiu suparata pe ea) si apoi dupa ceva timp face al fel. Te rog, sfatuieste-ma cum sa procedez sa scapam de acest comportament. Multumesc mult pentru ajutor. Daria & Maria (3 ani) www.ldd.home.ro/MARIA.HTM |
| Viorela | Buna,am si eu o problema si nu stiu cum sa o rezolv. Am o fetita de doi ani si opt luni si a reinceput sa faca pisu pe ea.Acum o saptamana a inceput totul, prin adevarate crize de plans numai cand vede oala. Am decorat oala, a inceput sa o accepte din nou.Cand insist cu oala o ia si o baga sub pat sau da cu piciorul in ea. Are momente cand o cere ea, dar de cele mai multe ori se abtine pana numai poate si cand incepe sa faca pe ea, atunci cere oala. Se tine cu mana de putulica o intreb daca vrea oala si spune nu, iar daca insist si incerc sa o pun eu pe oala se incordeaza si incepe sa planga. Sau se pune pe oala sta cateva secunde "gata" si se ridica. Se comporta de parca ii este frica de oala. Si toate acestea se petrec numai ziua, cand doarme sau noptea nu face pisu pe ea. Nu stiu cum sa procedez. Dupa ce face "jumate-jumate" este foarte fericita de parca a scapat si de data asta. In ultima luna am schimbat bona, care a stat numai o luna , apoi a revenit iar una din bunici, prea multe schimbari intr-o perioada asa scurta? Poate asocia oala cu ceva vazut la televizor sau cu o vorba auzita? Dar refuzul acesta de ce nu este tot timpul valabil? Multumesc mult pentru orice sfat. |
| Rodica | Draga Carmen, Te rog sa ne ajuti cu un sfat: CE SA LE FAC BAIETILOR MEI CA PERMANENT SUNT IN LITIGIU. PEMTRU O FRUNZA, O HARTIE, O MASINUTA, SAU CHIAR DIN NIMIC SE IAU LA LUPTA. MI-E FRICA SA NU-SI SCOATA OCHII CA SUNT TARE AMARNICI SI SE LOVESC CU MULTA SETE. Desigur ca se si iubesc, vin imbratisati sa-i vad eu ca se iubesc. Majoritatea timpului acum in vacanta stau cu mama care nu mai reuseste sa-i stapaneasca. Azi in parc au si batut-o, de a apucat-o pe femeie plansul in mijlocul parcului. (mama e o femeie cu mult bun simt, locuim impreuna si ne intelegem bine toti trei adultii) Andrei 27 iulie 1998- 6ani, Mihai 08 nov 1999- 4ani si 10luni, mama are 64ani. O caracterizare a lor: Mihai la 4ani si jumatate i-a spus bunicii mele care are 96 de ani (locuim impreuna), cand nu se simtea bine: "Mamaica, stai cuminte in pat si dormi de dimineata pana seara ca asa te odihnesti si n-o sa mai mori" Tatalui lui:" tata eu demult mi-am dorit un tata asa bun ca tine!" Mihai este un baietel profund. Uneori am impresia ca a mai trait o viata si le scoate din experienta! Andrei insa la 6 ani este spontan, extravertit, face observatii de suprafata. Cand incearca sa zica si el ca frate-su, e complet pe aratura. Andrei incepe scoala, stie literele, stie sa citeasca cuvant cu cuvant. Am mai lucrat impreuna dupa Greierasul si Rita Gargarita, dar nu tot. Nu vreau sa incing spiritele pe tema "datu' la scoala la 6 ani" : EL NU MAI VREA LA GRADINITA CA S-A PLICTISIT- asa mi-a zis. Imi cere mereu carti noi si dezleaga cuvinte incrucisate simple cu mama. (mama mea il pune pe el sa le scrie in careu ca ea nu vede prea bine) Este un baielel foarte energic, infipt, mereu prezent(nu e mototol sau visator). Poate o sa fie mai greu la inceput, dar ne vom descurca. Cu curaj inainte! |
| Rodica | Ma inteleg bine cu amandoi in parte, sunt constienta ca metoda care da rezultate la unul nu se potriveste deloc celuilalt. Dar eu sunt una, si TREBUIE sa gasesc un numitor comun. Mihai refuza sa picteze cu acuarele sau creioane colorate pt ca Andrei deseneaza frumos, ii place asta si il calmeaza. Andrei in schimb este "calare" pe mine cand incerc sa ma ocup de Mihai. Mihai este un lipicios, ii place sa ma stranga in brate si sa ma pupe, si se simte jicnit daca il refuz bland. Andrei in schimb se zbate daca il strang in brate, el n-are timp!!!! are ceva de facut mai important, mereu. CUM SA MA DESCURC?????? eu- peste mama- berbec tasu- fecioara Andrei -leu Mihai- scorpion CUM SA MA IMPART???? |
| karmen | Emak, 1. Dupa 1 an copiii manifesta o anumita dependenta fata de mama, devine constient de persoana mamei, o analizeaza mai atent, emotiile sale se amplifica in prezenta ei, nu mai este ca pana acum cand mama era mai mult un "obiect" de satisfacere a unor trebuinte, acum este o persoana si copilul devine constient de asta. Dupa 2 ani tatal devine personajul principal. Si asta in cazul tau mai ales ca stai cu el 24 din 24. Incerca sa-l obisnuiesti treptat si cu alte persoane. 2. Cu aruncatul jucariilor, e oarecum obisnuit. Poate vrea atentie, ca vede ca te agiti in urma ispravilor lui sau poate pur si simplu il distreaza. Nu prea ai ce face, poate sa te arati indiferenta, ca daca ii interzici sau ii atragi atentia cam degeaba la aceasta varsta. 3. Cu tipatul, poate fi din cauza eruptiei dentare, asa se mai manifesta ei. Sau doar exerseaza sunete, se joaca. Nu e ceva alarmant. Carmen Ghilescu |
| karmen | Daria, Fetita ta este dezorientata, din cauza educatiei diferite pe care o primeste din partea bunicilor si din partea voastra. Trebuie sa va puneti de acord si sa-ti impui punctul de vedere asupra a ceea ce are voie sa faca sau nu, le explici bunicilor sa se comporte cu ea asa cum te-ai comporta tu. Fetita nu e vinovata, ci are nevoie de constanta si consecventa in aplicarea educatiei. Carmen Ghilescu |
| karmen | Viorela,
quote:Ca sa fiu sigura ca am inteles bine. Cum adica jumate-jumate? Ziua refuza olita dar noaptea sau cand doarme nu face pe ea, adica se trezeste si cere olita sau pur si simplu nu are nevoie? Carmen Ghilescu |
| Viorela | quote:Jumatate pe ea si jumatate la oala. Noaptea nu se trezeste sa ceara la oala, cred ca nu are nevoie de ea. Viorela |
| karmen | Viorela, Cred ca e o problema de adaptare. A schimbat bona, poate nu prea e incantata de venirea bunicii, asta nu pot sti. Cert este ca ceva s-a intamplat. Poate a fost fortata sa stea pe oala, sau a fost aspru certata atunci cand n-a cerut la timp olita. Eu zic sa nu insisti prea tare cu olita, e clar ca e stresata pe tema asta. Poate incerci varianta cu toaleta (cu colac special pentru bebe) sau te intorci o vreme la scutece. Lasa-i un timp sa se linisteasca, sa se simta ea confortabil si vezi ce alege ea. N-o sa-i placa sa poarte scutece ca un bebelus. Carmen Ghilescu |
| karmen | Rodica, Ai doi baieti minunati, felicitari! Lupta dintre ei e ceva firesc, fiecare vrea sa se afirme, tocmai pentru ca sunt diferiti nu prea au preferinte comune si activitati care sa-i implice sa lucreze impreuna. Fiecare vrea sa-i impuna celuilalt propria preferinta. Vorbeste-le de diferentele dintre ei, de calitatile si defectele care le au fiecare, explica-le ca fiecare e unic in felul lui. Apreciaza-i pe fiecare in parte. Imparte timpul si planifica-l in asa fel incat fiecare copil sa faca ceea ce doreste. Apeleaza si la alta persoana (tatal de exemplu, sau bunica) pentru a petrece timpul cu unul dintre ei, in timp ce tu te ocupi de celalalt. Daca vezi ca nu se inteleg si fiecare prefera sa faca altceva, nu-i tine impreuna in acelasi loc, da-le de lucru separat si treci pe la fiecare sa vezi ce-a facut. Ei se pot deranja unul pe celalat si atunci se streseaza reciproc. Explica-le sa aiba rabdare ca te vei ocupa de fiecare in mod egal. Fiecare vrea atentia maxima, pai asa ceva nu-i posibil, obisnuieste-i de acum cu aceasta ideea, nu te extenua inutil. Carmen Ghilescu |
| Rodica | Multumesc Carmen, am sa le dau si celorlalti adulti din casa sa citeasca raspunsul specialistului, poate asa o scot la capat. Intre timp am citit tot subiectul PI si II. Raspunsirile pentruTheodora ni se potivesc si noua putin.( ca am crescut intre timp) Carmen, poti sa ne scrii ceva si despre transformarile copilului care intra la scoala? Sa ne pregatim sufleteste... Si despre relatiile dintre frati b-b, baiat-fata... Ieri Andrei(6ani) a avut o altercatie cu tatal lui, si a scris pe o foaie: TATAEUNIDIOT, foaie pe care i-a pus-o pe masa. Tasu i-a tinut un "discurs" in urma caruia: 1. copilul a invatat sa lase spatiu intre cuvinte, 2. a aparut un frumos desen pe care a scris: PENTRU TOTI DIN CASA.[:D] desenul, o racheta la decolare, l-am lipit acum pe un perete, la vedere!!![duel] MULTUMESC CARMEN! Rodica, Andrei, Mihai, tati si maia |
| Daria | Multumesc Karmen pentru raspuns. Usor il intuiam si ma gandisem deja ca acolo este cauza insa tu m-ai linistit ca Maria se comporta normal (in situatia asta). Este destul de greu sa educi bunicii in acest sens, spun asta pentru ca am tot incercat sa le sugerez sa-si schimbe atitudinea dar ei fac tot cum stiu, mai ales ca nu-i pot supraveghea absolut deloc (o duc dimineata si o iau seara). Multumesc mult inca o data si pentru tot ce faci pentru parintii de aici. Raspunsurile sunt mai eficiente pe cazuri concrete decat orice carte de psihologie. Numai bine, Daria & Maria (3 ani) www.ldd.home.ro/MARIA.HTM |
| gandacelu | draga karmen![il] am o intrebare... nu e o "problema" propriu-zisa... am o fetita de 2 ani si o luna care tocmai a depasit (cat de cat;) faza agresivitatii (am mai discutat cu tine aspectul asta |