Desprecopii.com, -, Asa, se, naste, o, mare, iubire.">
Albumul mamelor si tatilor singuri
desprecopii Fara prejudecati, va invitam la o noua provocare: Albumul mamelor si tatilor singuri. Asteptam poze si cite un paragraf despre voi, cei aflati in aceasta categorie. Alaturi de respectul din partea comunitatii... cine stie, poate nu veti mai fi atit de singuri. Suntem alaturi de voi. asteptam pozele la adresa: singur@desprecopii.com cu drag, [dc]
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
Theodora Mirela,spune-mi,te rog,albumul e doar pentru membrii [dc] sau pot trimite si o poza a sorei mele,care e o mamica singura...si fericita! Oricum ar fi,ideea e minunata si va multumim! [loveyou]Theodora,[bonjovi] Alexandros,[bonjovi] Yannis POZELE NOASTRE: [url="http://community.webshots.com/user/theodorapap"]web3[/url] [pup] [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=4480"]Povestea-nasterii[/url][bis]
Freia Sunt prima pe listuta? Pt cei care nu ma cunosc, eu sunt Freia, mamica de "Capsunika" Alexa (Ioana Maria Alexandra), nascuta pe 20 August 2003, o superbitate de fetitza care o are langa ea doar pe mami. Povestea noastra o parte dintre voi o stiti, a fost trista pt ca tati si cu mine am avut divergentze in privinta sarcinii si nu numai. Tati a vrut sa se distreze si atunci mi-am luat bebelusul si m-am intors la mine acasa. Sincer, chiar ma gandeam zilele trecute ca nu mi-ar fi fost la fel de bine daca ramaneam langa el, asa parca imi merge mai bine din multe puncte de vedere. Nu neg ca ii simt lipsa dar spre desosebire de unele fete de pe DC eu nu pot ierta la nesfarsit infidilitatea, iar sanse ca un om sa se schimbe la 35 de ani sunt minime. Una peste alta nu regret ca am pastrat copilul, nu regret ca am plecat de langa el, dar regret ca nu realizeaza cat de mult pierde ca Alexa nu e langa el. Ma uit la ei cand sunt impreuna si o vad pe Capsunika ca se bucura de prezenta lui, il recunoste chiar daca il vede 1 data pe saptamana. Ma bucura si ma intristeaza. Va multumesc inca odata celor care ati fost langa mine cand am avut nevoie de o vorba buna si de un umar pe care sa plang. Catia esti o dulce ca ai fost acolo langa sufletzelul meu. Va pupam si o idee super cu mamici si tatici singuri, Freia si bebe Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro
kjmami buna se pare ca eu sunt a 2-a pe lista aceasta sunt gabi si am un inger nascut pe 24 ianuarie 2003. sunt mamica singura de cand dani avea 7 luni si imi este bine:) povestea mea...nu e complicata de loc....nu am avut timp sa ne cunoastem foarte bine atunci cand am ramas gravida cu dani, atunci eram foarte indragostiti si ne-am hotarat sa ne casatorim sa ne crestem bebele impreuna dar...nu ne cunosteam bine...incet incet au inceput problemele...sa se vada diferentele intre noi..eram prea diferiti ca sa ne putem intelege,....el era retras, antisocial..eu sunt vesela, plina de viatza...mie imi placea sa stau cu surorile la barfa si sa fumam si sa bem cola..mie imi placea sa cant la karaoke...lui nu....ma rog...astea sunt chestiile pe care ne certam fregvent....si cand ne-am mutat la ai lui, imediat dupa ce am nascut...au fost probleme si mai grave..nu m-am putut intelege cu soacrii...ei erau oameni simpli de la tara..si se asteptau ca eu sa fiu..asha cum sunt norele la tara...sa le spun mama si tata, sa ii port de grija exagerat sotului...sa nu fumez, sa imi ascult sotul (asha cum facea soacra cu sotul ei) nu le placea ca vio( sotul meu) nu 'ma pune la punct',(socrul meu ishi batea nevasta punand-o astfel la punct iar vio era prea dragut cu mine si imi 'ingaduia' prea multe ...nu le placea ca ma duc la mama saptamanal, imi zice socrul meu 'femeia dupa ce se marita..singura ei familie ramane sotul ei si socrii, nevasta mea a renuntat la ai ei cand s-a maritat cu mine' ..ma rog ..nu are rost sa continui...aveam si probleme cu banii...si cand eu m-am hotarat sa ma duc inapoi la mama cu fiul meu, el a ales sa ramana acolo..s...se saturase de probleme si certuri....dupa foarte scurt timp...s-a 'cuplat' cu o femeie cu vreo 7 ani mai mare ca el, care avea bani, o casa a ei...si s-a dus sa locuiasca cu ea...a scapat in felul asta de ..parintii lui...si de mine vine pe la dani, ii pasa de el..nu pot spune ca nu..dar asta numai cand 'are timp' oricum acum m-am obijnuit singura si nu imi mai este greu...nu depind de el sa fu fericita ci numai de puiul meu..dar..recunosc ca mi-a fost foarte greu sa-l uit..nici acum nu stiu daca l-am uitat dar macar m-am obijnuit cu gandul ca nu mai este succes si celorlalti parinti singuri.... kjmami si bb dani valeria http://community.webshots.com/user/kjmami
Vichi Buna! Si eu sunt o mamica care isi creste copilasul singura. Baietelul meu este nascut pe 17 august 2000 si este comoara vietii mele. Am fost casatorita 8 ani, dar ultimii ani nu au fost tocmai frumosi, casnicia mea era pe duca, sarcina si nasterea baietelului au agravat problemele aparute intre noi doi si... Dupa divort am fost debusolata in noua geografie a vietii, era un relief necunoscut, mi se parea abrupt uneori, arid alteori, dar era o provocare… sa supravietuiesc fara reperul important care disparuse, fara acul indicator al busolei dragostei… Ma zideam in tacere si imi asumasem cresterea bebelusului meu cald si dulce, insingurata. Dar, sufletul mic si curat care aparuse in viata mea, Victor baietelul meu scump, mi-a aratat ca fac inca parte din minunata randuiala a lumii, pe care Bunul Dumnezeu a facut-o… din dragoste! Am reinceput sa iubesc cartile, dansul, toamna, marea, miscarea in aer liber, orasul in care traiesc, oamenii… Ca sa ma armonizez cu dragul meu copilas, acum iubesc si desenele animate, povestile, ouale din ciocolata cu surprize, machetele cu trenulete si tractoarele.. Ei da, cel mai mult iubesc tractoarele! :-) Un gand bun tuturor membrilor comunitatii DC. [flo]Cu mult drag, Violeta (Vichi) Cu drag, Violeta
tora97 hop si eu... sint TORA, de fapt nick ul s a transformat in nume, 90% asa ma striga si cind sint strigata pe numele real imi pare ca este vorba despre o alta persoana... Minunea vietii mele este Silvia Teodora sau cunoscuta voua drept Thea... nascuta pe 22 septembrie 1997. Tatal ei a hotarit sa plece din viata noastra ff devreme, dar pasul hotaritor l a facut mami, la mai putin de o luna dupa ce Thea implinea 1 an De ce s a intimplat asta? Apai numai Bunul Dumnezeu poate stii, dar imi place sa cred ca unii barbati trec prin viata unei femei doar pentru a da nastere unei stelute si apoi, rolul lor fiind incheiat, dispar. Atunci a fost greu, taaareee greu, insa lucrurile aveau sa se aseze incet, incet pe fagasul lor normal Ca si restul mamicilor (poate si taticilor) singure, nici eu nu resimt faptul ca as fi singura ca pe o povara... dincontra, ea, Thea imi da puteri nebanuite si dorinta de a face mai mult.. Altfel, daaaa.. Thea va fi anul I la litere din toamna, mari emotii mari pentru mami si banuiesc ca intr un fel si pentru ea. Doar banuiesc, deoarece stie f bine, inca de pe acum sa isi ascunda emotiile atunci cind vrea Iar mamiiii... ar mai avea anul viitor si in 2006 da licenta.. adicatelea s ar spune ca vom fi la concurenta!!! si cam atit, ca in rest stiti ca sintem fericite ca ne avem una pe cealalta si mami ii multumesc in fiecare zi Domnului pentru asa un copil minunat! pupicei grasunei
Alyssa Ma inscriu si eu aici. Coincidenta, chiar astazi mi-am schimbat statutul din "casatorita" in "separata" printr-un formular legal. Miine am ora la avocata si ii dam inainte cu divortul. Trebuia facut mai demult, i-am tot dat sanse pe care nu le-a meritat. Dar acum e gata! Mai bine mai tirziu decit niciodata!!! De ce am ales calea asta? Pai pentru ca nu vreau ca fetele mele sa continue cercul acesta vicios al abuzului, nu vreau sa creasca intr-un mediu de tensiune si sa o numeasca viata "normala" pentru ca nu e! Nu vreau sa-si mai vada mama degradata, umilita, depresata si fara pofta de viata pentru ca acel om caruia ea i-a incredintat visele si sperantele de viitor nu stie ce vrea de la viata lui, dar apoi cu a celor din jurul lui! Vreau sa le ofer un camin linistit unde ele vor visa visele copilariei neumbrite de calvarul care a trecut! Sarah si Maya sint viata mea. Unele persoane cind aud ca ne despartim spun fara sa-si dea seama, cu parere de rau: " vai de mine, pacat ca ati mai facut copii"... La inceput ma durea asta, dar acum nu! Copii sint viata mea, ma tin pe linia de plutire ca macar pentru ele trebuie sa iau decizii bune in viata, trebuie sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa merg la munca, sa nu ma las afundata in depresie, sa ma gindesc la viitorul lor, la scoala lor, sa mergem in parc si sa ma dau in leagan... Am grija de ele fara nici un ajutor de la el si nu o consider asta o povara deloc. Sint norocoasa ca am o munca buna care imi permite sa fiu independenta (precauta la fiecare ban cheltuit, dar independenta!), ca traiesc intr-o tara care nu descrimineaza impotriva femeilor singure cu copii (chiar este considerata o calitate!), ca fetele imi sint sanatoase, frumoase si destepte si pentru ca mi s-au deschis ochii si ca am avut puterea de a spune AJUNGE! Ieri am fost la University of Toronto si m-am reinscris, voi incepe in Septembrie. Un singur curs pe semestru, dar este un pas inainte! Nu am fost niciodata mai sigura pe mine ca am luat decizia cea mai buna pentru mine si pentru fete! Sint impacata sufleteste si increzatoare in viitorul meu! Alice
delilu Frumoasa initiativa ati avut...dar se pare ca numai mamici singure pe site-ul acesta.. Povestea mea...ca orice alta poveste, incepe frumos si se termina prost..nici nu merita povestita. Cert e ca datorita acestui site..am inceput sa-mi fac prieteni si devin pe zi ce trece mai avida de a va citi. Sunt sigura ca intr-o zi...toate mamicile de aici de pe site isi vor gasi sufletul pereche. Daca nu...vor fi impreuna cu ceilalti prieteni "virtuali" sau mai bine zis cu "familia desprecopii". Ce e mai frumos decat un copil in viata unui om? Delilu, mama Alexandrei de 3,5 ani.
tora97 eu nu inteleg un lucru... plimbindu ma pe la alte subiecte am "intilnit", virtual vorbind o groaza de mamici singure, care dadeau sfaturi ori isi recunosteau statutul. si totusi AICI abea daca s au "inscris" 6... care sa fie oare motivul? cuvintul "singur"?
desprecopii sa avem un pic de rabdare Tora. Dupa ce vor vedea ca prin albumul care urmeaza a apare vor fi mai putini singur/e ... vor avea mai mult curaj. [flo]
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
Anina_n [ups] Eu nu sunt o mamica singura, dar povestile mamicilor de aici m-au impresionat intr-atat incat nu ma pot abtine a nu le felicita. [:)] [flo] Freia, [flo] Valeria, [flo] Violeta, [flo] Tora, [flo] Alice si [flo] Delilu, felicitari ! [disco] Sunteti niste femei puternice, curajoase, cu tarie de caracter si hotarate in a le oferi copiilor ce este mai bun pentru ei ! Bravo voua, va admir ! [asia] Multa sanatate si fericire alaturi de puiutii vostri ! Abia astept sa vad albumul ! [:)] Mai adaug cateva flori, [flo] Laura, [flo] Oana, [flo] Melina, [flo]Alma, [flo] Ionut, [flo] Danza, [flo] ENYA, [flo] flory, [flo] Maria ! Nina, mami de [copil] Nina-Cristina (10.01.2002) [url="http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina"] web[/url]
s_laura Hallo mamici..., in special Alyssa..Ridica capul sus si fi mandra.. Sint mamica de drei baieti 10,11 si 14 ani. M-am despartit de sotul meu caci era mai bine pentru copii.. Multi ramin impreuna gindindu-se ca o fac pentru copii..Dar este o iluzie..Eu cred ca este mai bine pentru baietii mei sa cresca cu o mama luptatoare (ca de una singura sigur este mai greu..)Sa aprecieze ce face mama lor pentru ei..Decit cu o mama care este permanent injosita...care sufera si este depresiva. Prin asta sa invete sa respecte femeiile..sa fie tandrii si fideli . Iti doresc noroc Alyssa ..Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti de-a puterea de a lupta in continuare... Primeste cele mai pozitive ginduri din partea mea Laura
mate Buna tuturor.Ma numesc Oana si sint o viitoare mamica singura,puiul meu are 4 luni in burtica si abia astept venirea lui(sau a ei) pe lume.Povestea mea este foarte trista,nu vreau sa o amintesc aici,atata doar,de doua luni am luat hotararea de a ma separa de sotul meu,va urma si divortul,dar mai trebuie sa treaca ceva timp.Inca nu mi-am revenit,dar sper ca odata cu venirea bebeului pe lume,viata sa mi se para mai frumoasa. Oana
melina34 well, pe mine cred k o sa ma trimiteti la singuratate in 2 pentru ca...nu ma bate si aduce plicul o data pe luna; in rest...nimic desi locuim impreuna si aparent suntem o familie dar... exista vreo formula de separare agreata oficial inainte de divortz?anul asta mergem in concediu separat, eu cu copilul el..luna viitoare. cum a fost la voi, sfaturi si solutii please...
alma Si eu sunt o mama singura de aproape 3 ani. A fost greu, a devenit mai usor cu timpul, Diana e ratiunea mea de-a lupta cu mine, cu timpul si cu mentalitatea celor care privesc altfel o femeie divortata. Sunt fericita ca o am si trista ca nu sunt mai puternica pentru a ma rupe definitiv de ex. Ma bucur ca sunt cu voi, ca va citesc in fiecare zi! http://community.webshots.com/user/freediaro
s_laura Draga Andreea mamica lui Theo si Florin.. [si-eu] Eu cred ca nimeni nu poate sa-ti de-a un sfat. Decizia trebuie sa o i-ei singura..Si este de la caz la caz, diferit. Eu am plecat cu trei baieti mi-am construit o casa singura, am slabit 30 de Kg si am intinerit cu 10 ani. Cu fostul sot am ramas in relatii bune, ca consider ca asta sintem datori copiilor nostrii. Nu am zis niciodata un cuvint rau de el..si i-am invatat sa-l respecte. Au trecut deja trei ani..Ei il in vad fiecare Duminica si il iubesc asa cum ma iubesc pe mine. Viata de una singura nu este usoara.Am intimpinat multe probleme ce inainte nu le-am avut.. Eu nu am regretat nici o clipa..Copii sufera doar daca ramin fara tata..nu daca ramii tu fara partener.. Copii au nevoie si de tata si de mama, dar nu au nevoie de sacrificii. Eu m-am imbolnavit ca sufletul imi gemea de durere..si asta nu ne cere nici bunul Dumnezeu.. Oricum te decizi iti doresc noroc si putere (pe care o ai prin faptul ca esti mama..) Scuzati-mi greselile ca-ci am plecat de copil din romania Cu drag Laura
tora97 draga mamico, sint absolut de acord cu laura.. si eu am luat hotarirea de a divorta in momentul in care puiul meu devenise apatic, trist... am hotarit ca inainte de toate sint mama si este de datoria mea sa mi protejez puiul de orice rau, fie el si nevazut. faptul ca certurile si tensiunea dintre parinti influenteaza enorm psihicul copiilor m a impins sa fac acel pas nu este usor, dar nici un capat de tara.... hotarirea intr adevar doar tu o poti lua cit despre a fi primita in micul nostru club, nu cred ca s ar opune cineva!![;)]
acina Fetelor va admir si abia astept sa vad albumul cu voi si puii vostrii.[flo][flo][flo] Anca
gutman sarut mana mamicilor, admir taria voastra si hotararea de a merge mai departe fara problemele ex-ului si cu gandul la un viitor mai potrivit. povestea mea incepe in dec. 1986 la 4 luni si jumatate dupa nasterea fiicei mele (al doilea copil). atunci o situatie aproape independenta de cei noi parintii a facut ca eu sa raman cu fiica mea (4,5 luni) iar baiatul 1,5 ani sa fie preferat de soacra mea si luat la ea. nu am avut pe nimeni care sa ma ajute astfel incat Maria a inceput existenta socuiala la 4,5 luni cu cresa, apoi, gradinita, etc. in timp ce Victor statea acasa cu bunicii lui. de aici au rezultat si unele diferente in educarea lor. dar samanta buna da roade bune, mereu si acum Victor este un baiat deosebit din multe puncte de vedere. am ramas singur cu Maria urmatorii 4,5 ani, cei doi copii vazandu-se doar in weekend-uri. in 1990 mama si baiatul (Victor) s-au intors acasa, dar am trait in continuare tot separati din multe puncte de vedere. privind in urma acum (Baiatul are 19 ani si Maria 18) consider ca am asteptat prea mult timp sa se repare o familie doar pentru a nu separa copii. divortul l-am cerut in 1998 si l-am obtinut in 1999. de ce atat de tarziu? pentru ca am asteptat ca Maria sa faca 10 ani pentru a fi intrebata la tribunal cu cine vrea sa ramana si sa termine clasa a 4-a. Stiam (si sunt sigur ca am facut bine pentru ea) ca vrea sa ramana cu mine. Maria a ramas cu mine, Victor a ramas cu mama lor. Copii se vad in continuare foarte des, eu nu am mai vorbit cu ea de 4 ani. la inceput am crezut ca pot dar acum stiu ca nu se poate: nu poti tine locul celuilalt parinte; oricat de bine ma inteleg eu cu Maria sint in sufletul ei (adanc ascunsa) lipsa prezentei feminine de langa ea. acesta este si motivul pentru care consider acum ca era mai bine sa divortez dupa un an sau doi de singuratate si sa gasesc o femeie care sa ne accepte pe amndoi (si pe Victor in paralel) decat sa astept atat de mult timp si sa ajung acum cand este mult mai greu sa gasesti pe cineva care sa accepte doi copii mari, dar mai ales pe cineva care sa fie accepatat de o adolescenta . adolescenta este o varsta speciala atat pentru copii cat si pentru parinti, care influenteaza viitorul copilului foarte mult (dar asta est o alta discutie) daca m-ar intreba cineva (mama sau tata) ce trebuie sa faca dupa ce a ramas singur cu un copil 8sau mai multi) ias spune acum ca nu trebuie sa refuze viata, nu trebuie sa considere ca este unicul caz, din viata nu ramai doar cu rezultatele copiilor ci si cu ceea ce facio pentru tine. si mama/tatal si copiii trebuie sa aibe primeasca atentie. o mama/un tata linistit pe plan personal are o mai mare disponibilitate sa se ocupe de copil, si o face cu mai mult succes. la randul sau copilul, daca vede ca parintele se descurca si pe plan personal si pentru copil se simte langa un parinte puternic, deci se simte mai ocrotit si va gasi mai greu motive sa caute intelegere in alta parte. e greu sa gasesti pe cineva potrivit cand nu ai copii, e si mai greu sa gasesti pe cineva potrivit cand ai deja copii, dar ce credeti: cand amandoi au copii este mai usor sau mnai greu? maq bucur ca ma primiti in albumul nostru Ionut
desprecopii tuturor le reamintesc ca astept poze pentru acest album la adresa: singur@desprecopii.com [dc]
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
Freia Mirela, eu ti-am trimis o poza cu noi in ziua in care am postat la subiect.. ai primit-o? Freia si bebe Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro
tora97 si eu am trimis pozeeeeee.. nu au ajuns?
Alyssa S_laura : Multumesc pentru urarile de bine si gindurile pozitive! Ma bucur pentru tine, pentru taria ta de caracter si pentru faptul ca imi dai o speranta ca exista o viata mai buna si ca depinde de noi sa ne ridicam si sa tindem spre ea. Mate : Oana, iti urez o sarcina usoara si un bb sanatos!!! Asi fi vrut sa te pot imbratisa, dar in schimb nu pot decit sa iti trimit o floare virtuala [flo]! Celorlalti membri ai "clubului" [grup]!!! Alice
Freia Mirela, mai trimit poze.. poate de data asta ajung. Freia si [copil] Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro
tora97 bun venit primului mascul in gashca noastra de puicute!!!![si-eu] mirela, daca nu au ajuns pozele, le poti folosi pe cele din album, ori trebuie sa ti trimit altele? Trebuie sa aibe o anume marime? pupicei
Danza Hop si noi: Danut de 2 ani si 9 luni si mami Dana povestea ns. cred ca o cunosteti multi, din acest motiv voi face doar un rezumat. Noi am trecut treptat de la singuratate in 2 la singuratate propriu-zis, sarcina si apoi nasterea lui Danzuc au accentuat divergentele ns., incompatibilitatile de caracter, scopurile ce le avea fiecare, stilul si principiile de viata. Acum, dupa cei 7 ani cat am fost impreuna (oficial, dar fara acte:))), ce pot sa va spun e ca niciodata nu m-am simtit mai sigura pe mine, mai linistita si mai mandra de mine si de puiutul meu. Desi suntem singurei, suntem fff fericiti ca ne avem unul pe celalalt, ca in sfarsit avem liniste in casa si puteam sa ne facem de cap cum vrem noi (jucand fotbal, de-a v-ati ascunselea, citind si razand cu voce tare) fara sa deranjam persoana "mult prea ocupata si atenta" la TV, nu mai trebuie sa ne facem griji daca va veni oare sau ba, ne va suna oare sau ba...Danut m-a ajutat sa depasesc momentele oribile si grele din viata mea, el e viitorul meu si pt el stiu ca trebui si voi fi fericita si linistita:))) Acum tati, care initial a promis ca va veni o data / luna sa vada puiul vine doar cand poate, adica cand ii expira asigurarea auto (el e in Constanta - noi aici) si cand noua lui prietena si achizitie ii permite acest lucru. Danut care initial a suferi fff mult din cauza absentei lui taica-sau, acum si-a revenit, e acelasi copilas vesel si ghidus care a fost pana a incepe aceste probleme, din septembrie va merge la gradi si incet-incet viata isi reia cursul sau normal:))) Mult succes celorlalti parinti singuri! Capul sus, maine e o noua zi! Cu drag, Dana, mamica lui [copil] Danutz Poze>:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Povestea+de+Craciun&mid=1214&cid=3759 http://www.yamafoto.com/?ref=6599 http://www.yamafoto.com/?ref=14353 http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Danza
Freia Danza, chiar ma gandeam aseara la tine... va pupam pe amandoi. Ma bucur ca esti bine si puiutzul si-a mai revenit. Freia si [copil] Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro
ENYA Sunt Amalia (ENYA - pe forum), mamica de Vladi - nascut pe 04.07.2000 Am stiut inca de cand eram insarcinata in luna a I-a, ca voi fi o mamica singura. Mi-am asumat aceasta responsabilitate la 38 de ani , nu numai pentru ca mi-am dorit foarte mult un copil, ci si pentru ca m-am considerat o femeie puternica si echilibrata, suficient de matura si curajoasa pentru a fi un parinte singur. Bucuria imensa a venirii pe lume a lui Vladi (3,800 kg si 56 cm) a fost umbrita de vestea ca exista o malformatie congenitala de cord, care - din fericire - a fost corectata definitiv chirurgical la virsta de 1 an si 3 luni, cu ajutorul nepretuit al medicilor de la Clinica de Cardiologie Timisoara. Au fost momente dificile din viata mea si a lui, pe care le-am trecut cu bine (si) datorita prietenilor (putini, dar sinceri si devotati!) care ne-au sprijinit. Stiu ca nu pot tine locul ambilor parinti (de care, in mod normal, un copil are nevoie in egala masura), dar ma straduiesc (intotdeauna e loc de mai bine si mai mult!) sa fiu o mama buna, si cred ca, de cele mai multe ori, acest lucru imi si reuseste. In rest, cred ca nimic nu e intamplator in viata, si am convingerea ca un tata bun pentru copil nu este neaparat tatal biologic, ci cel care se ocupa de el, il creste, si il iubeste ca si cum ar fi propriul sau copil. Vom vedea daca viata ne va rezerva ceva...din acest punct de vedere. Cu prietenie, si o [flo] virtuala, pentru toti ! Amalia si Vladi (aproape 4 ani !) p.s. Admin. : am trimis foto la adresa mentionata, sper ca s-a primit.
delilu Bine ai venit ENYA printre noi.!!!! Chiar ma gandeam cand ai de gand sa scrii.:))[olala]
ENYA deli [pup]
sinzi_ana V-am citit toate povestile...curaj la toate sa fiti invingatoare...fiecare are dreptul la fericire dar daca nu te intinzi sa o iei singur, nu o vei gasi niciodata... Sinzi
oana cretu Frumoasa initiativa, Mirela, cu acest subiect, caci, cum bine a spus sinzi_ana, toti avem dreptul sa fim fericiti si sa uitam suferintele din trecut. Va urez bafta, fetelor, sa va aud ca sunteti implinite sufleteste! oana si bb din burtica [copil] (14 saptamani) "Si maine mai este o zi..." http://community.webshots.com/user/oanacretu..."
flory66 nu stiu daca eu ma pot incadra aici,intrucat fiul meu e mare acum,are 18 ani si am avut norocul sa gasesc un suflet de om foarte bun,care desi e mai tanar cu 8 ani ca mine,tine foarte mult la fiul meu!ma bucura mult ca se inteleg foarte bine si am reusit sa imi revin dupa divortul de acum 3 ani si dupa cei 16 ani de casnicie ...durerosi...va doresc din tot sufletul la toate sa aveti norocul meu si sa gasiti un om minunat care sa fie si un tata bun pentru bebelushi!poate ca si eu trebuia sa caut unul de cand era alin micutz,insa dumnezeu stie ce ne pregateste uneori viatza si tot raul a fost inspre bine pana la urma!va pup si sper sa ma integrez si eu in aceasta frumoasa familie de aici,pentru ca nu mai am langa mine acum prietene adevarate![hia] flory
adi tati fericit Pică si tăticu’ ca musca-n lapte! [hia] De ce? Să vă spună că vă admiră. Pânzele sus pe corabia vietii! Vă doreste vânt prielnic Adi.
dianamaria N-am ce cauta aici, dar v-am citit si nu era frumos sa nu va spun ca va admir, va iubesc si va doresc toata fericirea din lume voua si puilor vostri! Diana
violeta69 Si eu v-am citit si nu m-am putut abtine sa va scriu, gandindu-ma ca poate si eu as fi putut fi o mama singura...doar ca eu n-am avut atata curaj. Mai am momente cand regret si multe momente cand sper, visz la ceva frumos[dual], oricum ceea ce voiam sa va spun e ca va admir sincer pentru curajul vostru, va pupic dulce pe toti si va doresc tot binele din lume voua si copiilor vostri, cu drag Violeta[dual]
mariagi ne primiti si pe noi?! Maria,mamica de Cosmin-Cristian(12 iunie 2000.povestea mea o stiti.am preferat sa fiu zambitoare,fara portia zilnica de lacrimi si regrete si puternica pentru fiul meu.si imi este foarte bine fara El.ma bucur ca am un copil sanatos,frumos si destept. va multumesc pentru aceasta initiativa,rostesc cu mana pe inima ca am devenit DEPENDENTA de portia zilnica de DC[flo] Maria & Cosmin
Emmy Va admir si a respect pentru curajul pe care eu nu il am.
iris77 si eu am o prietena care e mamica singura. Aveti dreptate sunt foarte putini care recunosc ca sunt "singuri la copil". Miri a reusit cu mare succes sa-si creasca singura pustiul care intre timp este un adolescent mai mult decat reusit. O felicit!
Danelutza Nu sint inca mamica si nici nu sint singura. Am citit mesajele voastre si va admir foarte mult. Va doresc mult curaj in continuare si sper ca Dumnezeu sa va ajute sa va gasiti sufletul pereche si un tatic sau o mamica pentru bebelusii vostri. Mult succes in continuare pentru toate mamicile si taticii curajosi
mari_paun [hia] tuturor mamicilor! cautam ceva pe internet si din intamplare am dat peste acest site care mi se pare destul de interesant si util... sunt o mamica singura , am o fetita de 2 ani si 5 luni... Povestea mea e destul de ...lunga, insa o sa incerc s-o relatez pe scurt... Am fost casatorita 6 ani...Ema (fetita mea) s-a nascut intr-o zi de februarie in 2002, prin cezariana pt ca nu voia sa mai iasa...[:I] la 9 luni si 3 saptamani... a fost rezultatul multor investigatii, tratamente si drumuri la bucuresti... din fericire scopul a fost atins , am un copil minunat si kiar daca o cresc singura...ma simt implinita... tatal ei nu mai sta cu noi de cand avea 9 luni..insa ...de ceva vreme se intereseaza mai mult de ea si se ocupa ...material. fiecare avem viata noastra insa copilul e motivul pt care ne intalnim si ne sfatuim, iesim cu copilul in parc, la cumparaturi, la cofetarie... Ema e un copil destul de rasfatat si desi are aproape 2 ani jumate , nu vorbeste decat mama si papa...[copil]in rest prostioare de copil... cam atat...[:X] Mari
arisa_alina Buna tuturor,si eu sunt o mamica singura de anul trecut din iarna,am si eu o fetita de doi anisori care este acum scopul meu in viata.Este singura pentru care vreau sa infrunt orice dificultati pe care viata l-e ofera tuturor.La inceput mi-a fost greu[ups]iar relatia mea incepuse sa mearga prost[blabla],pana cand s-a hotarat ca trebuie sa divortam...si asta a fost.Urasc despartirile,nu vreau sa mai aud despre divort,dar cu toate astea cred ca Dumnezeu m-a pus la incercare si ca El are oricum pentru mine si fetita un sot si un tata de invidiat.[cina2].Deocamdata ma simt bine cu fetita mea si sunt fericita ca am iesit cu fruntea sus catre o lume pe care nu o mai intalnisem. Sakamoto
ralucoantza salutare! deocamdata nu sunt mamica, vreau doar sa va spun ca va admir si ca va trimit la toate cate un gand bun...[flo] ralucoantza
ani35 Va doresc tot binele si toata fericire din lume...o meritati!!! Cu mult drag,[pup][pup]Ani
gianina-alina hop si eu!!!!! inca imi tremura glasul cind spun ca "sint divortata si am o fetita de trei ani" dar de vina este doar conceptia celor din jurul meu(putini dar ....insinuanti) cum s-a intimplat?o sa povestesc odata ........acum vreau numai sa ma "inrolez " si eu aici.poza nu am, cu parere de rau ,eu sint mereu in spatele aparatului, dar o sa fac "rost" de una cit de repede! la inceputul problemelor v-am descoperit pe voi DC si chiar daca nu am scris nimic pina in urma cu citeva saptamini ati fost mereu linga mine......sfaturile date altora au ajuns si la mine si am trecut mai usor peste problemele care au fost cam aceleasi si la noi:sase ani de casnicie naruiti incetul cu incetul si spulberati odata cu venirea pe lume a andreei.....despartiti am stat cam 1 an si de aprox o luna sintem divortati! ma doare ca fetita mea intreaba unde-i tata de ce nu vine de ce nu doarme aici.......etc. dar intre noi nu mai e NIMIC.ma doare ca nu prea-i pasa de andreea care e topita dupa el....sau era ...acum incepe sa se distanteze si ea de el.vine foarte rar sa o vada iar despre sprijin material.......mai bine nu vorbim! oricum am invins: conceptii,frica de viitor, tema de singuratate de incapacitatea de adaptare...sintem o echipa si cred eu ca sintem cele mai tari din parcare(!!!!!!)asa spune si andreea :"is tea mai taie din paicaie" andreea este un copil super,sensibila cu cei din jur, jucausa la gradi si cu copii, extrem de intelegatoare si isteata, frumoasa ,desteapta si un pic sfioasa......este TOTUL pentru mine!!! va multumesc pentru initiativa si .....viata frumoasa,curaj,putere tuturor!
kjmami am trimis si eu acum poza cu mine si cu dani [cheers] valeria http://community.webshots.com/user/kjmami
brotacel03 Buna!Inca o mamica singura se alatura clubului. Desi au trecut aproape 6 luni de cand taticul ne-a anuntat ca divorteaza, inca nu m-am impacat cu situatia. Am un baietel de 1 an si 4 luni, pe care l-am dorit nespus(am facut parte din clubul celor care asteptau cu infrigurare un ingeras in viata lor), iar acum cand l-am primit in dar, constat ca responsabilitatea imi apartine in totalitate. Nu sunt pregatita sa-i fac fata singura. Dar probabil ca cineva, de-acolo de Sus, crede ca ma voi descurca... mami lui Vic
isy probabil sunt mai norocoasa decat alte mamici, sau poate ca nu.sunt casatorita de 4 ani, dar din cauza nenumaretelor probleme cu socrii, m-am tot intrebat cat va mai tine relatia noastra. daca-l intrebi, spune ca si-ar da viata pentru mine, ca sunt iubirea vietii lui. dar curaj sa fac un copil nu am avut. parintii mei au avut si ei probleme la randul lor, suntem 3 frati si mama a stiut sa faca din noi toti un zid, sa fim mereu uniti si asa am reusit. imi spun mereu ca e mai bine asa, ca nu trece si copilul meu acum prin cine stie ce probleme, dar uneori asa mult mi l-as dori!! [pup] izmau
mimiza Dragele mele, M-am alaturat azi comunitatii DC[cheers] si as putea candida si la un loc in cetatea "mamici singure". Dar nu mai sunt chiar asa de singura! Sunt divortata de 5 ani, am un baiat minunat, Radu, de aproape 9 ani. Recunosc, mi-a fost teama, uneori greu, dureros cand tatal copilului meu a recunoscut ca "nu il iubeste pe Radu asa cum ar trebui", si asta pentru ca Radu, un copil foarte inteligent, a evaluat situatia si l-a "penalizat" din cand in cand, iar dumnealui nu suporta sa fie "penalizat". Ceea ce pot sa va spun este ca nu merita sa te chinui intr-o relatie care nu merge, daca esti sigur ca nu merge: copiii sunt mult mai receptivi decat ne imaginam si ii doare foarte tare "tensiunea". Daca celalat parinte vrea si stie sa fie parinte, va fi si daca nu mai este si partenerul tau. Daca nu, n-ai pierdut nimic nici tu, nici puiul/puii tai! In plus ii/le iei si sansa de a avea alaturi un alt om, cu adevarat bun, care sa nu aiba acelasi sange, dar sa il iubeeasca si ajute mai mult! Jumatatea mea de acum spune ca parinte e cel care creste nu cel care face un copil! Si are dreptate! [dual] Fiecare are dreptul la fericire: nu poti trai exclusiv pentru copilul tau- e un sacrificiu INUTIL si nu ti-l cere decat, cel mult, ex-ul/a sau o societate care mai are multe de invatat! Eu m-am intors de nenumarate ori, cu cele mai stupide pretexte, favorit fiind: "sa-i dau lui Radu sansa de a fi langa tatal sau". Radu e acum mult mai fericit alaturi de noul sau tata-prieten decat a fost vreodata langa tatal sau. Sa va dea Dumnezeu noroc si un pic de rabdare, pentru ca oameni cu adevarat buni exista! pentru ca oameni buni exista
CorinaM [biz]Buna sunt Corina, ma primiti si pe mine in marea voastra familie ? Felicitari Administratorului pentru idee, nici nu stii ce mult conteaza. Deci, sunt o mamica fericita de 40 de ani cu o bombonica de fetita Gabriela de 2 ani si 11 luni. Domnisoare mari, mergem la gradi din septembrie. Povestea noastra Dupa ce sotul meu a murit de leucemie, am avut o relatie scurta si frumoasa, cu un barbat necasatorit, care spunea el dorea sa-si intemeieze o familie ,eu 36 el 39, care relatie s-a incheiat in momentul in care am ramas insarcinata si a trebuit sa aleg intre el si copil. Normal am ales copilul, nici nu mi-am pus problema sa aleg altfel. 16 ani am sperat, m-am rugat, am plans dupa un copil, care s-a lasat asteptat si cand insfarsit s-a hotarat sa vina la mine, am fost pusa sa aleg. Va dati seama ? Am ales, lasand la o parte prejudecatile, barfele, grijile, greutatile care apar chiar si atunci cand sunt 2. Nu regret alegerea facuta, din contra, mi s-a schimbat viata, am aruncat singuratatea la cos datorita Gabrielei. Ce-i voi spune cand va intreba de tata ?..., sper sa am inspiratie de moment, dar o sa-i spun cu siguranta ca mamai o iubeste ca a dorit-o si a iubit-o neconditionat din prima clipa. Felicitari tuturor parintilor singuri care merg mai departe. Cu drag Corina o zi frumoasa tuturor
CorinaM
quote:
Originally posted by gutman
sarut mana mamicilor, admir taria voastra si hotararea de a merge mai departe fara problemele ex-ului si cu gandul la un viitor mai potrivit. e greu sa gasesti pe cineva potrivit cand nu ai copii, e si mai greu sa gasesti pe cineva potrivit cand ai deja copii, dar ce credeti: cand amandoi au copii este mai usor sau mnai greu? maq bucur ca ma primiti in albumul nostru Ionut
[biz] Buna Ionut suntem Corina - mamica ( 40 ani)si Gabriela - bombonica (2,11 ani), ca sa-ti raspund la intrebare, sincer cred ca este mai usor atunci cand amandoi au copii, deoarece responsabilitatea unui copil te schimba in plus avand amandoi copii stiu din start cum sa se poarte cu ei si cum sa si-i apropie. Va doresc sanatate tie si ingerasilor tai si tot binele din lume. Corina & Gabriela o zi frumoasa tuturor
tora97
quote:
Originally posted by CorinaM [[biz] Buna Ionut suntem Corina - mamica ( 40 ani)si Gabriela - bombonica (2,11 ani), ca sa-ti raspund la intrebare, sincer cred ca este mai usor atunci cand amandoi au copii, deoarece responsabilitatea unui copil te schimba in plus avand amandoi copii stiu din start cum sa se poarte cu ei si cum sa si-i apropie. Va doresc sanatate tie si ingerasilor tai si tot binele din lume. Corina & Gabriela
tare mult mi as dori, corina, sa fie atit de usor cum spui tu.... ca mie imi este o teama de fetita jumatatii mele de ma c... pe mine.(scuza expresia) http://community.webshots.com/user/tora97 "da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez "Sunt doua feluri de a-ti trai viata... Unul - de a crede ca nu exista miracole Altul - de a crede ca totul este un miracol" Albert Einstein
CorinaM Draga Tora, te stiu de la alte subiecte si imi placi esti o persoana haioasa. Nu trebuie sa-ti fie frica de fetita lui Ovidiu, sunt convisa ca o sa te descurci, mai ales nu-i arata ca nu esti tocmai in largul tau, fii optimista si traieste clipa. Daca tot timpul suntem speriati si ne facem probleme nu vom mai rezolva niciodata nimic. Vezi ca ti-am scris la subiectul cu schimbari in viata Theei, sfaturi... Te pup si aveti grija de voi Corina o zi frumoasa tuturor
michell1709 Hello!!! Felicitari tuturor mamicilor care si-au luat viata in piept si nu au mai permis toate josniciile la care erau supuse de catre fostii soti doar de dragul copiilor. Un mediu nefavorabil creat de tensiunea dintre parinti, instabilitatea starilor emotionale dintre acestia (si stiti ce vreau sa spun) si multe altele pe care le stiti si voi, nu fac altceva decat sa-i marcheze pe bietzii copii care nu au nici o vina ca parintii lor nu se mai inteleg si nu sunt obligati sa stea cu stresul provocat de acestia. Si eu sunt la fel ca si voi, sunt divortata de 3 luni si am doua fetite Catalina de 4 ani si Andreea de 2 ani, copil pe care l-am facut in speranta ca totusi fostul meu sot se va schimba, dar n-am avut nici o sansa. Nu-mi pare rau ca am facut copiii ba chiar imi dau seama ca sunt cea mai mare realizare a vietii mele. In rest nu mai conteaza nimic altceva decat ele, care sunt lumina ochilor mei si fara de care cred ca nu as fi facut fata. In momentul in care am ajuns la concluzia ca nu se mai poate, moment in care epuizasem toate variantele de impacare si metodele prin care l-as fi putut determina sa revina la realitate, am spus STOP ca nu se mai poate si de la momentul respectiv fiecare am fost cu drumul lui. Am ramas in relatii de simpla amicitie numai in ce priveste relatia cu copii. El este tatal lor si pe el trebuie sa-l stie de tata , sa-l respecte asa cum se cuvine. Curaj fetelor !!!!!!! La Constitutie scrie ca suntem egali in drepturi... Nu va mai lasati injosite ca nu merita un asemenea sacrificiu. Cu Dumnezeu inainte!!!
energy sa va dea Bunul Dumnezeu sanatate si putere, fericire si de toate voua si copilasilor vostri. Mai bine singurele decat cu niste "gunoaie" atarnate de voi. Nu v-au meritat si atzi facut bine c-atzi scapat de ei. Un bb e cea mai mare realizare. Cineva acolo sus o sa aiba grija de voi, am exemple in familie (dragoste nebuna, doamna divortzata cu doi copii 5 , 7 ani - casatorita dupa catziva ani cu un super barbat si iaca la batranetze nu se pot despartzi nici pana la paine in coltzul blocului. Baiatul bun, a infiat ambii copii, au fost crescutzi ca la carte, evident ca lui ii spun tata - pe fata a iubit-o ca pe ochii din cap, (acum are 2 nepotzi, pe care-i divinizeaza), le-a facut casa, ii suna zilnic, etc. N-are rost sa spun cum se poarta si cum a iubit-o pe doamna, chiar si cu doi copii "la activ". Daca nu ar fi fost in familia mea nu as fi crezut. Iaca se poate!!
Ioana Sora Buna. Eu sunt Ioana si am o fetita de un an si doua luni. Am divortat si se pare ca el a divortat si de copil, nu numai de mine. Dar am inceput sa vad de ceva vreme ca soarele poate straluci si asa si am pe zi ce convingerea ca e mult mai bine. Ingerul meu e Maria Catalina si trimit si eu pozele...
renisor Buna tuturor Inca nu fac parte din categoria "mamicilor singure" dar sper ca in viitorul cit mai apropiat sa am curajul sa fac pasul acesta. Nu stiu daca imi cunosc toti poveste.deci pe scurt. Sotul meu a devenit dependent de alcool.Viata cu el a devenit un cosmar.Am incercar tot ce mi-a stat in putinta sa-l fac sa se schimbe dar nu am reusit. Un lucru important totusi am reusit sa fac.Sa nu mai pun atit la suflet si sa nu arat fiicei mele suferinta prin care trec.Fetita mea are acum 1 an si 3 luni.Incerc sa evit toate certurile cu sotul meu.Cind vine acasa beat merg cu ea la plimbare sau merg cu ea in alta camera si ne jucam acolo. Trebuie sa divortez pt ca va creste fetita mea si va realiza ca tatal ei e " altfel" cind bea si nu vreau sa-i distrug viata.Si de ce sa nu ma gindesc si la mine.Am dreptul si eu la putina liniste si putina fericire! Dar Problema e ca mi-e frica sa pornesc la drum singura,mi-e frica sa ramin si cu sotul meu!In romania daca ma intorc nu ma pot baza mult pe ajutorul parintilor mei iar aici in germania nu am pe nimeni.Sunt singura! citindu-va pe voi parca am prins putin curaj dar de la teorie la practica e mult. Nu stiu daca ati inteles ceva din ce am scris.Cred ca si rindurile mele sunt la fel de confuze ca gindurile mele. Ma rog in fiecare seara la Dumnezeu sa-mi dea putere si intelepciune sa fac ce e mai bine pt fetita mea si pt mine. Mersi DC ca existi ca altfel cred ca as fii ajuns la casa de nebuni. renata & vanessa
Ioana Sora Draga Renisor, daca a luat-o pe calea asta, putin probabil sa se maiindrepte. Nu stiu cum e cu aceasta problema. Insa stiu ca te poti descurca singura si ca copilul merita sa fie fericit, iar pentru asta trebuie sa fii si tu fericita. Nu e usor, dar nici imposibil. Curaj, indiferent de ce alegi ! Ioana & Maria Catalina
ianovcic Din doua pagini ale clubului pe care le-am citit, am ajuns la aceeasi concluzie ca si Theo97: Clubul mamicilor si taticilor singuri este, in fapt, numai al mamicilor singure (99,9%) din pacate. Spun asta nu in ideea ca nu sunt mai multi tatici singuri (sa avem de unde alege![:o)]), ci pentru ca ca sunt prea multe mamici singure. Concluzia mea: Mama Natura ne-a facut, pe noi, femeile, mai bune, mai capabile, mai puternice, mai rezistente, mai frumoase si mai devreme acasa decAt pe Ei! Bravos speciei noastre, net superioare! Iar daca vreti sa va simtiti si mai bine, cautati sa cititi neaparat "Jurnalul lui Adam si al Evei" de Mark Twain. Este o carte formidabila! Din textul de mai sus, poate vi se pare ca sunt o feminista inraita. Nu m-am nascut asa, dar intre timp am devenit ceea ce nu-si doresc barbatii, datorita imprejurarilor... [mariaj] . A avut grija cineva sa ma faca sa inteleg si sa cred (uneori cu tarie) ca este mai bine de una singura. La un moment dat, relatia noastra a devenit, in ordine: [alcool][blabla][haibat]! No comment! Ce, numai barbati sa-si traiasca viata? Eu nu pot? Chiar daca am o minune (ca toti copii, dealtfel) de fetita. Iar alaturi de tatal ei, nu se putea. Eu doresc sa-mi traiesc viata MEA [hippi], nu viata LUI[berica]. Insa nu sunt asa de "scorpie" cum par... Fetelor, zAmbiti! Intodeauna poate fi MULT mari rau![consti] sim
Vichi Ianovcic, impartasesc tot ce ai scis.[flo] Fetelor, fruntea sus, pieptul inainte, si gasiti leacuri sufletesti in micile bucurii ale vietii! Sunt esentiale. [bis] Cu drag, Violeta
Ioana Sora Revin si eu cu adresa unde ne puteti vedea pozele. Am incercat sa-mi fac album aici, dar toate pozele sunt prea mari, iar daca le fac mai mici nu se mai vede nimic... http://photos.yahoo.com/ioana_sora Ioana & Maria Catalina
Reliana Ne primiti si pe noi printre voi? It is better to have loved and lost than never to have loved at all! http://www.yamafoto.com/?ref=12560
Freia Reliana, bine ai venit prntre noi. V-am vazut pozele si m-am amuzat copios la replicile tale :) Freia si [copil] Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika
Roxane Pupici de la inca o mamica singura si de la printesa ei de 6 ani Roxane
Freia Roxane, bine ai venit printre noi. As vrea sa va reamintesc sa trimiteti poze la singur@desprecopii.com cu voi. multumim, Freia si [copil] Alexa http://community.webshots.com/user/freia_ro http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika
tzushka Buna voua tuturor! Eu sunt novice pe acest site..asa ca o sa va rog sa-mi scuzati "timiditatea" de inceput! Mi-a atras atentia acest forum pentru ca si eu sunt o mamica singura...si-am stat si-am citit cele 5 pagini cu prezentarile voastre si raspunsurile pe care le-ati primit!N-am putut remarca faptul ca voi sunteti mamici singure fie pentru ca ati ales de la inceput sa aveti singure un copil, fie ca ati avut curajul (pe care-l admir enorm) sa va eliberati dintr-o relatie care nu v-ar fi facut decat rau atat voua cat si puilor vostri! Am tot stat sa ma gandesc daca am ce cauta aici..pentru ca povestile noastre nu se aseamana..dar am gasit in voi si-n povestile voastre foarte multe lucruri de invatat! Eu am ramas mamica singura a unui baietel de 1 an jumatate ca urmare a decesului sotului mei intr-un accident acum 2 ani!Aveam o familie minunata, o relatie super, un copil si mai si...si ma opresc aici pentru ca mi-e teama ca voi ramane in pana de superlative..!Si-ntr-o zi..s-au dus toate de rapa!N-a mai ramas nimic...!In afara de un pui minunat,care abia deschisese ochii pe viata! Va citeam povestile si ma gandeam de unde aveti atata putere sa le duceti pe toate...poate din faptul ca unele din voi ati ales singure acest statut de mamica singura, sau poate pentru ca asa va era mai bine decat intr-o relatie urata, sau poate ati fost puse in fata faptului implinit de vreun "actor grabit"..!Mie una mi-e foarte greu pentru ca ma lupt cu toate cele, cu traumele copilului, cu traumele mele, cu stigmatul pus de societate, cu greutatile materiale...cu faptul ca raspunderea imi apartine in exclusivitate si ca atunci cand mi-e greu..ma uit disperata in jur..si nu-i nimeni..!Singurul lucru care ma tine este satisfactia de a avea un copil minunat pentru care sunt in stare sa fac orice! Ma opresc aici pentru ca nu vreau sa va plictisesc cu starea mea...! Va salut si va doresc sa va tina Dumnezeu sanatoase...si la fel de puternice ca si pana acum! Poate intr-o zi...o sa am si eu macar jumatate din optimismul vostru...ca putere...mi-a dat Dumnezeu...! Tzushka,mamica lui Biribishca (3 ani si 9 luni)
gianina-alina draga tzushka bine ai venit printre noi si pe DC!nu cred ca-i important cum am ajuns ....mame singure...sa nu ma intelegi gresit :vreau sa spun ca faptul ca am trecut sau nu printr-un divort nu-i un criteriu! starile si trairile sint exact aceleasi!cel putin din al meu punct de vedere!nu inteleg insa un lucru:ce stigmat iti pune tie societatea?ca mie stiu!dar tie? draga mea capul sus ,crede in tine si in puiul tau,roaga-l pe Dumnezeu sa te calauzeasca si FII SIGURA ca vei reusi! desigur ca sint urcusuri si coborisuri dar avem(asa sint eu convinsa)cel mai bun imbold de a continua:COPII NOSTRII DRAGI! va pupacim cu drag, Andreea si eu
Ioana Sora [hia]Tzushka, bine ai venit ![cheers][cheers] Sunt de acord cu gianina-alina, indiferent de motivul pentru care suntem singuri, ne confruntam toti cu aceleasi probleme. Insa nici eu n-am inteles ce spuneai de stigmatul pe care ti-l pune societatea. [pup] Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
Roxane Tzushka draga, suntem mai puternice decat isi poate inchipui cineva si chiar decat ne imaginam noi; trebuie sa mergem mai departe in primul rand pentru minunile de langa noi si suntem in stare! Cand simteam ca ma prabusesc ma uitam in ochii fetitei mele care parca-mi spunea: "..mami, poti sa treci peste toate greutatile!" si culmea este ca ma linistea si de ceva timp imi tot spune: "mami..amandoua suntem invingatoare, o sa reusim pentru ca suntem impreuna". Ma uimeste cum la 6 ani poate sa gandeasca asa, dar o simt ca este langa mine si ma ajuta sa ma ridic pentru noi. Asa este si cu tine, puiul tau te ajuta sa fii o invingatoare, sa nu te indoiesti niciodata de asta chiar daca uneori simti contrariul. pupici dulci pentru toti Roxane
tzushka Buna si multumesc frumos pentru intampinarea calduroasa!Voi spuneti ca nu conteaza cum am ajuns singure...in mare e adevarat, sunt convinsa ca multe din problemele cu care ne confruntam sunt similare...dar si altele difera foarte mult..!O sa incep cu ceea ce v-a intrigat pe voi foarte mult...si-anume stigmatul pe care-l pune societatea..e vorba despre ce aceea imagine despre vaduve..si-anume imaginea unei femei cu zece valuri negre-n cap..care sta si-si plage durerea...!Ei bine..eu n-am vrut sa fiu asa...indiferent de ce-a fost in sufletul meu..eu nu mi-am permis sa fac asta!Din prima clipa mi-am impus ca puiul meu sa nu simta nimic..n-am vrut sa-i umbresc rasul frumos si-am decretat "embargou total la plans" in fata copilului meu!Am spus c-o sa aiba timp o gramada sa resimta pierderea pe care-am suferit-o..dar daca pot evita pe moment o trauma sau macar s-o minimizez, am s-o fac! Apoi in societate, cei din jur se-asteptau sa fiu daramata si sa m-aplec pe fiecare umar disponibil sa jelesc..nici p'asta n-am facut-o..!Eu nu-mi permiteam sa fac asta, aveam un pui de crescut..trebuia sa ma repliez rapid, sa m-adun, sa-mi gasesc un job mai bun pentru a-i putea oferi baietzelului o viata cat de cat decenta, aveam o casa de intretinut..am spus mereu..e cel mai usor sa plangi...mai greu e sa faci ceva...ori eu aveam o treaba foarta importanta..! Ei bine...toate astea au fost interpretate in fel si chip de ceilalti...le-au privir fie ca lipsa de sensibilitate, fie indiferenta..dar nimeni n-a stat sa se intrebe de fapt ce-i in sufletul meu..sau cate urme va lasa acest efort supraomenesc pe care-a trebuit sa-l fac..si pretul a fost scump..!Pentru ei eu sunt o vaduva(Doamne, cat de urat suna, nici acum nu m-am obisnuit)care trebuie sa se poarta ca atare, n-are voie sa rada, n-are voie sa se joace cu copilul ei, n-are voie sa traiasca, n-are voie sa iasa, trebuie sa uite c-are 28 de ani..nu mai e femeie, acum e vaduva..! Si n-aveti idee cat doare asta...!Si asta...si s-aud ca Biribisca al meu e..orfan...! Ma opresc aici...e de-ajuns..si-mi cer scuze...ca m-am ambalat asa..! Va salut si va doresc tot binele din lume..! Tzushka,mamica de Biribishka
Ioana Sora Tzushka, nu-mi vine sa cred ce spui ! Ciudata reactia oamenilor din jurul tau ! Bravo tie ! Viata merge mai departe si nu e vornba de a-ti uita sotul. Asa cum spui si tu, ca puiul tau sa fie fericit, trebuie sa fii intai tu fericita, sa gasesti puterea sa zambesti. De multe ori imi venea si mie sa plang si, in clipele alea, nu-mi luam fetita in brate, pentru ca stiam ca ma simte si ar fi devenit si ea agitata. Si ai dreptate, ca parinte singur, e mult mai greu sa-ti cresti copilul, din toate punctele de vedere. Insa Dumnezeu ne-a dat putere sa trecem peste toate. Acum trebuie sa ne gasim puterea in noi insene si sa mergem mai departe ! Sper ca sunteti bine dupa azi-noapte. Eu am spus Slava Domnului ca nu era fata mea la mine, ci la bunicii ei, pentru ca eu stau la 11. Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
gianina-alina am reusit sa 'pun' poze si vreau sa le vedeti si voi! va pupacim cu drag, Andreea si eu
http://community.webshots.com/user/gianinaalina si
http://community.websots.com/album/207417899yFPiWv
Ioana Sora Mai, mai, ce copii frumosi avem ! Sa ne traiasca ! Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
danacaltan Si eu mami singura. Adica fara partener, caci altfel am prieteni, bb are bunici... Treaba era ca tati nu mai suporta plinsul lui bb noaptea(vorbim de virsta de 1,5 luni), faptul ca si banii lui se duceau pe scutece , lapte praf, hainute, chestii de-astea - in loc sa dea de baut la sindrofiile cu baietii -pina la urma s-a hotarit sa plece. Poti sa-i dai unui om nu 50 ci 100 de sanse, daca el nu vrea sa le primeasca...tot degeaba. Eu si bb (era in burtica ) am fost internati in spital, viata si sanatatea ne-au fost in pericol, caci intr-o seara petrecaretul fost a venit acasa cam abtiguit si necajit ca nu prea avem destui bani pentru cite chefuri ar fi avut el de dat... s-a razbunat lovindu-si si umplind-usi de singe sotia,insarcinata in 7 luni. Acum , la divort, l-a apucat dragu' de copil si-l vrea in wk-enduri,dar bineinteles ca treaba asta n-are nici o legatura cu implicarea materiala si sufleteasca in cresterea copilului(se zbate din rasputeri sa nu plateasca pensie alimentara, a declarat ca nu lucreaza cu carte de munca), ci doar ca ar fi bine, asa...sa aibe si el o jucarie- cind are chef. Mult timp mi-a luat ca sa alung rusinea, umilinta, sa pot povesti ce mi s-a intimplat...dar puiului meu nu voi permite sa i se mai intimlpe asa ceva. Danny mama & Vladutz fiul
Ioana Sora Dana, bine ai venit si aici ![batetoba][batetoba] Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
Coscos Salutari tuturor. Si eu as fi fost o mamica singura, daca aveam mai mult curaj si mai ales daca as fi gasit site-ul DC cateva luni mai devreme. Acum sunt doar singura... Cea mai mare tristete in viata este sa renunti la sansa de a fi mama, asa cum cea mai mare fericire este cea de a deveni mama. Acum, orice as face, stiu ca nu voi mai avea niciodata sansa de a avea un bebeu. Incerc sa ma fac cat mai ocupata, ca sa uit asta. Dar ceea ce traiesc de "atunci" nu se numeste viata. E un cosmar. Fetelor, orice ar fi, sa nu considerati niciodata ca " nu a sosit momentul" pentru a fi mame. Un copil nu este un element dintr-un plan uman, ci este esenta vietii in sine, si va deveni esenta vietii voastre, dupa nasterea lui. Poate Cel de sus nu va mai da o alta sansa de a deveni mame, asa ca, atunci cand sunteti mame in devenire, nu renuntati, oricat de greu ar fi. Eu am facut greseala de a fi prea rationala si de a planui viitorul meu, asa incat, atunci cand am ramas insarcinata, iar "el" mi-a spus ca "inca nu e momentul", l-am ascultat. Desi am luptat cateva luni ca sa il determin sa accepte copilul, nu s-a putut...din mai multe ratiuni, de ordin social si religios. Ba chiar mi-a spus ca daca voi naste copilul fara acordul lui, el mi-l va lua, caci nu permite unei femei care nu apartine religiei lui sa ii creasca copilul. M-as fi convertit, as fi facut orice, insa... pana la urma toti din jurul meu s-au ridicat impotriva mea, si am cedat. As fi fost o mama singura, dar fericita. Acum sunt doar singura, caci nici cu el nu mai sunt ( desi nu am rupt relatia, ceva in mine s-a schimbat, si desi il iubesc enorm, stiu ca sufletul meu e chinuit langa el). Adorm gandindu-ma la copilul pe care l-as fi putut avea, si pland in fiecare zi. Am slabit enorm si arat ca o stafie, de atunci. Si ma intreb mereu pentru ce mai traiesc. Asa ca, nu stiti cat va admir pe cele care ati avut curajul si mintea sa va pastrati copiii langa voi. Fiti fericite, asa, "singure", caci aveti langa voi dragostea absolut neconditionata, a copiilor vostri.
xerxe Coscos, eu nu sunt o mamica singura, doar le admir pe fete...dar nu inteleg de ce crezi ca nu vei fi niciodata mama???
S.L Draga coscos ma alatur lui xerxe si te intreb:de ce crezi ca nu vei fi mama??Sau crezi ca neaparat trebuie sa fi casatarita ca sa poti avea un pui mic?Eu am doi fara sa fi fost casatarita.Sintem frumosi,sanatasi si fericiti!Fruntea sus si gaseste o solutie la problema care te framinta atit.Trebuie doar sa te hotararasti si in noua luni se rezolva.[copil]
adrienne12 Dragele mele. vreau sa va impartasec experienta mea ca poate e de folos cuiva. Eu si sotul meu ne-am casatorit din facultate pt. ca in ultimul an am ramas insarcinata cu baiatul, dar la scurt timp dupa aceea au aprut probleme. Dupa cum s-a spus aici au fost probleme financiare, am stat la socrii si soacra voia sa faca din mine o copie mai tinara a ei, in fine. AM acceptat totul desi nu era ,are dragoste intre noi pina in momentul in care mi-am prins sotul inselindu-ma cu o ruda f. apropiata, care in perioada aceea se afla la noi (in casa socrilor) in vizita. Socrii erau la Olanesti, eu facusem un avort, era pe vremea lui Ceasca cind avortul era interzis si imi erau rau. M-am trezit in toiul noptii si el nu era in pat. AM cautat casa in lung si in lat, el era in sufragerie unde dormea ruda. A doua zi mi-a marturisit ca se culcase cu ea si m-a implorat sa-l iert pt. ca nu mai cunoscuse femei inaintea mea si era curios dar ca asta nu insemnase nimic, etc, etc. Atunci am acceptat pt. ca nu am stiut ce sa fac si unde sa ma duc. Tinei cont, asta s-a intimplat acum 16 ani. Mi-am promis in sinea mea ca nu voi sfrisi viata alaturi de acest om si ca voi divorta. Intre timp l-am iertat, lucrurile au inceput sa se schimbe. AM emigrat si un motiv al emigrarii a fost sa traim cit mai departe de aceasta ruda. Nimeni altcineva din familie nu stie de asta pt. ca mi-a fost rusine de rusinea ei. Le-am spus parintilor mei si nu m-au crezut. Cinci ani dupa ce am emigrat am divortat. Acum la 16 ani dupa aceste evnimente nu pot decit sa spun ca imi pare rau ca nu am divortat atunci in zilele imediat urmatoare infidelitatii. Vad perechi care stau impreuna de dragul copiilor. Nu pot decit sa le spun ca trece viata pe linga ei. Imi pare rau ca nu am divortat cind baiatul meu avea 3 ani. Altfel ar fi fost viata mea, chiar daca nu emigram. Asa, am divortat cind el avea 12 si m-a acuzat de cite in luna si in soare iar in ochii lui, pt. ca nu i-am spus nimic, eu sint cea rea, eu nu-l inteleg pe taica-su, eu am vrut sa distrug familia. In cele din urma cind fiu-meu a avut 17 ani s-a mutat de la taica-su la mine, pe motiv ca taica-su e prea dur. Dar nu va spun prin ce am trecut eu cind m-am separat si cind copilul meu mi-a declarat ca nu vrea sa vina la mine, nici sa ma viziteze. De-asta va zic, gindit-va bine dar faceti-o cind nu mai puteti, cind simtiti ca muriti daca nu o veti face. Nu lasati sa treaca viata pe linga voi. Acum am un om pe care il iubesc de vreo 3 ani dar care nu se poate casatori cu mine pt. ca e insurat cu o persoana bolnava de ALS care poate muri din clipa in clipa. Tipul e ireprosabil. Fiecare avem casele noastre, servicii, situatii. Cu toate acestea nu vrea sa divorteze pt. ca avocat nevstii ii va lua jumate din tot ce are (ccea ce nu e nici putin nici mult) iar nevasta poate muri a doua zi, facind sa ramina astfel mostenirea mamei ei (soacrei lui). Avoctul lui l-a sfatuit pe prietenul meu sa evite complicatiile si sa astepte sa ii moara nevasta. Eu evit subiectul, dar uneori mi-e greu pt. ca nu traim in aceeasi casa. Imi blestem viata si lipsa de curaj. trebuia sa divortez la 26 ani. La 40 e prea tirziu.
tybys Buna la toata lumea si felicitari. Numele meu este Simona, iar in acest moment ma simnt precum un copil care traieste bucuria descoperirii unei jucarii noi.De ce? Deoarece am descoperit acest site.In urma cu 3 zile, cautam cu disperare pe net informatii despre scoli, Tyby baietelul meu va merge la scoala in toamna,fiind o mamica singura si neavand cu cine sa ma sfatuiesc, am zis ca este cazul sa ma interesez.Surpriza!!!!!!!!Am descoperit acest site si de exact 3 zile cum am putin timp,intru si citesc, citesc si ma minunez, si descoper ca problemele mele nu sant unice, descoper ca pentru orice exista o solutie.......... Pur si simplu ma minunez>>>>>>>>>>>>>>
NinaB coscos...pun si eu sare pe rana! atat timp cat traiesti in Romania, nu-ti poate lua copilul!!! mai ales daca nu sunteti casatoriti. asta o poate face doar daca te da in judecata si dupa o ancheta sociala se dovedeste ca esti incapabila sa-ti cresti copilul. si doar daca aceeasi ancheta dovedeste ca e el capabil sa o faca!!! asta ca sa nu mai faci prostii si alta data!!!
Freia
quote:
Originally posted by tybys
Buna la toata lumea si felicitari. Numele meu este Simona, iar in acest moment ma simnt precum un copil care traieste bucuria descoperirii unei jucarii noi.De ce? Deoarece am descoperit acest site.In urma cu 3 zile, cautam cu disperare pe net informatii despre scoli, Tyby baietelul meu va merge la scoala in toamna,fiind o mamica singura si neavand cu cine sa ma sfatuiesc, am zis ca este cazul sa ma interesez.Surpriza!!!!!!!!Am descoperit acest site si de exact 3 zile cum am putin timp,intru si citesc, citesc si ma minunez, si descoper ca problemele mele nu sant unice, descoper ca pentru orice exista o solutie.......... Pur si simplu ma minunez>>>>>>>>>>>>>>
bine ai venit in familia virtuala www.desprecopii.com Simona [flo] Freia si [copil] Alexa
tybys Multumesc frumos Freia, Nu am glumit cand am spus ca sunt fascinata de ce citesc aici.Astazi de cand am avut posibilitatea sa ma logez, de pe la 14.00, nu fac altceva decat sa citesc. Santeti senzationali.
ladymina77 RECLAMA extras din Regulament: 06. Desprecopii.com nu tolereaza reclama pe forum sau spamul pe mesaje private Desprecopii.com nu tolereaza reclama pe forum si in egala masura, nu accepta folosirea mesageriei private in scopul trimiterii de spam. Tocmai pentru a pastra obiectivitatea discutiilor, mesajele ce au acest scop vor fi sterse fara preaviz iar utilizatorii care nu respecta aceasta regula vor fi sanctionati si ulterior, eliminati din randul comunitatii desprecopii.com Pt detalii legate de posibilitatea afisarii reclamei va rugam luati legatura cu Administratia sitului www.desprecopii.com multumim, Moderator mina
danacaltan Buna ziua tuturor: mamici, tatici si bebelici aferenti. Noi suntem Dana si Vlad, suntem singuri de mai mult timp, dar astazi ne inscriem "oficial" in acest grup. Va dorim numai bine si un pic de soare si pe strazile voastre. Danny mama & Vladutz fiul
arisa_alina Din nefericire si eu sunt divortata!Ce urasc cuvantul asta!Ma afectat foarte tare[alcool].Nu credeam ca am sa ajung vreodata unde sunt acum.Nici nu vreau sa imi mai aduc aminte.Ma bucur totusi ca exista cineva care sa-mi aline durerea,fetita mea[bibe].Ma bucur ca sunt mamica[mamica]si ma bucur ca nu sa intamplat cand putea sa fie prea tarziu.Numai vreau sa sufar,vreau sa fiu tare,sa merg mai departe!!Ca pana la urma asta e viata,si cu bune si cu rele!Nu este o rusine faptul ca sunt divortata!Si slava Domnului am gasit barbatul care ma intelege perfect!!Va urez si voua fericire si succes in viata! arisa_alina sakamoto
TZUP-TZUP Sunt Tzup-tzup...si nu-s chiar un "iepuras"...sunt mamica unui ingeras de fetita de aproape patru ani.Eu m-am separat de sotul meu din perioada sarcinii, chiar daca divortul in sine s-a pronuntat cand Ana-nazdravana implinnea un an si patru luni, asa ca ...am fost singura de la inceput...dar asta nu m-a speriat...stiam ca in burtica mea se petrece un "miracol"...si asta m-a ajutat sa trec peste multe...si NU regret decizia de a fii pastrat acest copil...regret doar ca nu-i pot oferi o surioara sau un fratior...deocamdata...Mamici singure:curaj...copilul pe care-l aveti va face mai puternice...va da energia si curajul de a merge mai departe...va motiveaza si...va face sa zambiti...Viata e mai frumoasa cand sufletul iti este incalzit de zambetul fericit din ochii copilului...si...cea mai mare dragoste in viata unei femei este copilul. va pup pe toate!
syd ^Sunt si tatici singuri ca n-am citit tot? Poate se face lipeala,de ce nu?Ca ca matrimoniale. Sunt multe mamici singure,pacat ca barbatii singuri,fara obligatii nu viziteaza forumul. Eu sunt cu tatal copilului meu,mai mult abureala acum,nu ne intelegem deloc si tare-mi doresc sa fiu despartita si in general mamica singura.Eu sa tai si sa spanzur,sa decid numai EU pt copilul meu.Sunt mai posesiva.
nora2005 Buna, Vreau sa va spun, celor singuri, ca SE POATE, imi cresc copilul singura de la virsta de 6 luni...Anul acesta isi serbeaza majoratul...Tatal lui nu l-a vazut de atunci. Daca aveam vreo remuscare ca am divortat de el, as fi avut ca-i rapesc copilului tatal. Dar cum el nu l-a vazut de atunci, m-am linistit, cu trecerea timpului, spunindu-mi ca nici tata nu a fost in stare sa fie... Unii sunt facuti sa lupte cu viata si cred ca femeile sunt mai puternice...si mai hotarite... Daca-mi permiteti, as veni si eu in clubul vostru... Am trimis si o fotografie... Niciodata nu e prea tirziu sa-ti intilnesti sufletul pereche...Dar cum sa o faci daca esti legat de alt om cu care nu mai comunici, care nu te mai iubeste sau nu-l iubesti...? Cred ca nu e bine nici pentru copii sa continui o viata alaturi de cineva cu care nu mai ai nimic in comun...Copiii simt...si sufera... Asa ca nu va motivati "ramin" cu el/ea pentru copil"...E o mare iluzie... Lupta cu viata incepe de cind te nasti...si sunt multe incercari carora trebuie sa le faci fata...Aveti curaj si luati decizia gindindu-va mai ales la sufletul vostru si al copilului vostru, nu va lasati amagiti de lucruri materiale sau de parerea celorlalti...nu ei traiesc in locul vostru, iar voi nu traiti pentru ei, ci pentru voi... Curaj tutror celor ce au nevoie si bine v-am gasit pe cei care au luat decizia de a-si lua viata in propriile maini, gindindu-se la sufletul lor... Nora www.iubirea-divina.home.ro
sileriki Salut la toata lumea ! Paste fericit sa ne aduca Dumnezeu Lumina in inimile noastre ... Am citit cazurile femeilor singure cu copii si m-a impresionat ft mult .....imi e greu sa zic ce a fost in sufletul meu cand acum un an eram inca eu doar cu fiul meu . In 17 sept 2003 sotul meu a plecat de la noi ,Eric avea 3 ani si 3 luni , a fost extrem de greu , poate nu credeti dar dintr-un salar de 3 mil nu imi ajungea aproape de nimic , deci financiar eram null , nu l-am cautat nici el pe noi , si nu imi pare rau , luni bune nu sti-am nimic unul de celalalt, cam peste ceve vreme mi-am schimbat locul de munca , deja financiar ne-a fost mai bine , si cu toate ca lucrez 12 ore sau poate uneori si mai mult ma descurc ft bine, Sotul anul trecut in primavara si -a dat seama ca a gresit enorm , fata de noi , nu puteam ierta inima imi era inpiertita si cu toate ca anul trecut in decembrie l-am primit inapoi , nu imi pare rau s-a mai schimbat , inca o precizare daca nu era Eric nici nu ma gandeam sa imi leg calea inca odata cu el , nu stiu cat v-a mai tine durerea in sufletul meu , cu socrii nici acum nu vorbesc si nu stiu cand voi putea , UN SFAT SOACRELOR NU DISCTRUGETI VIATA COPIILOR VOSTRI CA PRIN EI MAI DISTRUGETI SI ALTE VIETI !!! Va doresc toate cele bune !! Eva
riculica buna fetelor, eu inca nu sunt o mamica singura dar cu siguranta voi deveni. Sper. Nu mi-am gasit jumatatea pana acum si nici nu sunt dispusa la multe compromisuri doar ca sa fiu si eu "in randul lumii". Sunt optimista si daca e sa fie, va fi! Cu bb insa ma gandesc de ceva timp - cam de 3-4 ani - si tot de atunci ma chinui sa il am. Insa am avut un prieten care nu putea face copii!! Asa ca m-am reorientat si sper ca luna asta sa-mi aduca o veste buna. Cat despre tata, pfuui...daca nu vrea, nu vrea si gata. Sa nu-mi spuneti ca sunt egoista sau ca nu ma gandesc la vitorul copiluli meu. Am auzit parerile si pro si contra. Cu ce ar fi mai bine sa fac un bb si apoi sa divortez sau sa ma bata sau dumnezeu stie ce! Eu cred ca acel copil ar suferi mai mult! Oricum sunt pregatita sufleteste pana la 3 copii singura - mai mult cred ca o iau razna! Pupici si succes - nu suntem singure! PS am citit o carte super despre un tatic singur "Barbat si copil" de Tony Parsons RIQLIK
lorellay Hop si noi! Tot singuri!Codrin are 3 luni si taticul lui nu-l vrea deloc! Dar nu mai plang.Ba l-a vrut ba nu l-a vrut.Codrin e bucuria vietii mele si cea mai mare realizare! Felicitari celo care ati avut curajul pe care l-am avut eu. Nu am fost casatoriti, nu ne-am inteless. Dar nu m-am gandit o clipa sa renunt la sarcina! Asa sunt unii barbati: iresponsabili. Dar nimeni nu pleaca de pe lumea asta fara sa isi plateasca datoriile! Fruntea sus!Lorellay si Codrin Where there's a will there's a way!
a2p Deseori ma infior la ce pot sa aud sau sa citesc...
quote:
"Codrin are 3 luni si taticul lui nu-l vrea deloc"
Cum se poate asa ceva? Cunosc multe multe, mult prea multe povesti de genul asta... Fetita mea de sase ani acum, Mica, s-a nascut la mine in brate, cum mama ei a trebuit sa faca cezariana si era deci sub anestezie... Si in afara de alaptat, am facut absolut totul pentru ea mica fiind, si pe masura ce a crescut... ma uit inapoi si toate sint cele mai minunate momente din viata mea, de la baitza la biberon si adormit in leagan, de la statul cu ea acasa pina sa mearga la gradinita pina la mersul in parc de 2-3 ori pe zi, de la citit si (pre-)scris zilnic citeva ore la teme si muzee, excursii, jocuri continue din orice, sau pur si simplu numai stat de vorba despre nimicuri cotidiene sau barbie.com... (deh, copii inalt tehnologizati din ziua de azi...) Mai mult decit atit... daca sint ceea ce sint astazi in cea mai mare parte i se datoreste ei, lui Mica, pentru ca fara ea nu prea aveam un tel sau forta sa il urmez sistematic, cu efort dar mai ales cu bucuria clipa de clipa ce mi-a dat-o si mi-o da a aea-o pe Mica... Valabil pentru trecut, prezent si desigur viitor... ...da, renuntari la optiuni in cariera au fost, si nu am de ce sa le regret, au trecut si nu mai putem intoarce timpul... dar copiii cred eu ca ramin motorul in viata al oricarui parinte... mama _sau_ tata... asa ca nu pot sa inteleg... ce fel de monstrii naste societatea? sau ii ajutam si noi cite putin sa ramina/devina monstrii? tatal lui Codrin desigur va incepe sa simta asta si se va bucura la un moment dat cu siguranta de Codrin... nu cred ca se poate altfel... nu pot sa cred... ... daca chiar asa este, cum se poate explica oare? Oricum... bafta tuturor celor de pe forum intr-o atare situatie in a gasi intelepciunea si puterea luptelor fiecaruia in a face copiilor viata intru separarea parintilor cit mai frumoasa si plina de dragoste... pentru ca copiii nostrii merita acest efort... si pentru ca parintii din noi pot sa faca asta... Doar doi centii mei... Copiii au dreptul la doi parinti... si ei n-au nici o vina... "Let's keep it that way!" (Haideti sa pastram lucrurile asa)
lorellay Frumos a2p! Dar nu e cum vrem noi! Viata e plina de surprize!Placute si neplacute! Iti doresc sa nu ai niciodata parte de cele neplacute, mai ales in ce priveste copiii! Lorellay si bb Codrin Where there's a will there's a way!
a2p
quote:
Originally posted by lorellay
Frumos a2p! Dar nu e cum vrem noi! Viata e plina de surprize!Placute si neplacute! Iti doresc sa nu ai niciodata parte de cele neplacute, mai ales in ce priveste copiii! Lorellay si bb Codrin Where there's a will there's a way!
Multumesc, Lorellay, si eu iti doresc tie si doresc tuturor la fel. Insa chiar surprizele cele mai neplacute au o componenta pozitiva, e doar o chestie de atitudine. Deseori insa in miezul actiunii nu o vedem, ci o putem din pacate observa numai mai tirziu (daca reusim)uitindu-ne in urma. Sau nu, nu o vedem nci atunci... Cred ca e sau mai degraba poate fi cum vrem noi, pentru ca noi luam decizii in viata noastra, nimeni altii pentru noi... Nimeni niciodata nu ne forteaza sa raspundem la rau (perceput) cu rau, la durere cu durere, la critica cu critica etc. (Astfel nereusind sa vedem lucrurile in perspectiva... durerea provocata indirect sau direct copiilor de astfel de raspunsuri e nemasurata si inadmisibila...) Doar doi centii mei, A2p Copiii au dreptul la doi parinti... si ei n-au nici o vina... "Let's keep it that way!" (Haideti sa pastram lucrurile asa)
minialex Felicitari tuturor pentru curaj, sinceritate si tarie de caracter! Si noi suntem singuri, dar nu ne inscriem acum, ci putin mai tirziu sa mai creasca bb. Bravo Lorellay si Codrin! Bravo a2p ca esti un tata adevarat! Bafta multa si mai mult curaj taticilor singuri sa se inscrie!
minialex Tot eu sunt, vrem si noi niste povesti cu happy-end despre mamici si tatici care s-au lipit asa sau alt fel. Vrem sa vedem ca se poate, vrem sa ne inspiram si noi si sa ne bucuram pentru ei.
brendamitran [flo] Buna,tuturor! Nu prea ma simt in largul meu,deoarece vad ca majoritatea dintre voi sinteti mamici de copii mici(Sau relativ mici). Sint Brenda,divortata de 4 ani,am o fetita,Diana,care a implinit acum 2 luni,10 ani! Sper sa ne ajute destinul sa razbim in viata si sa le putem oferi copiilor nostri aproape tot ce le-a furat viata prin ghinionul (sau uneori norocul) de a creste fara tata...... "Sa nu te descurajeze nimic,cit timp mai poti iubi..." BRENDA
emy2001 buna fetelor [grup] Ma alatur si eu ,si va pot spun ca sunteti intradevar luptatoare.Si eu sunt singura de cind eram in 4 1/2 luni si tot singura am fost cind am nascut. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am un copil sanatos si frumos.Acum are 4 ani si 3 luni ,dar imi este f.f. greu sa-l cresc singura. Tatal lui nici macar n-a vrut sa-l recunoasa asa ca nici pensie alimentara nu primeste. M-as bucura daca mi-ati da un sfat .Ce sa-i spun despre el cind o sa ma intrebe? Ca traiesete si nici nu-i pasa de el sau ca a murit?. Cum este mai bine pt. copil? Va multumesc si va doresc sanatate si putere sa va cresteti puiutii. bm
Ioana Sora emy2001, eu cred ca cel mai bine e sa spui adevarul, nu e bine sa minti copilul. Bunicul copilului meu venise cu ideea sa-i spun fetei mele ca tatal ei e plecat la munca, in strainatate. Nu ! Ma doare sufletul si imi vine sa plang cand o aud ca ii spune "tati" fratelui meu ( il aude pe el cum ii spune bebeului lui "hai la tati" si de aici... ) si, uneori, bunicului ei. Cand va incepe sa ma intrebe si sa inteleaga, o sa incep sa-i spun realitatea. Ca mami si tati nu locuiesc impreuna, ca sunt multe familii unde mami si tati nu stau impreuna... ca mami o iubeste foarte mult si ca tati vine la ea in vizita cand poate. Desi ultima oara trecusera sase luni de cand n-o mai vazuse ! Oricum, nu pot spune cu exactitate, ea are acum aproape doi ani. Nu stiu care va fi situatia peste un an, doi, cand va intreba unde e tati... Voi vedea in acea clipa, insa nu vreau s-o mint. Nici s-o indoctrinez impotriva aceluia care se numeste "tata". Cand va fi suficient de mare, va judeca singura. Eu ii voi spune doar fapte, fara comentariile personale. Mi-e teama de gradi, unde sigur va auzi de mami si de tati. :(( Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
Ioana Sora Brenda, bine ai venit ! Dupla ploaie iese mereu soarele, chiar daca uneori avem senzatia ca norii nu se mai duc. :) Sa te bucuri de fata ta si sa-ti aduca numai fericire... iar copiii nostri sa nu treaca prin ce trecem noi... Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
brendamitran Ioana,te salut! Sper din toata inimaca ingerasii astia mici sa nu cunoasca nefericirea singuratatii. Pt voi intr-un fel e bine,copilul creste cu ideea de absenta a tatalui(desi nu cred ca "bine" e un cuvint fericit pt starea asta de fapt).Diana a crescut linga tatal ei pina la 6 ani si a suferit foarte mult dupa el.Poate ca ar fi trecut si peste despartirea noastra,dar faptul ca nu o cauta decit de ziua ei (si nici asta in fiecare an),faptul ca nu se intereseaza de ea si ca nu-l simte linga ea sufleteste,cred ca e cel mai dureros pt ea.E,probabil,ca atunci cind esti parasit ,cu diferenta ca suferinta e infinit mai mare.Sper doar ca intr-o buna zi sa constientizeze ca acest om nu merita nici macar sa o mai vada,dar sa mai si sufere pt el. Hai sa fim tari,sa speram,sa zimbim si sa credem ca poate e mai bine asa.... Va pup,mai scrieti-mi! BRENDA
ra_mata Eu am divortat acum cateva luni, insa m-am despartit de sotul meu cand avea Matei o luna. Si-a jucat apartamentul la cazino, la ruleta, si m-a invitat sa stau cu copilul la parintii mei. Am divortat urgent de el, mi-era teama de camatarii care il cautau si mi-am dorit sa imi iau un apartamnet in rate din care sa nu ma dea nimeni afara. Acum suntem doar noi 2, eu si Matei, avem un apartament mic de 2 camere si lumea noastra: bona, Mara kinetoterapeuta (baiatul meu are un retard neuro-motor, insa se descurca foarte bine)si parintii mei din cand in cand. Fostul sot vine foarte des pt ca vrea sa isi vada copilul si din pacate eu am nevoie de banii de la el pentru a supravietui. Insa il urasc atat de mult incat mi-as dori sa pot sa ii spun sa ne lase in pace. Mi-a daramat toata viata, increderea in oameni (in barbati in special) si m-a aruncat intr-o neagra depresie. Nu am foarte multe poze digitale, insa le-am pus intr-un album. Pt ca sunt o mamica singura nu are cine sa imi faca poze cu baiatul meu, nu am nici camera digitala. M-am descurcat, insa poze multe am cu Matei nu cu mine. http://photos.yahoo.com/ra_mata ra_mata
brendamitran Ra-mata,nu stiu de fapt care e numele tau,sa-ti traiasca puiutul,e o frumusete de copil,dar sa nu mai spui niciodata ca esti singura,nu esti singura,il ai pe el si el te are pe tine,si cred ca asta e cel mai important... In ce priveste "barbatul" care ti-a facut figura,o sa vezi ca o sa-ti treaca,poate mai repede decit speri,e adevarat ca e greu singura cu un copil,insa trebuie sa te gindesti ca e mai bine asa pt copil,in primul rind,poate ca nu ar fi avut de invatat nimic bun de la tatal lui....Eu am divortat de 4 ani si mi se parea imposibil sa ma impac cu ideea,insa pe parcurs m-am rupt total de el si chiar si de banii pe care ii obtineam dupa zeci de telefoane date(niste sume mizerabile,dealtfel,care nu ma ajutau cu nimic) E adevarat,am intrat putin in panica,au trecut 4 ani si eu nu am mai cunoscut pe nimeni,sint tot singura si ma intreb daca nu cumva voi fi asa mereu,insa,de ce sa mint? Inca mai sper..... Fii tare,gindeste-te ca,atitta timp cit sintei doi,nimic nu va poate dobori! Succes! Fetelor,dar sinteti cam "puturoase" la scris,nu mai dati nici o veste? BRENDA
alinaxeni Buna, sint Alina mamica de Ancuta (13 ani) Eu sint o fosta mamica singura,asta ca sa va ridic moralul.Povestea mea e trista dar cu final fericit. M-am indragostit, m_am maritat si curind a venit Ancuta, fericire mare,dar cum nici o minune nu tine mult am constatat ca proaspatul tatic isi traia viata din plin si fara cap. L-am tot iertat(deh, tinara fara minte) pina am mai facut un baietel, dar lucrurile s-au inrautatit. Cin baiatul a implinit 3 luni s-a intimplat nenorocirea si a murit. Dupa inmormintare, sotul meu a vrut sa se intoarca acasa. Nici nu am vrut sa aud. Consecinta: m-a pedepsit luindu-mi si fata. 5 ani i-am cautat disperata pina intr-o zi cind a venit sa-mi ceara pensie alimentara, la indicatia noii lui concubine. Am zis atunci ca nu-mi mai scapa el usor si efectiv l-am vinat (cu complicitatea familiei lui care m-a ajutat tare mult) Am reusit sa o iau, am inscris-o la scoala, dar acum ma vina el pe mine. Au fost doi ani de teroare si pt. mine si pt. fetita mea care plingea tot timpul ca "vine tati si ma ia si ma duce la femeia aia rea care ma bate" La un moment dat m-a sunat si mi-a spus ca e deacord sa-mi dea tutela fara nici o conditie, eram in culmea fericirii. A venit, a mers la tribunal, am vb. cu un avocat si urma sa deschidem procesul, dar a doua zi primesc un telefon ca a murit. Nu stiam ce sa mai cred, ori isi batea joc de nervii mei ori era adevarat. Asa s-a sfirsit tragedia mea si a urmat fericirea cind l-am cunoscut pe actualul meu prieten care este o minune de om si pe care Ancuta il iubeste ca pe ochii ei din cap, de fap e reciproca dragostea asta,parca ar fi tata si fiica. Cred ca D-zeu s-a induratde suferinta noastra si acum a compensat prin noul tatic. Deeeci, soarele poate rasarii pe orice strada si cind te astepti mai putin. Asa ca deschideti ochii si priviti in jur...exista oameni minunati care merita increderea noastra alina
micaela_ro Servus tuturor, sunt Mihaela si sunt o mama singura, cred. Am o fetita , Olgutza, care face peste 2 zile 3 luni si pe care o iubesc mai mult decat pot exprima in cuvinte. Povestea mea....? E tare greu de explicat. Acum cativa ani, vreo 4, am cunoscut un barbat, singurul de pana atunci, cu care mi-am dorit sa am un copil. Dupa 4 ani, minunea s-a intamplat si acum avem o frumusete de fetita. E un om deosebit, sensibil, atent, are grija de noi si pe Olgutza o iubeste tare mult, dar are un singur defect : nu poate fi fidel, iar eu peste asta nu pot sa trec. Probabil ca indragostita pana peste cap am crezut ca timpul il va schimba, sau poate ca copilul il va potoli, dar nu a fost sa fie. Ne vedem in fiecare zi, asta pentru ca lucram impreuna, ne ajuta material foarte mult, isi iubeste copilul si vrea sa fie langa ea in fiecare zi, dar nu vrea sa fie cu mine. Asa ca deocamdata Olgutza mea ne are pe amandoi, dar separat. Nici nu stiu daca se poate spune ca sunt o mama singura, dar cu tot ajutorul pe care ni-l da eu tot asa ma simt. Momentan, ma rog sa ne dea Dumnezeu sanatate pentru copilul meu si puterea sa trec peste iubirea pe care o simt inca pentru tatal copilului si sa-mi vad mai departe de viata mea. Va pup dulce pe toti.[flo] Mihaela, mama Olgutzei.
brendamitran Mihaela,esti cum nu se poate de singura! Fara suparare,nu vreau sa-ti jignesc iubitul,dar cred ca nu te merita nici pe tine si mai ales pe copil..... Nu cumva e casatorit si tu nu stii? Naspa,oricum...... BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
Doamna Bibi Buna, desi sunt despartita de ceva timp de sotul meu (din mai a.c.) inca nu m-am obisnuit cu situatia si inca mi-e foarte greu sa accept ce s-a intamplat. Sa va spun pe scurt...ne-am casatorit de tineri (eu avem 22 ani, el 24),a fost dragoste mare...nu stiu de unde a inceput totul, dar dupa 7 ani d ecasatorie,dupa nasterea copilului ne-am despartit.N-a stiut sa ma inteleaga in perioada sarcinii,s-a speriat...chiar nu stiu, dar dupa 6 luni de la nastere ne-am despartit. Nu am avut probleme grave,doar ca nu ne potrivim,sunt 2 personalitati puternice care nu stim sa cedam cand trebuie...si de aici scanteile permanente dintre noi.Si mai mult de toate cred ca si-a dorit libertate,nu ca nu i-as fi acordat,munca lui necesita multa flexibilitate in program,dar asta e...acum o are din plin. Referitor la copil nu am ce sa-i reprosez,ii ofera tot ce poate (bine ca are si posibilitati...),m-a ajutat sa-mi cumpar un apartament,imi da bani pentru copil,vine foarte des sa-l vada,iar in ultima vreme chiar sta cu el cat sunt plecata eu la servici si cand nu poate sta mama cu el.Il iubeste ca pe ochii din cap,asta e clar. Am momente cand imi doresc sa fim din nou impreuna,dar se pare ca nu suntem pe aceeasi lungime de unde,nu ne intelegem deloc... Sper sa pot trece peste aceste momente grele,de fapt sunt convinsa ca in momentul in care unul din cei 2 fosti parteneri isi gaseste alta pereche aceste lucruri dispar de la sine...problema este sa te poti apropia de altcineva si sa poti accepta o alta persoana langa tine... Monica si minunea mea Bogdan zis si Bobo http://community.webshots.com/user/monicaotelea
Ioana Sora Doamna Bibi, am deja un an si cateva luni de cand am divortat. Inca nu m-am obisnuit cu situatia si mai ales cu faptul ca sunt singura. Insa imi aduc aminte cum eram anul trecut pe vremea asta... Acum macar sunt mai optimista si imi spun ca nu accept inca pe nimeni langa mine pentru ca pur si simplu nu am gasit persoana potrivita, asta ca sa-mi ridic moralul. Uneori motivatia asta tine, alteori, nu. Daca e sa analizez totul la rece... cred ca eu nu sunt inca dispusa sa fac vreun compromis si toti au un cusur. Nu pot sa-ti dau sfaturi despre cum sa te apropii de altcineva, pentru ca eu n-am reusit inca asta. Dar presupun ca asta se va intampla cand toate ranile vor fi vindecate si cand chiar vei fi dispusa sa-ti refaci viata. Cat despre a fi din nou cu fostul tau sot... sunt de parere ca ciorba reincalzita nu merge, dar tu stii cel mai bine daca intre voi ar mai putea fi o relatie. Icoana, eu n-as fi asa de sigura de faptul ca o sa fie iubit de copilul lui. Copiii sunt cei mai aspri judecatori. Oricum, daca el tot vine rar in vizita si tu crezi ca e mai bine ca fetita ta sa nu fie foarte atasata de tatal lui, nu insista ca el sa vina s-o vada, nu-i vorbi ei despre el si oricum timpul va rezolva aceasta problema. Micaela, parerea mea din afara e ca, daca pana acum nu a dorit sa fiti o familie, mai ales dupa ce a vazut cat de mult inseamna un copil (am inteles ca se implica in viata bebe-ului), nu va vrea nici de acum incolo. Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
brendamitran Acum macar sunt mai optimista si imi spun ca nu accept inca pe nimeni langa mine pentru ca pur si simplu nu am gasit persoana potrivita, asta ca sa-mi ridic moralul. Uneori motivatia asta tine, alteori, nu. Daca e sa analizez totul la rece... cred ca eu nu sunt inca dispusa sa fac vreun compromis si toti au un cusur. Ioana Sora,parca m-ai descris pe mine...... BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
jayx Buna fetelor Si eu am o poveste asemanatoare . Taticul ne-a parasit can eram insarcinata in 2.5 luni .Dupa ce am oscilat intre disperare si speranta si o gramada de intrebari mi-am focalizat atentia pe minunea din burtica mea ... fetelor habar nu au ce pierd ! Am o minune de fetitza , dulcica tare si va mai spun ceva cineva acolo sus ma iubeste ! suntem linistite si viata a intrat in normal . numai bine! jayx
brendamitran Jayx,habar nu au ce pierd,dar nici nu ar merita sa aiba ceeA ce au lasat......eu zic merci ca pina la urma nu ne mai cauta,nu merita dragostea copilului...Stiu ca copilul sufera pt asta,dar,la urma urmei,e mai bine asa..... Pai.....sa auzim de bine! BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
cicuta Buna!Ma numesc Luminita si pana acum 2 ani am fost si eu o mamica singura.Fiul meu Dragos are acum 13 ani jumate si de la 6 ani l-am crescut singura cu toate ca si pana atunci tot singura am fost.Povestea mea este asemanatoare cu a multor mamici singure doar ca nu ne-am despartit in termeni tocmai amicali.Ex-ul meu sot incerca sa ma faca sa inteleg ca pe mine ma iubea pt ca eram sotia lui si mama copilului lui iar pe EA o iubea pt ca...o iubea ...Eu(in conceptia lui tb sa stau si sa astept sa-si revina el din...starea aia)Problema insa era mai complicata pt ca au intervenit bataile si tot tacamul...In fine...il iubeam si poate in adancul sufletului inca mai e ceva acolo...Actualul meu sot a aparut cand credeam ca totul e pierdut si nu mai pot s-o iau de la capat.Problema mea este ca Dragos fiul meu isi iubeste tatal f mult chiar daca stie ce poama este.Spun poama pt ca inca am probleme cu el...pot sa spun ca numai copilul il cauta,pt ca el e ocupat cu ...altele...In vara asta de ex Dragos m-a rugat sa il las sa mearga cu taicasu la mare ,dupa multe deliberari si cu inima stransa l-am lasat...dar am regretat apoi.In concluzie pana la 13 ani jumate Dragos nu a avut parte de o discutie ca de la tata la fiu ,nu-l invata niciodata nimic bun.Ma rog deocamdata inchei aici ca incep sa va plictisesc.Oricum multumesc ca m-ati suportat... LUMINITA-mama Dariei si a lui Dragos
Ioana Sora Buna, fetelor. Anaelle, imi pare foarte raupentru problemele fetei tale. Sper sa treceti cu bine peste toate tulburarile emotionale. [flo] Cicuta, cred ca la varsta baiatului tau nu poti decat sa-l lasi pe el sa ia hotarari in privinta tatalui sau. Se va lamuri singur si, daca tatal sau va continua sa-l ignore, fiul tau se va indeparta singur de el. De luni, o s-o duc iar pe Cata la cresha, doua saptamani a fost bolnavioara. Acum o saptamana am avut parte de o "surpriza"... Dimineata m-a intrebat din senin... "Unde tata meu ?" Credeam ca momentul asta va veni ceva mai tarziu, nu la doi ani. M-am blocat. In cipa ia n-am stiut ce sa-i raspund, asa ca m-am facut ca am inteles-o gresit si i-am spus unde e bunicul ei. Brenda, ce mai face fata ta ? E mai sociabila ? Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
brendamitran Cicuta,cred ca daca Dragos nu a avut o discutie pina acum ca de la tata la fiu,va trebui s-o aiba ca de la mama la fiu,pina nu e prea tirziuChiar daca e baiat,apropie-l cit mai mult de tine si tine locul tatalui care nu vrea sa fie linga el...... Fata mea a inceput psihoterapia multumita unei forumiste de aici,sper sa fie totul bine.... Va pup pe toate,mai vorbim. BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
sorinsonia Ma primiti si pe mine in club? Sunt mamica unui baietel de 8 ani, pe care-l cresc singura de cand s-a nascut. Desi uneori sunt depasita de situatie, zambetul copilului meu alunga orice nor din viata mea. Va pup si va urez sanatate.
brendamitran Pai Sonia,bine ai venit! Pacat pt copiii astia,dar,la urma urmei,nu mai putem schimba nimic.... Deci,cu Dumnezeu inainte! BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
anaelle [grup][flo] Bine ai venit in clubul nostru Sonia. Dumnezeu sa ne dea la toate sanatate sa ne putem creste copii, ca in rest viata merge inainte cu bune si cu mai putin bune. Dar toate sunt estompate de un zambet, o imbratisare ori vreo nazdravanie a copiilor nostri. Stiti cum se spune : "Dumnezeu nu da fiecarui individ mai mult decat poate acesta duce" iar cand ai un copil langa tine, chiar si cu greutatile materiale ( care sunt inerente pentru persoanele ce-si cresc singure copii) viata este frumoasa.Inca o data bine ai venit! Mara mamica si Teodora iubitica
sorinsonia Va multumesc din suflet.
ssia doresc sa va felicit ptr aceste idei minunate.o sa trimitem si noi o poza ca ne cunoasteti.si noi suntem singurele, dar nu ptr mult timp, de cand pitica avea doua luni; a fost decizia mea de a ne desparti si pe masura ce a trecut timpul am realizat ca a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face nu numai ptr mine dar in special ptr piticuta mea care acum are 1 an si trei luni si este o comoara va pupam din suflet si asteptam sa mai vb
cicuta Neata!Stie cineva ce s-a intamplat ca au disparut ceva pagini de la acest capitol?????Multumesc! LUMINITA-mama Dariei si a lui Dragos
brendamitran Cicuta,moderatoarea intentiona sa deschida un alt subiect,insa nu vad sa fie vreunul nou,cel de fata ramanand sa fie doar pt a ne prezenta..... Dar nu ne spui ce ai rezolvat cu copilul? BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
brendamitran L-am gasit...."Clipe din trairile sufletelor noastre". Ne "vedem" acolo.... BRENDA "Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita" http://community.webshots.com/user/brendamitran
Freia Albumul s-a dorit a fi o prezentare a noastra, a parintilor singuri. Subiectul deviase mult de la tema propusa, prin urmare am facut un nou subiect cu toate acele raspunsuri care nu se incadrau in tema mentionata. Subiectul il gasiti aici: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61181 Freia si [copil] Alexa
valcampan Si eu sunt o mamica singura. M-am despartit de tatal bebeu-lui cind baietelul implinise 2 luni. Imi este destul de greu inca nu m-am obisnuit cu ideea de a fi singura dar stiu ca e mai bine asa. Bebelul meu are acum 4 luni il cheama Petru-David si e o minune ce ride si gingureste toata ziua. Viata mea a capatat culoare in ziua de 11 august 2005, ziua in care am devenit mama. Sper ca in curind sa ma impac cu statutul de mama singura si sa pot face fata tuturor provocarilor. Deoacamdata ma simt de parca as avea ciuma.
ada0885 Buna...Felicitari pt forul m-a ajutat fff mult!javascript:insertsmilie('[cool]') cool! [cool] Si eu trebuie sa subscriu acestui topic pt ca...sunt sau mai degraba din clipa in clipa voi deveni o mamica singura pt ca DPN-ul e 17.12.2005...adik maine. La mine situatia e oarecum diferita...am noroc de o familie super(cu care inca locuies...noroc ca avem o casa mare cat sa nu stam deloc stanjeniti unii de altii)....familie super nu numai din punct de vedere al sustinerii ci si material si toti asteapta cu sufletul la gura bbeul...care...sper eu k va fi fata. Intru in categoria viitoarelor mamici singure pt ca nu sunt casatorita...iar cu "tati" nu mai am o relatie de cand eram in 3luni...Dar nu e vb de neintelegeri sau certuri...e un tip destul de liber...am avut o relatie frumoasa numai k am realizat cam tarziu k nu ne potrivim...ne vdm din cand in cand ceea ce e super mai ales k...ma asteptam sa nu vrea cel putin pana nu apare bbsi...vrea sa stie de ea...si ea sa stie de el chiar dak noi nu suntem impreuna desi eu i-am spus de mult timp ca nu astept nimic de la el si deja in perioada asta ma suna aproape zilnic sa vada ce fac...cum imi merge si a mers la dr cu mine o data. Deci sunt...norocoasa sau cel putin asa ma vad eu...Pt k...desi nu am o relatie cu taticul...bb al meu...va avea o familie mare si...chiar si un tati...desi nu unul traditional care sa stea cu noi. Asta mi se pare cel mai bun lucru dupa ce am citit ce ati scris pana acum...ca am o relatie ok cu taticul...ne intelegem f bine ca prieteni si nu exista tensiuni sau reprosuri. [cool][cool]
anymony Buna! Si eu sunt o viitoare mamica singura! Dar sunt fericita si abia astept sa se intimple, sa o tin in brate! pina in februarie nu mai e mult! Inca negociem numele cu tati, care e deocamdata linga noi.... Sarbatori fericite la actualele si viitoarele mamici!
nora2005 Un AN NOU mai bun pentru fiecare, luminos, plin de IUBIRE si beneficitate, care sa ne implineasca visele, noua si tuturor celor dragi noua ! Din toata inima, cu multa Iubire, va doreste Nora [cheers]
kjmami ce s-a mai intamplat cu albumul??? unde il pot vedea? valeria http://community.webshots.com/user/kjmami
Adnana1979 Nu sunt o mamica singura , inca, dar sigur voi devenmi in curand pentru ca sotul meu este cel mai bun tata si barbat in casa, dar ca sot nu exista asa ca l-am numit impropriu sotul meu. De foarte mult timp nu ma mai considera femeie sau nu stiu ce se intampla pentru ca nu vcrea sa vorbeasca cu mine.are grija de copil, mergem impreuna la cumparaturi, facem treaba in casa impreuna, dormim impreuna, dar atat. Nu inteleg de ce? Din cauza asta am avut si inca am probleme de sanatate. I-am explicat dar nu a inteles nimic. Asa ca nu stiu daca are rost sa-mi mananc tineretea langa el. Va pup si va felicit si sper sa am si eu curajul vostru.
roxicuta Si eu sunt o mamica singura de aproximativ 15 ani.Mi-a fost foarte greu la inceput,numai DUMNEZEU stie cate lacrimi au curs pe obrajorii mei.Am ramas singura la 24 de ani.Si la 27 de ani am suferit o interventie chirurgicala pe col. Nici nu vreau sa-mi aduc aminte prin cate am trecut.Am fost o luptatoare .Inima plangea eu radeam si faceam haz de necaz. Anii au trecut si azi pot sa afirm ca am o frumusete de fata ,are 18 ani.Am crescut-o asa cum mi-am dorit eu ,i-am oferit totul .Un singur lucru nu pot sa-i dau si acela este NOROCUL. Revin
KUKI Bine ai venit, roxicuta. Ma bucur ca esti o luptatoare, o sa avem multe de invatat de la tine, multe dintre noi inca mai avem nevoie de incurajari. Mai scrie-ne. Iulia
treasure Buna fetelor..imi permit sa ma inscriu si eu printre voi! Eu sunt o viitoare mamica singura, caci momentan intru in a 12-a saptamana de sarcina. Prieteneul meu a "disparut" de cca.2 saptamani, dupa ce vestea ca vom avea un bebeluls l-a incantat. Nu apucasem sa ne cunoastem, prea bine, am fost vreo 3 luni impreuna, dar eu mi-am dorit enorm un copil si m-am hotarat sa-l fac cu orice pret. Eu am 32 de ani si nu am ramas niciodata insarcinata pana acum. Acum am facut-o oarecum si cu acordul lui, el spunand mereu ca daca va apare un copil, e doar un motiv de bucurie. Uite ca s-a intamplat minunea, chiar o minune. La aflarea vestii a fost incantat, chiar primele lui cuvinte au fost :"acum nu mai trebuie sa ma agit pentru problemele de job (el fiind jurist la VODAFONE), am alte prioritati. Va trebui sa te protejez pe tine de acum". Iti dai seama ca m-au miscat cuvintele acestea, dar bucuria nu a durat chiar foarte mult...Din pacate, dupa cca o luna de la aflarea vestii a inceput sa devina mai rece, mai disparea cate 2 zile fara sa dea nici un telefon sau macar sa vb pe messenger, asa cum faceam de obicei si mi-am dat seama ca ceva se intampla. Cand ma cauta si-l intrebam de ce nu da nici un semn, mai ales data fiind situatia mea, spunea ca are multe probleme pe cap legate de job, si ca este intr-o perioada dificila. Nu cred ca numai aceste probleme erau motivul...lucru de care m-am lamurit cu o saptamana inainte de Paste. Atunci i-am spus ca poate mergem la parintii mei de Paste, iar el mi-a spus ca nu poate merge cu mine ca pleaca la ai lui la Baia-Mare. Intre timp m-am prins, intuitia feminina nu prea da gres, ca a reluat legatura cu fosta lui prietena, cu care, se pare, a petrecut la ai lui Pastele. Mi-e destul de greu acum, nu prea inteleg de ce nu mi-a spus macar clar in fata ce e cu el, as fi apreciat mai mult..dar uite ca mai sunt si barbati din astia! Nici nu cred ca va mai da vreodata vreun semn, desi port in burtica copilul lui, de care se bucurase la inceput. Tin sa-ti spun ca nici macar o secunda nu a adus vorba de vreun avort...a zis ca e o bucurie ca a aparut si ca ne vom descurca. Insa am ramas sa ma descurc singura! Imi doresc acest copil mai mult decat orice pe lume si nu as fi renuntat la el nicicum, si voi face tot posibilul sa-l nasc sanatos si in conditii bune, dar in sufletul meu sunt putin trista ca nu poate fi si el alaturi de noi..... Va pup pe toate si va doresc numai bine alaturi de copilasii vostri si mai astept vesti!
silviad
quote:
Originally posted by Adnana1979
Nu sunt o mamica singura , inca, dar sigur voi devenmi in curand pentru ca sotul meu este cel mai bun tata si barbat in casa, dar ca sot nu exista asa ca l-am numit impropriu sotul meu. De foarte mult timp nu ma mai considera femeie sau nu stiu ce se intampla pentru ca nu vcrea sa vorbeasca cu mine.are grija de copil, mergem impreuna la cumparaturi,
quote:

Mai mult ca sigur are pe altcineva. Iti spun din experienta. E un om prea bun ca sa poata trai departe de copil, poate nici tie nu ar vrea sa-ti faca vreun rau fiindca stie ca nu ai merita, dar nu se poate abtine sau nu se poate indeparta de cealalta. Unele lucruri se intampla si gata! Nu le putem evita, nu ne putem opri, nu putem explica ce se intampla cu noi. Nu dorim sa facem rau nimanui, dar totusi ... Ai putea sa fii tu prima care deschide subiectul, sa ii arati ca esti dispusa sa asculti adevarul pana la capat fara a-i sugera ca banuiesti, apoi sa decideti impreuna ce e mai bine pentru voi. Cred ca cel mai important lucru este sa comunicati sincer si eficient. Oricum asa cum decurge relatia voastra... iti irosesti viata! Bafta!
lavdani Salut, Nu-mi vine sa cred cat de tare seamana povestea mea cu cea descrisa de Treasure. Sunt in saptamana a 12-a, deci am ramas insarcinata cam in acelasi moment cu tine. Eu am 29 de ani, si sunt pentru prima data insarcinata. Mi-am dorit acest copil atat de mult incat aceasta bucurie nu-mi va fi luata de nimic altceva. Da, stiu ca va fi mai greu singura, stiu ca uneori cand ii vad pe altii in doi cu copilasul o sa ma simt aiurea, dar o sa-mi iubesc odorul si nimic nu-mi va umbri aceasta mare fericire. Sunt norocoasa pentru ca am aceasta sarcina, sunt norocoasa pentru ca pana acum merge totul relativ bine (am vazut micutza inimioara batand), sunt norocoasa pentru ca am niste parinti carora ar trebui sa le construiesc o statuie, care sunt alaturi de mine in aceasta perioada un pic mai delicata, sunt norocoasa pentru ca am o cariera si o situatie materiala buna etc... iar printul meu pe cal alb poate va veni el mai tarziu... Credeti-ma ca sunt o persoana foarte pesimista dar decand cu sarcina m-am schimbat enorm.Nu sunt defel o luptatoare sau o femeie puternica, nici macar foarte matura nu sunt, dar stiu ca daca va trebui voi intoarce muntii pentru acest BB. Sunt speriata si fricoasa din fire, mi-e teama de tot ce va urma, de nastere, de responsabilitate, de ceea ce ii voi spune odorului cand va intreba unde e tati, sau ce e un "tati"? Voi va intrebati toate astea? Dar, ca sa inchei intr-o nota optimista, sper ca totul va fi bine atat pentru mine cat si pentru toate viitoarele mamici singure. Lavinia
Ioana Sora Treasure si Lavinia, sa aveti o sarcina usoara ! Nu e usor, dar aveti pentru ce lupta. Nu e o consolare, dar, daca e sa se intample, mai bine sa fie de la inceput, decat cand copilul e mai mare. Va tin pumnii si pupici. Roxicuta, de multe ori ma gandesc si eu la "noroc". Ce imi doresc mai mult sa-i pot oferi copilului... nu am cum, nu ii pot "asigura" fericirea si norocul. Sper din tot sufletul sa nu aiba parte de astfel de experiente. Ioana & Maria Catalina http://photos.yahoo.com/ioana_sora
Artemis1578 Eu am sarit peste greul cu divortul, nu m-am maritat niciodata, dar am ramas insarcinata si am facut un baietel. "tatal" si-a luat talpasita cand eram in vreo 3 saptamani de sarcina, nici nu se inrosise bine testul. acum Matei are 1 an si 10 luni. este cel mai frumos si mai bun lucru pe care l-am facut si zambetul lui imi sterge toate greutatile. sunt mandra de el si de mine ca am fost in stare sa fac asa o minune :):):):):) Anka [mamica] si Ubitu [copil]
artar [hia]Sunt Oana si sunt o proaspata mamica singura.Am un baietel de 2 ani si 4 luni, Robert, care este iubirea vietii mele. Povestea mea e trista s