povesti de succes
Laura_72819 Le invitam aici pe gravidutele care au urmat tratamente pt infertilitate si care vor sa ne spuna povestea lor de succes. Ne-ar face foarte bine la moral.
anis Buna idee Laura....[flo] Eu bantui de aproape 1 an pe forum la aspirante si in total de vreo 3 ani tot incerc, nu am vazut decat cateva succese ,la fete cu probleme mai mari sau mici ,dar care aveau ceva luni in spate de cand se chinuiau....ca eu zic ca nu se pun situatiile alea care reusesc dupa 4-5 luni..aici nu e vorba de nici o infertilitate... Sa auzim![medic] [pup] AniS
anka77 Fetele mele hai sa incep eu![flo] Noi incercam sa avem un copilas cam de 4 ani si jumatate. Am fost mai intai pe la diferiti medici care spuneau ca nu avem nimic,am ajuns intr-un final la Marinescu si nu am rezolvat nimic. Pe urma un alt medic mi-a fost recomandat, si dupa ce am facut Hcg in octombrie 2002,s-a descoperit o problema rezolvata prin chiuretaj,noroc ca aveam trompele bune.[cool] In februarie 2003 am inceput tratamentul de stimulare pt inseminare.Am facut inseminari 2 luni la rand fara nici un rezultat.Spermogramele sotului (facute la Giulesti ) aratau graoaznic-oligoastenoteratospermie.Nici unul foarte mobil-zero- [bang][bang][bang][bang] Va imaginati ca am cazut psihic si am zis ca nu se mai poate face nimic decit Fiv la cum aratau spermogramele. Imi treceau prin fata ochilor toate lunile in care imi pusesem speranta ca poate-poate,toti anii in care m-am trezit si repede cu termometrul.Totul se spulberase,nimeni nu ma putea consola.Veti spune poate ca exagerez dar stiti si voi de fapt ce inseamna sa iti pui toata speranta in tratamente si in medici ce mai!!! Am o prietena f buna care mergea la dl prof Ancar si mi-a spus sa incerc totusi si la dl prof.Am inceput de la capat:dozari hormonale,spermograma,eco transvaginal etc stiti si voi.A, nu v-am spus ca in momentul in are a vazut ce rezultate aveam noi facute prin alte parti mi-a spus: imi pare rau dar cu asemenea rezultate nu aveti decit o sansa FIV si in nici un caz nu se impunea inseminarea.[q][q][q]Doamne ce am plins atunci!!!! Am facut analizele,tot,si in septembrie ne-am dus la dansul. Spermograma era acum; Normospermie cu astenospermie moderata.[cheers] Mi-a dat tratament Puregon si Pregnyl si mi-a zis asa: dupa 10 zile de amenoree faci un test si daca e pozitiv vii la mine.Am iesit di cabinet si ii spun sotului:Dar ce sigur e domnul prof ca am sa raman!!! Fetele am facut tratamentul si asa a fost:pozitiv!!!!deci iata-ma insarcinata [gravi] Sunt fericita si asa vreau sa va vad pe toate.Poate povestea mea nu e spectaculoasa dar am vrut sa o stiti,sa stiti ca se poate. Nu v-am spus ca in paralel cu acest tratament am trimis pe cineva la cuvioasa Parascheva la Iasi cu o hainuta de-a mea si cu un acatist,am dat acatiste si in alte biserici,am citit acatistele unor sfinti,am vorbit cu duhovnicul meu si i-am spus sa se roage pt noi in acea perioda,m-am spovedit.Tratamentul+toate acatistele si rugaciunile m-au ajutat.Incercati tot ce se poate!Dumnezeu nu va va lasa,veti vedea. Va pup si sper ca v-am dat putina speranta.Aveam multe de spus dar si asa m-am cam intins.[ups] Daca mai vreti sa ma intrebati ceva nu ezitati! [pup] pentru toate aspirantele!!! Ancutza cu burticutza de 10 sapt. DNP 4 aug Prof.Ancar.Sf Pantelimon
Monica-Elena Ancuta, sa fi o [gravi]frumoasa si o mamica superba cu un [copil] superb. Am si eu o intrebare(daca o sa fie mai multe nu te superi, nu?). Cum adica dupa "10 zile de amenoree"? Ai facut 10 zile de stimulare cu puregon? Si eu am fost pacienta prof. Ancar si am facut 3 luni de stimulari(in prima luna 5 zile, adoua 4 si a treia luna tot 4) si bebita pauza. Se lasa cam mult asteptat(aproape 10 ani). Nu am ce sa ii reprosez prof Ancar dar am simtit eu nevoia sa iau o pauza dupa atatia ani ca ma lasau nervii. [pup] Monica
Monica-Elena Am uitat, bun subiect LAURA[pup] Monica
Marina poveste de succes..hammmmm. A mea e cu siguranta. Am facut 4 ani de tratamente si analize care mi-au macinat nervii si sanatatea dar in final a treia inseminare a fost cu succes si iata-ma astazi mamica unei dulceti de fetitza de 1 an si o luna. Problema noastra a fost mereu oligoastenospermia sotului meu. Succesul maxim e ca acum sunt a doua oara insarcinata, total neasteptat si natural desi dr nu-mi dadea nici o sansa sa fac copii natural. [bis]. Ma si gandeam cu groaza ca o sa o iau de la capat cu tratamentele acelea infioratoare dar uite ca nu a mai fost cazul[bis]. Va pup si pot spune din experienta CURAJ, ca se poate! Marina
Monica-Elena Bravo Marina [flo] sa fie intr-un ceas bun. Uite ca se mai intampla si minuni. Sincer si eu sper ca se va intampla si la mine minunea(eu fac tratamente de 10 ani)si timpul trece si noi imbatranim. Astazi sotul meu implineste 39 de ani asa ca nu mai suntem tinerei(eu am 34). [pup] Monica
Tia Monica [s] [cina2] [pathot] [gravi] [bibe] tinteste intotdeauna spre luna, chiar daca nu vei nimeri, vei fi printre stele [8**]
Monica-Elena Multam frumos Tia. Ca de obicei esti o draguta.[pup][pup][pup] Monica
carmens LA MULTI ANI ! pentru sotul tau Monica, cu multa sanatate si fericire si sa vi se implineasca visul ! Si noi tot de 10 ani incercam (tratamente, operatii, etc.). Am reusit o singura data sa raman insarcinata, la vreo 5 ani de incercari, sincera sa fiu nici nu ma asteptam. Nu mai facusem nici un tratament si nici nu urmaream momentele prielnice. Din pacate ,am pierdut sarcina dar nu mi-am pierdut speranta ca intr-o zi minunea se va repeta. Carmen
Marina Monica LA MULTI ANI sotului tau si un bb cat mai curand!!! [flo] Marina
anka77 Monica "La multi ani!"pt sotul tau.Sa fiti fericiti si parinti cit mai repede. Amenoree inseamna lipsa ciclului. Stimulare cu Puregon am facut in zilele 3-5-7-9( 50u.i) si in ziua 10 am facut Pregnyl(5000u.i). In primavara facusem Clostilbegyt 5 zile+Pregnyl(18.0000)unitati+inseminare si...pauza. Atunci a fost foarte nasol pentru ca imi intirziase 5 zile si am facut un test si era pozitiv.Dar al meu medic nu m-a atentionat ca Pregnylul poate da rezultat pozitiv.[bang][bang][bang] Atunci la propriu va zic am simtit ca inebunesc.[bang][bang] Pupici multi si asteptam si alte povesti Ancutza cu burticutza de 10 sapt. DNP 4 aug Prof.Ancar.Sf Pantelimon
danais Buna ziua tuturor aspirantelor, carora le doresc sa fie [gravi] cat mai curand. Hop si eu cu povestea mea cu happy-end. Am facut si eu parte din categoria aspirantelor cea mai mult de doi ani luuuungi. Povestea reusitei mele nu este una spectaculoasa, dar sper sa va imbarbateze. Bun, eram deci casatorita de vreo doi ani cand ne hotaram noi ca ar fi cazul sa avem si niscaiva mostenitori. Eu optez pentru doi (baiat si fetita), sotul pentru trei (doi baieti si o fetita). Ne ciondanim noi un pic asupra numarului, asupra ordinii si asupra zodiei propice, eu renunt la anticonceptionale si purcedem la treaba. Nu stiu de ce aveam senzatia tembela ca o sa raman[gravi] din prima. Trece o luna, nimic, suparare mare, mai trece una, si inca una si inca una si tot asa, si tot nimic, ba mai mult, ciclul meu ba venea ba nu venea [bang][bang][bang], la fiecare intarziere facandu-ma sa sper si sa stric cateva teste de sarcina. La un moment dat, nu-mi mai vine ciclul vreo 3 luni, epuizez rezerva de teste de sarcina de la farmacia din colt, o iau la rand pe cea de viv-a-vis, ca imi era rusine de farmacista. Am uitat sa va spun ca anticonceptionale luasem inainte tot pentru regularizarea ciclului, care la mine a fost intotdeauna haotic. In inconstienta mea nu m-am gandit ca, odata intrerupte anticonceptionalele, ciclul va deveni iar neregulat, uitasem aproape de problemele avute cu mult timp inainte. Ei, si aici urmeaza vizita la ginecolog, a doua din viata mea, prima fiind pentru reteta de anticonceptionale, cand doctorita respectiva nici nu s-a prea uitat la mine si mi-a scris repede o reteta de Marvelon si s-a repezit la urmatorul chiuretaj. Ce bine mi-ar fi prins sa stiu de forumul asta pe atunci!!!. Ajung la ginecolog, ma consulta, imi face ecografie transvaginala si imi da verdictul: "ovarita micropolichistica". Ii explic dorinta mea arzatoare de a avea un [bb], se uita lung la mine si declara ca am sanse zero fara medicatie corespunzatoare[q][q]. In concluzie, imi da sa iau Duphaston 10 zile, pentru a declansa menstruatia si sa imi fac un set de dozari hormonale. Zis si facut, iau Duphaston 10 zile, in a 11-a zi mi se umfla sanii ingrozitor si ma dor de nu pot nici sa ma imbrac, plus ca imi apare o galma de vreo 3 cm in sanul stang. Fuga la doctor, care baiguie ceva despre "stimulare estrogenica excesiva" si imi face o ecografie mamara, declarand ca am amandoi sanii plini de chisturi, care o sa dispara cand vine menstruatia, ceea ce s-a si intamplat. In a treia zi, dozari hormonale, stiti voi, rezultatele: prolactina marita, raportul LH - FSH = 1:2 (LH=4.2, FSH= 8.1), doctorita imi spune ca stam prost, ca sigur nu am ovulatie si nici nu o sa am secolul asta decat prin stimulare. Incercam intai Brocriptin, din care iau vreo doua luni jumate cu urmatoarele efecte "benefice": greata, vertij, dureri de cap, ciclu nexam, BB nexam (alte teste de sarcina pe apa sambetii). Ma intorc la ginecolog, ii spun ca mor daca mai iau o singura pastila de Brocriptin (ceea ce era foarte posibil, dat fiind ca am fost de multe ori pe punctul de a-mi rupe gatul pe scari din cauza ametelilor). Mai fac o dozare de prolacina, care iese in limite normale. Buuuun, nu mai iau Brocriptin. Fac trei injectii cu Progesteron ca sa imi vina ciclul dupa care iau traditionalul Clomifen - o pastila: nimic, nici ovulatie, nici ciclu, nici nimic. Iar injectii cu Progesteron si doua pastile de Clomifen: rezultate identice (cativa foliculi anemici, care nu cresc si nu se sparg, adaugandu-se chisturilor deja existente), iar Progesteron, iar Clomifen: trei pastile, la astea fac urat de tot, ovarele stau sa plesneasca, fac febra, varsaturi, tot tacamul. Doctorita sta si se cruceste, cum la doua pastile nu am avut nici macar un folicul baban, iar la trei fac o frumusete de supra-stimulare, plus cateva efecte secundare nementionate in prospect, depre care se gandea ca ar trebui sa informez producatorul. Eu, cu nervii la pamant[q][q][q]. In sfarsit, trece si asta, vine si ciclul (nu va mai povestesc cum si ce dureri am avut, sa nu va sperii, cu toate ca sunt convinsa ca majoritatea ati trecut prin asta). Dupa toata tevatura, ma duc din nou la doctorita, care decide ca nu mai poate face inca o stimulare in conditiile astea, ca microchisturile de pe ovare s-au indesit rau si ca mai bine as lua o pauza de minim trei luni, in care sa iau Diane 35, ca poate poate se mai curata ovarele. Eu nu prea sunt convinsa, dar dupa sperietura trasa, admit ca o pauza mi-ar prinde bine. Si uite ca intre timp trecuse an si mai bine si eu tot nu sunt [gravi] si nici nu pot sa fiu, ca iau afurisitele de Diane 35. Dupa pauza de trei luni in care iau Diane, top inapoi la doctor care ma informeaza ca nici gand sa se fi curatat ovarele, parca ar arata un pic mai bine, dar nu cine stie ce, plus ca am o rana pe col[bang][bang]. Imi cauterizez rana, mai iau trei luni de Diane 35, imi plang serios de mila, imi isterizez sotul, dupa care iar la doctor, acelasi rezultat: ovarele arata prost, ii este frica sa faca iar stimulare, poate ar trebui o rezectie sau drilling ovarian, dar nu stie, trebuie sa se consulte cu profesorul. Ovulatie normala: sanse zero, de fapt ovarele mele nu arata sa fi ovulat vreodata (v-am spus ca am avut probleme serioase cu ciclul dintotdeauna). Oricum, nu-mi strica sa mai iau ceva Diane pana se hotaraste ea. Acasa fac o criza de nervi si decid sa iau problema in mainile proprii. Nici gand sa mai iau Diane. Ar fi si nostim sa fac [bb] in timp ce iau anticonceptionale. Cercetez intens problema plantutelor din diverse carti, Formula As, plus internet (ce mi-ar fi folosit atunci sa fi stiut de forumul asta, poate incercam tratamentul Liviei). In final, decid sa iau pulbere din fructe de Vitex Agnus Castus, despre care citisem numai lucruri bune pe niste site-uri nemtesti (exista si studii clinice facute cu aceasta planta care, se pare, este un reglator hormonal). Problema care nu intarzie sa apara este ca planta nu creste in Romania, si nimeni nu a auzit de ea. Pana la urma fac rost de ea din Germania, prin intermediul unui coleg, sub forma de capsule Agnolyt, produse de firma Madaus. In tot timpul de cercetare si cautare de plante, prestam la greu si degeaba. Am un fel de ciclu (cateva picaturi) in toata aceasta perioada, apoi iar nimic. Iar injectii cu progesteron, ca sa imi declansej ciclul si incep sa iau Agnolyt cate o capsula pe zi si sa imi urmaresc temperatura, stiti voi. Temperatura ramane constanta (in jur de 36.6) mult timp de imi vine sa ma sui pe pereti, dar nu o fac ca sa nu ii fac rau lui [bb], daca e sa fie. Prestam la greu, pentru ca habar nu am cand ar fi sa fie ovulatia si sotul declara ca nu mai rezista mult la ritmul infernal. In ziua 31, surpriza, temperatura urca la 37.1, sar in sus de fericire[bis][bis], a doua zi 37.2, apoi 37 si tot asa, in ziua 39 stric un test de sarcina iar, cu toate ca stiu ca nici nu ar putea sa iasa pozitiv daca am avut ovulatie abia in ziua 30-31. Bineinteles, este negativ, eu nu disper si imi spun ca e prea devreme, a doua zi, ziua 40 a ciclului ma scol plina de sperante si ma dezumflu urgent cand constat ca au veni rusii grupa mare. Imi mai plang o tara de mila si imi isterizez sotul [q][q], apoi incerc sa vad latura buna: am ciclu fara sa-l fi indus cu progesteron (lucru care nu s-a mai intamplat de foaaaarte mult timp). Am avut (probabil) ovulatie, ceea ce [medic] declarase ca e imposibil fara stimulare. Drept urmare ma calmez si decid sa iau in continuare Agnolyt, plus pulbere din seminte de marar (tocmai citisem articolul din Formula As pana la ovulatie (daca aceasta apare). De data asta o iau mai stiintific si ma duc iar la doctorita si cer cu tupeu o monitorizare. Ea nu intelege ce se intampla, crede ca vreau iar stimulare si incepe ce imi explice ca am putea incerca un alt produs, Serofen parca(despre care inteleg ca ar fi tot clomifen, dar produs de altcineva, ca are rezultate mai bune, etc, ma rog, nici nu o ascult), imi mai face o ecografie ca sa ma convinga, ovarele arata parca un pic mai bine, dar nu grozav. Eu o tin una si buna ca nu vreau stimulare, ca sunt convinsa ca am ovulatie in mod natural (scot graficul de temperaturi ca sa o conving, nici nu se uita la el si declara rituos ca metoda simptotermica e depasita si nu are nici o valoare). Eu nu si nu, ca am ovulatie si vreau sa stiu cand, o innebunesc cu deficitul de progesteron (constatasem ca faza luteala fusese de numai 9 zile), ce mai, ajungem mai sa [box]. Pana la urma, se lasa convinsa sa imi faca monitorizarea, mai mult ca sa scape de gura mea si ca sa ma convinga ca nu am cum sa am ovulatie in mod natural. Eu nu ii spusesem despre povestea cu plantulele , ca as fi fost data afara urgent[bruta]. doctorita mea declarandu-se in mod repetat impotriva metodelor babesti care mai mult rau fac. I-am spus pur si simplu ca vreau monitorizare pentru ca sunt convinsa ca am ovulatie dupa magnificul tratament cu Diane 35. Facem deci monitorizarea. Ziua 9: nimic, ziua 11: nimic, doctorita mea peroreaza despre diverse metode de inducere a ovulatiei, despre rezectie sau drilling ovarian, despre tot felul de investigatii si para-investigatii clinice, repetand dupa fiecare fraza "Imi pare rau, draguta, dar ti-am spus ca nu ai cum sa ai ovulatie". In ziua 13 se vede ceva, da, este un folicul de 9 mm. Foarte neincrezatoare, imi spune ca sunt sanse minime ca acesta sa evolueze. Eu insist in continuare, mai platesc o tura de monitorizare si o scot si duminica din pat. Ziua 15: 13 mm, ziua 17: 17 mm (endometru numai 7, fir-ar sa fie), si aici se rupe firul ca incepe vacanta de pasti si adio monitorizare. Eu ma tin ferm pe pozitii cu temperaturile, intreb un preot din familie daca e pacat mare sa concep copilul in saptmana mare, imi spune ca daca unirea se produce pentru placerea carnii este pacat, dar daca se produce pentru o da nastere unui copil ce-l va slavi pe Dumnezeu si pe Iisus, atunci nu este. Profitam de vacanta si facem un tur la manastirile din Bucovina (Humor, Moldovita, Sucevita, Putna), la fiecare ma rog sa raman[gravi], temperatura nu vrea sa urce, trece Pastele, exact de 1 Mai, temperatura este 37.2. Sar in sus de bucurie iar [bis] si sunt convinsa ca de data asta e pe bune. Nu mai iau marar, dar iau in continuare Agnolyt , care ajuta la nidare si la cresterea si mentinerea progesteronului. Si temperatura e tot sus, sus, trec cele 9 zile fatidice, trec 10, 11, 12, in a 13-a nu mai rezist si cumpar un test de sarcina (desi teoretic era iar prea devreme, menstruatia trebuind sa vina a doua zi daca determinarea momentului ovulatiei a fost corecta). Nevoia asta subita ma apuca la serviciu in mijlocul programului, ma reped la farmacie (farmacista asta nu ma cunoaste si nu se uita cu mila la mine) ma incui in baie, apare linia de control, a doua linie nimic. Stau si stau si tot nimic. Ies si arunc testul la gunoi, incercand sa ma consolez (ca poate e prea devreme, ca macar stiu ca am avut ovulatie, ca am avut o faza luteala rezonabila) dar nu prea reusesc [q][q]. Dupa vreo 15 minute in care imi plang de mila copios, ma gandesc ca nu am cronometrat timpul care s-a scurs intre efectuarea testului si citirea lui si poate secolul care mi s-a parut mie ca a trecut a durat mai putin de 5 minute. Prin urmare, scotocesc avid in cosul de gunoi, de unde recuperez testul si sunt pe punctul sa lesin cand depistez o a doua linie ff fina [olala], dar categoric acolo. Ma uit de minim o suta de ori la ea in urmatoarea jumatate de ora, de frica sa nu dispara. Incep sa imi pun problema daca nu e cumva o iluzie optica sau autosugestie. Prin urmare, in drum spre casa imi mai cumpar un test de la farmacia din colt, unde farmacista iar se uita cu mila la mine, dar de data asta nu imi mai pasa. Si al doilea test e pozitiv. Sotul are si el un soc [:D][:D], ma intreaba cum se poate asa ceva (de parca n-ar fi fost prezent acolo cand s-a intamplat evenementul), eu ii spun ceva despre becul care ar fi responsabil de trebusoara, el se repede la farmacia din colt, mai ia un test, farmacista a trecut de la mila la curiozitate nestavilita si il intreaba mieros daca e constient ca am mai cumparat si eu unul in aceeasi zi (de, ne stie ca pe doi cai breji), el zice ca da, dar crede ca a fost defect, ea nu mai zice nimic, dar probabil isi face in minte o lista de medicamente anti-depresive pe care sa le comande ca se pare ca vom avea in curand nevoie. A doua zi dimineata si testul 3 iese pozitiv, sotul [alcool] de bucurie, eu nici nu stiu daca sa rad sau sa plang de fericire, optez pentru varianta 2 si printre lacrimi ii dau telefon doctoritei sa imi fac o programare. La ora 12 sunt prezenta la cabinet, doctorita pregatita cu consolarile de rigoare si cu o lunga lista de metode alternative de stimulare a ovulatiei, plus vreo cateva tipuri de intervntii chirurgicale, eu cu testul in mana (ultimul). Cand isi da sema in sfarsit pentru ce am venit, nu ii vine sa creada si se uita la testul cu pricina cu aceeasi privire ca a mea cu o zi inainte. Il duce si la lumina, sa vada mai bine. Imi prescrie urgent Utrogestan (4 pe zi) si ma invita la ecografie pe 1 iunie (ziua copilului, nu intamplator, zic eu) si dupa felicitarile de rigoare imi spune in treacat ca nu crede pana nu vede pe BB pe ecran. 1 iunie 2002: BB se vede pe ecran ca un punctulet care pulseaza. "Are activitate cardiaca", imi spune doctorita, care nu isi mai incape in piele de mandrie, "Vezi, ti-am spus eu ca totul o sa fie bine. E drept, ca a fost un miracol". Eu nu mai ascult nimic, imi tiuie urechile de fericire si sunt convinsa ca totul o sa mearga bine. Si a mers. Miracol a fost si este o minune de fetita pe nume Denisa, care s-a nascut pe 17 ianuarie 2003, dupa o sarcina fara nici o problema si o nastere extrem de usoara (puteti citi povesetea nasterii ei la sectiunea "Nasterea pe glob", nu stiu sa dau link-ul, ca sunt noua pe forum si sunt stangace in ale computatorului). Suntem binecuvantati cu ingerasul nostru si sper sa fiti toate binecuvantate cu bebelasi dragalasi in cat mai scurt timp. Sper ca povestea noastra (pe care ma tem ca am lungit-o cam mult), sa le dea curaj tuturor fetelor de pe aici, in special celor carora li s-a pus diagnosticul de ovarita micropolichistica. Nu stiu in ce masura m-au ajutat plantutele, rugaciunile sau tratamentele anterioare, probabil fiecare a avut partea sa de contributie, dar stiu ca rezultatul a fost o minune de fetita care in curand implineste un anisor si careia sper ca ii voi mai face si un fratior sau o surioara. Orice este posibil cand crezi cu adevarat in lucrul pe care il vrei si nu te dai batut, sperand in ajutorul lui Dumnezeu. Daniela si [copil] Denisa
aquariusrpro Impresionante povesti! Roxana&Ruxandra
Oana_B Danais, mi-a placut enorm povestea ta. Cred ca in relatia cu doctorita mai degraba tu erai doctorul si ea era cea care avea de invatat..bine ca a fost happy-end pana la urma[pup][flo] Oana_B
coral Frumoase sunt crimpeiele voastre de viata, sa va traiasca micutii si sa veniti cu continuarea povestilor. There is a difference between knowing the path and walking the path.
Laura_72819 Dragelor, am postat ieri subiectul si azi a prins viata. Sunt absolut incantata si le multumesc celor trei fericite : anka, Marina, Danais pentru povestile lor. In felul asta ne dam seama ca SE POATE, ca si altii au trecut prin probleme asemanatoare cu ale noastre si ca au reusit. Nu-i asa ca sunt grozave povestile aste de succes? Mai asteptam. Va pup
ileden Super subiectul;chiar ca parca a prins viata. Aveam nevoie de asa ceva. Ma bucur mult pentru toate fetele care au reusit. Si eu imi doresc tare mult un bebelus, si de cate ori citesc despre problemele uneia dintre voi ma intristez. Multumesc, Ile
mina Ile, draga, nu fi trista. Ai vazut doar povestea Danielei cu Denisa, asadar se poate. Curaj! Curaj voua tuturor! Parerea mea este ca, dincolo de placerea incontestabila de a afla despre succesul ei, povestirea Danielei ascunde si alte invataminte: important este sa vrei sa reusesti si sa nu-ti pierzi niciodata speranta ca va fi cum vrei tu. M-a impresionat curajul din povestirea ta, Daniela! Stim cu toate ce deprimari si tristeti imense traversezi in perioada de "aspiranta'. Ai reusit sa relatezi povestea ta (care e, intr-adevar, impresionanta) in asa fel incat, departe de a descuraja, ne da sperante tuturor. Sa fiti sanatosi tu si-al tau sot si sa va traiasca ingerasul. Mina Sa va bucurati in fiecare zi de ceva.
Gabela Multumim mult fetelor pentru povestirile voastre si sa va traiasca ingerasii, sa va aduca numai bucurii! Doamne, prin cate ai trecut, Daniela, faptul ca s-a intamplat pana la urma imi da si mie din nou niscaiva sperante, mai ales ca am luat si eu Agnus Castus tinctura. Stiu ca fiecare organism este altfel, dar pot sa sper, nu? Foarte emotionanta povestea ta, pana la lacrimi... Sa va traiasca! Pupic toate aspirantele si toate mamicile! Gabela
Cloe Fetelor, mai am si eu o poveste cu happy ending. Am incercat in total 4 ani de zile, din care in primele 6 luni ciclul meu a fost f. dereglat, dar pe urma era aproape ca ceasul. Numai in ultimul an am ajuns la specialist in infertilitate, pana atunci analizele facute de medicul meu ginecolog au iesit toate perfect. Ei bine, si la clinica de infertilitate toate analizele ne-au iesit bine la amandoi si deci am fost clasificati ca "unexplained infertility". Am incercat 4 inseminari (din care 2 cu pastile Clomiphen - desi eu ovulam singura, fara tratament, dar medicii s-au gandit ca daca am 2-3 ovule in loc de unul sansele sunt mai mari - si 2 inseminari cu Clomiphen in combinatie cu infectii Gonal F). Intr-un final am hotarat sa recurgem la FIV cu ICSI si acum sunt insarcinata cu gemeni (dupa primul FIV). Recomandarea pt. ICSI - desi spermogramele sotului erau in regula - a venit de la medic din cauza ca nu aveau nici o explicatie de ce nu raman insarcinata si s-au gandit ca ce e sigur, e sigur. Jumatate din ovule le-au lasat impreuna cu sperma, sa se fecundeze singure, iar la cealalta jumatate au facut ICSI. Ei bine, din cele lasate sa isi faca singure treaba, numai unul s-a fecundat, iar din celelalte, abosult toate s-au fecundat. Explicatia nici acum nu e clara, medicii au zis ca singura explicatie ce ne-o pot da, este ca "la nivel celular ovulele mele nu s-au potrivit cu spermatozizii..." Mi-au transferat 2 embrioni si s-au prins amandoi, dragii de ei. Va doresc din suflet tuturor sa vi se implineasca dorinta de a avea un bebe. Va inteleg durerea si n-o sa uit niciodata prin cate am trecut in acei 4 ani de asteptari. Cu drag, Cloe
anka77 Cloe sa fii sanatoasa si sa iti traiasca bebelusii. E minunat sa ai gemeni.Eu am o sora geamana si e super.[cool] [copil][copil][cool] pupici [pup]de la mine. Ancutza cu burticutza de 10 sapt. DNP 4 aug Prof.Ancar.Sf Pantelimon
Garofitza Copii ne-am dorit mereu, dar la inceputul casatoriei ne-am propus sa mai asteptam. S-a intamplat sa raman insarcinata la scurt timp, dar am pierdut sarcina la 7 saptamani. Am fost internata in spital, degeaba doctorii m-au pus la pat arest, sarcina nu a putut fii salvata. Dupa 1-2 ani de incercari fara roade, au inceput cercetarile, iar dupa Laparascopie, mi s-a spus ca nu este nimic ce ne-ar putea impiedica sa avem un copil. Medicul-fertility-specialist, ne-a recomandat diferite tratamente si dupa mai mult de 2 ani de pastile, injectii, sex la comanda, temperaturi luate, sarcina dorita a aparut... Din pacate la numai citeva saptamini, s-a produs avortul spontan. La nici 6 luni, o noua sarcina...de data asta mi-am tinut gura inchisa, nu am mai batut toba la familie/prieteni, numa'eu si sotul. Dar la cateva saptanani am inceput sa sangerez, si a trebuit sa-mi administrez cateva luni, supozitoare-progesterol. Din cauza varstei mele, am luat acid folic cu mult inainte de-a ramane insarcinata. Triplul test recomandat de medic, pentru a deduce eventualele anomalii ale fatului, l-am refuzat. Fiul nostru s-a nascut sanatos prin cezariana, la peste 40 de saptamani. De 2 ani aproape, incercam pentru o sora/frate pentru Alex. Speram din toata inima sa reusim. Garo Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
Laura_72819 Avem deja 5 povesti de succes [cool], sa nu cumva sa va opriti. Eu cred ca ne vom scrie pe rand, aici, povestile de succes.
anne-marry hop si eu sa povestesc. noi incercam de 17 luni, si nik, am facut tratamente mai usoare, cum ar fi cele pt anexita,sperand ca stfel se va rezolva problema. am laut in vara si trtatament cu utrogestan, vitamina e etc. si tot nik, am stat si cu piicoarele pe pereti, bai fierbinti in zona......X..... si tot degeaba. pana cand am zis ca este momentul sa o mai rarim cu bebele, desi NE DOREAM AMANDOI EXTRAORDINAR DE MULT, (si cat am mai plans eu de durere lunile astea 17...) si exact cand nu am mai luat nici temperatura, si nici pastile.nik...a VENIT SI BEBELE. adevarul este ca e tare buna zicala aceea ca re zice ca NU MOR CAII CAND VOR CAINII.... a! in luna aceea, pana sa ne hotaram s ao lasam mai moale, am laut vreo 10 zile parca, cate 2 pastiel de acid folic si prenatale. nu stiu daca au ajutat la ceva, da.....bebele a venit. pupici dulci... anne-marry [gravi]10 sapt si...albumul meu cu poze: http://poze.acasa.ro/poze/album?id=1513 NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA
orzu irina Buna fetelor! vreau sa va relatez nu povestea mea, multumesc lui Dumnezeu nu am avut probleme, ci a nasilor mei. Nasii mei sunt casatoriti de 8 ani. Si in tot acest timp nasa a incercat sa ramana inasarcinata. Anul trecut, nasul (pt. ca la el ar fi avut un mic "cui") chiar a facut 2 operatii in acest sens, sa ma scuzati nu stiu exact care a fost diagosticul. Insa nimic. Unde vreau sa ajung. Nasii mei de cand s-au casatorit nu au mai calcat pe la BISERICA. In nici un an de la casatorie ei nu s-au impartasit odata.. Si ne-au cununat pe noi si le-a mers atat de bine ca la vre-o 2 saptamani ea a ramas insarcinata si acum are o mandrete de fata. A fost un miracol pt ca dupa nunta noastra se gandeau sa apeleze la inseminare artificiala. Fetelor care sunteti aspirante, nu va pierdeti speranta si sa mergeti la biserica ca veti vedea de ce minuni veti avea parte. Va doresc numia bine. irina, mama lui Alex
anis Fetelor, multumesc frumos ca v-ati spus povestile. M-ati ajutat sa-mi recapat optimismul! [pup] AniS
BLUE ANGEL sa fiti optimiste fetelor ... da asta este o mare solutie ! dar trebuie sa gasesti si calea ... cine-mi spune mie ca se poate relaxa si de stresa .. eu nu-l cred ! asta-i viata pe care o traim ! noi suntem casatoriti de 2 ani si cam tot de atunci am lasata anticonceptionalele... chiar am facut-o cu frica (ha,ha ) vreo 2 luni ca auzisem ca nu este bine sa ramai imediat dupa ce ai lasata pastilele .. ca organismul sa-si revina ,etc... deci pot sa spun ca incercam de 1 si jumatate ... timp in care am facut analize , am schimbat medici, am masurat temp. , am incercat pozitii , am facut calcule , ufffff ! stiti ce ma innebunea pe mine .. CSD -contactul sexual dirijat ... ai chef , n-ai chef ... utza , utza musai ! parca faceam dragoste din obligatie si ma gandeam mereu :acum o fi ??? in iunie anul trecut am facut o analiza care a necesitat o inteventie chirurgicala -laparoscopie ... rezultatul a fost bun .. diagnostic : anovulatie !!!! ba mai mult analizele hormonale aratau ba ca prolactina era prea mare , ba progesteronul prea mic ,etc ....varza ! si da-i cu stimulari medicamentoase !!!! a fost groaznic ptr. ca nu am reactionat prea bine .. mai ales ca nu-mi place sa iau medicamente ! pana cand am zis ....gata !!!! Nu mai fac nimic ! .... dar nu m-am potolit ... si am incercat tratamentul Liviei ...Sa-i dea Dumnezeu sanatate ! nu am fost eu foarte riguroasa dar sunt convinsa ca a ajutat .... dar intre timp mi-am dat seama ca viata mea nu mai poate continua asa ... am o viata frumoasa , un sot minunat , un job bun , sunt sanatoasa (nu am probleme mari ) si viata asta asta este una singura si nu -mi permit sa-mi bat joc de ea ...am cunostinte care au picat in depresie rau de tot cu alte complicatii .... si m-am orientat catre adoptie ...am luat legatura cu o gramada de fete de pe site-ul asta care m-au sfatuit si care m-au sustinut si carora le multumesc frumos ... mi-am canalizat toata energia in sensul asta !!!! nu am ami masurat nimic , nu am mai facut nici un CSD , am mai luat din tratamentul Liviei cateva pastile si am facut trei Polidine in primele trei zile ale ciclului .... ahaaa si am botezat un baietel pe 27 dec ! pe 28 dec afuristul de test arata 2 liniutze ... acum sunt in 7 saptamani si inca nu-mi vine sa cred ce mi s-a intamplat ... nu am abandonat nici acum ideea adoptiei ... m-am simtit foarte bine , foarte impacata cu mine atunci cand am luat aceasta decizie ... dar stiu ca multi oameni sunt reticenti cand vine vorba de adoptie .. pentru mine a fost solutia !!!!si poate ca voi adopta .. ptr. ca imi doresc doi copii si am deja 35 de ani ... dar nu vreau sa mai fac planuri .... si trebuie sa-l mai conving si pe sotul meu !!!! deci solutia : Fiti optimiste ! stiu ca suna patetic , sau ca un cliseu .. dar viata asta chiar este frumoasa si cateodata mai este si asa cum ne-o facem noi !!!!! asta este povestea mea ... va doresc sa aveti numai povesti frumoase ...multa sanatate si curaj in gasirea solutiilor ! va pup dulce blue angel
aurelursu@k.ro Va multumesc fetelor, mi-a revenit optimismul. pupici gabi
Tia aduc acest subiect in actualitate pentru ca eu cred ca in aceasta lunga asteptare avem mare nevoie sa auzim cat mai multe povesti cu final fericit [bibe] asadar, celor care au reusit sa aduca - cu greu - un ingeras in viata lor... va asteptam sa ne spuneti povestea voastra minunata [il]
Tia postat de mina Trimise - 15/01/2004 : 11:27:55 -------------------------------------------------------------------------------- Am revenit ! Va multumesc pentru toate urarile voastre si sper sa vi le intorc in cel mai scurt timp. Povestea mea e ca sunt aspiranta de prin august. Cu analize in regula dar fara dozari hormonale sau monitorizari ecografice ale ovulatiei. In acest timp am avut grija sa profitam d eperioada fertila si m-am stresat de fiecare data cand, la o zi de intarziere a ciclului, testul de sarcina iesea negativ. Ca bonus, in aceste luni am si avut niste dereglari de ciclu, mai prea devreme, ba prea tarziu, ca s ama stresez asa, un pic. Ei si prin noiembrie, la vizita la doctor, am zis hai sa facem o histerografie, dar dupa urmatoarea menstruatie. Eram destul de suparata ca au trecut atatea luni si nimic. dar la inceput de decembrie, cand au inceput sa misune cadourile pretutindeni, mi-am zis: luna asta nu fac nimic, nu-mi pasa, e decembrie, ne bucuram de sarbatori. Am facut dragoste cand am avut chef, am stat foarte putin in pozitiile indicate pentru dupa, si nu m-am supravegheat aproape deloc, sa nu interpretez iar orice ca semn de sarcina. De Craciun am inceput sa am dureri ca de ciclu si mi-am zis ca e clara treaba, o sa vina mai devreme. Si tot am asteptat, tot cu dureri, pana mai ieri alaltaieri. La inceputul acestei saptamani am inceput sa ma simt rau, aveam stomacul in gat si ma durea parca si ficatul sau ceva pe acolo. Nici un moment nu mi-am pus problema ca ar fi bebe si daca-mi venea cheful sa ma gandesc la asta si sa-mi fac sperante, ma apucam repede de altceva, sa-mi tin mintea ocupata..... Dar cand a venit o zi in care nu am putut manca decat suc mi-am adunat curajul si mi-am facut un test. Restul in stiti. Ar mai fi de adaugat ca din octombrie am inceput sa includ cat mai multa miere in alimentatie si cam toata luna decembrie am luat vitamina C, pentru ca ma temeam de gripa. Probabil ca nu degeaba se numeste vitamina fertilitati.... mai ales ca in a doua jumatate a lunii decembrie am facut dragoste doar de trei ori, fiind mai mult in vizita pe la bunici, parinti, rude. Prin urmare la mine bebe a venit atunci cand nu eram atat de atenta si cramponata ca vreau sa vina, a venit asa, normal si firesc. Crecd ca asa si trebuie. Si asta va sfatuiesc si pe voi, nu va cramponati, vedeti-va fericite si linistite de viata, aveti grija de voi si fiti un pic vigilente sa profitati de perioada fertila, ascultati-va medicul si minunea se va intampla. Si mai trebuie sa aveti incredere ca asa va fi si sa nu renuntati niciodata la speranta. Va pup ! Mina Sa va bucurati in fiecare zi de ceva
papadie "Minune mare" postat de LICUTA
quote:
Initial creeata de LICUTA1
[bis][bis][bis] In dec. 2003 aveam progesteronul 3.66 in ziua 21, in 24.dec. 2003 au venit ruschi, pe 31. Ian.2004 am facut un test – 1 linie , si am mers la Dr. Onofriescu la Iasi cu care am stabilit un plan de bataie, 3 luni utogestant si pe urma puregon , pregnil si inseminare la Bucuresti. Cum ruchi se lasau asteptsti mi-a dat 8 fiole de progesteron pe care le-am facut cu greu in zilele de 2-5. Au trecut 10 zile si nimic , si pieptul nu imi prea incape in sutiene, si m-am gandit sa mai fac un test ca pe langa cele cca 30 pe cere le mai facusem de 3 ani incoace ce mai conta unu. Dumineca seare l-am facut si tocmai cand voiam sa-l arunc, surpriza - 2 linii.[foto] Toata dumineca noaptea nu am dormit asteptand dimineata de luni sa fac analizele. Luni la prima ora am fost la laborator, apoi la serviciu unde am mai facut un test si tot 2 linii, si luni dupa amiaza Test sarcina –POZITIV.[grasa] Nu am avut curajul sa vorbesc decat cu sotul meu, nici pe forum nu am avut curajul sa intru , mi se parea ca visez si ca urmeaza sa ma trezasc si dezamagirea va fi mai mare mai ales ca mai stiu ceilalti. Astazi am fost la Iasi la control si pot sa va spun ca am vazut pe ecran un bebelus de 5 SAPTAMINI –INCREDIBIL.[mamica] Intradevar Dr. Onofriescu este o persoana deosebita , mai intai ma certat ca nu l-am sunat pe mobil din momentul cind am facut testul si am vazut ca a iesit pozitiv si apoi a stabilit tratamentul ce trebuie sal urmez si in special repaos total[xinpat], repaus total de la serviciu cel putin pana la 12-14 saptamani, plus mirarea a fost si a lui avand in vedere profilul meu hormonal. Mi-e teama ca luni va trebui sa aleg intre servicu[cusca] si [copil], dar este foarte clar ce este mai important. Minuni exista, si daca unele din fetele de pe forum erau disperate m-am numarat printre primele, chiar daca intram mai rar pe forum, de obicei citeam ma intristam si cand sa raspund cau sa intreb ceva incepeam sa plang[q], si fffff multe nopti am adormit asa cu intrebarea de ce? CAD NICI UN MEDIC NU-MI DA SANSE FARA TRATAMENT HORMONAL SAU MAI NOU IN DEC. 2003 UN DR. MI-A SPUS CA ESTE POSIBILA O MENOPAUZA PRECOCE, MINUNEA SA PRODUS, ASA CA FETELOT CURAJ, CURAJ, CURAJ. Licuta [gravi]5 Saptamani [flo][flo][flo][flo][flo]
"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)
vali02 Poveste dubla de succes .................................................................... Postat la 14.02.02004: Cineva, acolo sus, ma iubeste... Sunt o mamica fericita a unei fetite superbe (spun eu!)de 10 luni si jumatate. Iubesc copii si mi-am dorit tare mult sa am. Pe Alexandra am avut-o dupa trei ani de tratamente, durere si disperare, in urma unei fertilizari in vitro (la Giulesti, cu dr. Dracea). Sanse aveam foarte mici: nu aveam ovulatie naturala, la efectuarea laparoscopiei dr. a descoperit ca de fapt nu avusesem ovulatie completa, cu eliberarea ovulului niciodata (ovarele averau aspect perfect neted, fara urmele cicatriceale care raman dupa desprinderea foliculului), de 4 ani nu mai aveam menstruatie decat provocata medicamentos...si totusi mi-a reusit FIV-ul din prima incercare si mai am si 4 embrioni crioconservati. Dr. mi-a spus ca ar fi posibil ca dupa sarcina organismul meu sa i-si revina, dar recunosc ca n-am crezut asta nici o clipa. Deja eram hotarata ca in iulie-septembrie sa fac embriotransferul cu embrionii ramasi si ma rugam la Dumnezeu sa-mi mai asculte ruga inca o data... De o saptamana mi-e greata rau, mi-e somn, sunt obosita tare ... joi am facut un test de sarcina ... DOUA LINIUTE ... ieri am fost la ecograf ... sarcina 5 saptamani ... Multumesc Doamne! mai mult nu mai pot zice ... Se pare ca la prima ovulatie naturala (nu am avut ciclu de cand am nascut si am alaptat pana alaltaieri) bb mic s-a si prins. Sunt fericita, speriata, naucita ... va mai scriu cand imi revin ... acum imi doresc ca totul sa fie bine, fiindca de data asta nu am luat acid folic, nu am luat progesteron si marti am avut putina febra (credeam ca sunt racita). Vali, Alexandra si minunea nr. 2 din burtica http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=1036&cid=1023 ..................................................................... Intre timp m-am mai linistit, m-am obisnuit cu ideea ca la toamna voi fi mandra mamica a doi copii si rabd cu stoicism greturile si starile de rau. Am sunat la Giulesti sa le spun despre sarcina si am intrebat care este incidenta unor astfel de cazuri. Raspuns: cca. 1% (!!!) raportat numai la cazurile diagnosticate initial cu sterilitate de origine ovariana, deci fara probleme tubare sau uterine.
Sole [si-eu]frumoasa povestea ta....roaga-te si pt. noi Popescu
crinuta Ar trebui sa se mai scrie asemenea povesti. Sunt convinsa ca exista multe astfel de cazuri cu final reusit. Crinuta
Banti Dragelor, eu n-am facut nici un fel de efort sa ramin insarcinata si nici tratamente, Dumnezeu a fost prea bun cu mine. Ma rog ca visul fiecareia dintre voi sa se implineasca! Ca o mica incurajare vroiam sa va spun ca personal cunosc o doamna care a adoptat un copil dupa ce pierduse orice speranta sa mai ramina insarcinata in urma tratamentelor si, minune mare, dupa scurt timp de la adoptie a ramas insarcinata! Un al doilea caz, foarte recent, o colega de serviciu de-a prietenei mele a ramas insarcinata dupa stimulare si a nascut gemeni, un baiat si o fetita, la termen, de 3,300 g baietelul si 2,700 g parca fetita, care acum au cam o luna! Deci se poate!! Nu va pierdeti optimismul si increderea ca va veni si la voi acest moment de maxima bucurie! [pup] Ioana
anis Nici nu va dati seama cat de bine imi fac povestile acestea.... Multumesc! [pup] AniS
camys_2000 Nici povestea mea nu e spectaculoasa. Noi doar de 4 luni ne-am hotarat ca a sosit timpul sa facem un bebelash, a urmat vizita la medic, a urmat un tratament, apoi alt tratament, apoi altul....si gata, rushii nu au mai venit! Apoi am saracit farmacia de 5 teste de sarcina[:D], toate au iesit pozitive. Acum incep cu alte medicamente, pentru fixarea si pastrarea sarcinii, uterul meu fiind mai mititel. Incep si eu sa cred ca sunt gravida [:D] ( sunt in saptamana 4). Sa dea Dumnezeu sa fie o sarcina sanatoasa! Va doresc acelashi lucru tuturor burticutzelor fericite ! Carmen http://community.webshots.com/user/camys_2000
carina Am inceput sa incercam in ianuarie 2001, prima luna nimic, a doua nimic, asa ca am mers la medic. Diagnosticul: uter retrovers, infantile si ovare polichistice. Mi-a spus ca si daca o sa ramin insarcinata nu voi putea duce sarcina pentru ca uterul este foarte mic (3 cm) si fatul nu se va dezvolta. Nu imi venea sacred ceea ce auzeam, toate sperantele mele se spulberau brutal… Am mers acasa si nici nu am putut vorbi unul cu altul. Apoi am aflat ca sotul unei college este medic ginecolog si am mers sa cer o a doua opinie. Mi-a spus ca uterul retrovers pune ceva probleme la ramas insarcinata dar ca daca urmarim ovulatia totul e posibil. Cat despre uterul infantile, mi-a spus ca a vazut cazuri in care s-a dezvoltat o data cu copilul. Am tratat chisturile cu anticonceptionale si in iunie 2001 eram gata sa incercam din nou. Nimic iar, nici in august, nici in septembrie. Am mers iar la ecograf si s-a vazut ca chisturile se refacusera. Deci aveam la dispozitie 3 luni dupa tratamentul pentru chisturi pentru a incerca. Am facut iar tratamentul, s-au eliminat si in 10 februarie seara I-am facut o vizita medicului care era de garda. Mi-a facut o ecografie si mi-a spus “acum e momentul”. Si, iata ca in seara de10 februarie s-a produs minunea. Testul l-am facut dupa 10 zile. A fost pozitiv. Nici nu aveam curajul sa-l privesc pentru ca atatea teste cu o singura linie am vazut…….. Nu am avut greturi, totul era bine, pana cand in saptamina 8 am avut sangerari destul de puternice. Nu imi venea sacred ca asa repede pierdem ceea ce ne-am dorit asa mult. De atunci am inceput tratamentul cu Utrogestan, iar diagnosticul iminenta de avort- nu secretam sufficient progesteron . Nu aveam voie safac effort ca incepeau iar sangerarile. Asa a fost pana la 20 de saptamini. Dar Carina deja misca bine de tot si ma faceasa support totul mult mai usor. A fost bine 6 saptamini, nu mai era practice nici un pericol, pana cand intr-o seara am inceput sa am contractii, din ce in ce mai puternice-se declansase nasterea. Carina vroia afara mai repede decat trebuia. Problema era ca fetita noastra se dezvolta foarte bine iar uterul meu nu prea, asa incat miscarile ei provocau contractii (la fel ca la o sarcina la termen). Am inceput tratamentul cu Duvadilan. Am dus-o cu greu pana la 38 desaptamini cu contractii tot mai dese si doze mai mari de Duvadilan. Apoi s-a produs minunea. In 21 octombrie am fost internata si in 22 dimineata s-a nascut la 9.40 Carina. Nasterea nu a fost spectaculoasa din punct de vedere medical ci doar emotional. Cand am vazut-o alba la fata si cu obrajii rozii, cu ochii mari si albastrii pe care si I-a fixat pe mine, nu mi-a venit sacred ca e a mea, ca am fost in cele din urma in stare sa o fac si pe asta. Imi venea sa ma ridic de pe masa si sa o arat lumii intregi si sa strig “E A MEA”. Operatia nici nu am mai simtit-o, m-am ridicat destul de repede din pat pentru ca numai asa puteam sa imi primesc copilul cu mine in salon. A durat destul pana am reusit sa imi bag in cap ca e a mea, ca sunt mamica. Am stat si am tot privit-o ore in sir si imi spuneam “Uite minunea pe care ai asteptat-o. O cheama EVA CARINA si e un ingeras .” Sper sa va dea curaj si povestea noastra. Anda si printesuca Carina (1 an si 4 luni) http://community.webshots.com/user/andamihai
mamicaluitheo Dragele mele si eu am patit-o. M-am cunoscut cu sotul meu cand eu aveam mareata varsta de 19 ani. El avea 27. La 2 ani dupa ce ne-am cunoscut ne-am casatorit. Dupa casatorie imi intrase atat de tare in cap ideea ca vreau un copil incat daca ma uitam la un film la tv.cu acest sub. plangeam de ma uscam si-mi venea sa ma dau cu capul de pereti[bang]. Asta vreme de doi ani. Si vreau sa va spun ca nici nu ne feream. Au inceput sa-mi intre tot felul de idei in cap, am inceput sa merg la Marinescu la Giulesti, care mi-a facut tot felul de investigatii si rezultatul: ERAM PERFECT SANATOASA din punct de vedere clinic(atat eu cat si sotul).Mi-a facut un program sau mai bine zis o schema in care sa-mi iau temperatura vaginala timp de 3 luni dupa fiecare menstra, dimineata inainte sa ma ridic din pat si in pozitia in care m-am trezit. Bun....acum de-abia asteptam sa vina rushii ca sa incep sa prestez termometre inside of me. Si astept si astept si astept, pana cand intr-o seara (aparent fara nici o legatura) am mancat pui prajit cu usturoi facut cu smantana. Noaptea am murit de ficat , lucru care nu mi se intamplase pana atunci,Dimineata ce-am zis eu: Hai sa dau o fuga pe la Marinescu sa vad ce si cum si sa-i zic ca rushii nu vin, poate a intervenit vreo raceala, sau eu mai stiam ce. Am uitat sa va precizez ca de la primul control imi iesise neabuneala aia din cap. Am ajuns la dr. si dupa consult si echo veste SOC: Pai ce sa astept sa-ti vina cand esti deja insarcinata. Fetelor nu mi-a venit sa cred si pana nu i-am auzit inimioara eram in transa parca.[batetoba][bb][cina2][cool][gravi] Asa ca se poate/ cele mai multe din noi au pb. cu prea multe ganduri. Cel putin la mine asa a fost. Va doresc din tot sufletul sa reusiti sa treceti cu bine peste toate hopurile vietii si sa va dea Bunul Dumnezeu bucuria de a tine in brate un bebe mic, care va umple cu siguranta lunile, anii de suferinta si chin. P.S. Vreau sa va mai spun ca si eu aveam retroversie uterina si ovare polichistice, da cu toate astea cand e sa fie ESTE! Cu cea mai mare dragoste posibila, Andreea - mamica lui theo si a lui bebi[pup] http://community.webshots.com/user/mamicaluitheo
anida67ro Buna la toata lumea, Desi am mai scris despre cum am ramas gravida o mai fac o data dupa ce am citit mesajele voastre asta pt ca sunt fericita dar si pentru ca le doresc tuturor celor care inca asteapta, sa li se implineasca dorinta si sa aiba parte de aceste clipe care sunt unice. Am inceput sa ma gandesc la un copil in 2002, prin august. Stiind ca avusesem 2 sarcini mai demult nu mi-am pus problema ca nu mai raman gravida insa am omis un amanunt: nu mai aveam 20 si de ani ci 30 si.. Cum din august pana in octombrie nu s-a intamplat nimic am inceput sa consult diferiti medici celebri la noi in oras (Timisoara). In fine, nemultumita de ei am apelat la o doctorita tanara care m-a pus sa incep cu un set de analize si care au iesit bine, mai putin progesteronul dar si ovulatie neregulata. Am facut si o HSG care a aratat ca aveam trompele permeabile, deci doar progesteronul era la jumatate decat ar fi trebuit si endometrul era cam micut, avea nevoie sa fie putin ajutat sa se dilate pt nidatie. Cateva luni nu am luat nimic pt ca doctorita mea spera totusi sa se intample pe cale naturala, fara nici un ajutor. Nu s-a intamplat din pacate. Atunci am luat 2 luni Duphaston si fara efect. Am luat apoi o luna Utrogestan. Din nou nimic. A patra luna am luat Colstybegit in combinatie cu utrogestan si desigur nimic. Luna urmatoare am luat doar Utrogestan si am ramas gravida. Insa in tot acest timp am luat si ceva stimulente generale de la Hofigal ( la recomandarea medicului de acolo) dar si laptisor de matca si vitamina E forte, alternativ, o sapatamana una si apoi cealalta. Sotul meu a luat si el alternativ Laptisor de matca si E forte. Dar,eu am mai facut ceva: am luat si cate o lingurita de miere si polen in fiecare dimineata si am fost la mare unde timp de 11 zile am facut in fiecare zi talasoterapie circa 3 ore. Se zice ca statul la soare si apa marii stimuleaza ovulatia. De asemenea, in perioada fertila, mergeam in fiecare zi la doctorita si urmaream foliculii pt a actiona in momentul optim. Mie doctorita mea mi-a spus ca nu de cate ori incerci e important ci momentul incercarii, ca dovada ca in luna septembrie cand am rams eu am incercat doar de 2 ori si uite ca s-a concretizat. Dar, m-am si rugat mult, foarte mult. Acum am o burtica de 24 de saptamani, e baietel si e tare activ. Loveste mereu din toate cele si culmea, am o sarcina usoara, cu greturi putine, arat foarte bine la fata si efectiv nu ma doare nimic. Ma simt de parca as avea 18 ani si nu 36. Sentimentul e deosebit si as vrea sa aiba parte de el toate femeile care isi doresc copii. Povestea mea nu e una cu multe peripetii si multe interventii, insa e o poveste in care am asteptat destul de mult ( mie mi s-a parut o vesnicie desi a trecut doar 1 ani si putin) insa a fost suficient sa imi dau seama cat e de greu si dureros. de aceea, le admir pe toate cele care fac acestu lucru de ani de zile dar nu se dau batute si le rog sa lupte in continuare pentru ca merita si pentru ca e minunat sa ai un copil al tau. Va doresc tuturor numai bine, copiii pe care ii doriti sa nu se lase asteptati si sa nu bucuram cu toate de privilegiul de a fi mame. Anida
cam Am citit cu mult interes acest subiect, iar povestile voastre m-au impresionat foarte mult. De aceea m-am gandit s-o spun si eu pe a mea, numai cu gandul ca pot aduce speranta in sufletul celor care vor sa devina mamici. In vara anului 1996, la respectabila varsta de 28 de ani, a trebuit sa fac o operatie de chist ovarian, operatie in urma careia am ramas fara ovarul drept. Desi eram destul de " batrini", eu si sotul meu nu prea eram incantati de ideea de a avea copii pentru simplu motiv ca nu aveam bani, dar nici nu se intamplase sa raman vreodata gravida, probabil ca daca as fi ramas, as fi pastrat copilul. Pe vremea aceea nici nu ne trecea prin cap ca ne numaram printre cuplurile cu sanse infime de a concepe un copil. Dupa operatie, medicul mi-a spus ca imi trebuie cel putin un an ca sa-mi revin din punct de vedere biologic, ginecologic, etc... Dupa un an, vazand ca nu se intampla nimic, am inceput lungul drum de mers pe la diferiti doctori, pomelnice de anlize repetate de nu stiu cate ori, hcg si alte "minuni" pe care cred ca le cunoasteti majoritatea dintre voi, urmate de diverse tratamente. Diagnosticul meu suna cam asa: metroanexita cronica, unicul ovar polichistic, uter retrovers, ovulatie din joi in pasti si atunci incompleta, etc.... Si ca sa fie tabloul complet, dupa doi ani de zile de tratamente si analize, l-am determinat si pe sotul meu sa-si faca spermograma, el fiind convins ca e sanatos tun... Si, surpriza, nu avea decat 2 000 000 de mormoloci !!!!! Parca a cazut cerul pe noi. Ne-am apucat sa citim, sa intrebam in stinga si in dreapta daca mai avem vreo sansa sa concepem natural un copil. Bineinteles ca toti ne-au spus nu, iar singura noastra sansa se numea FIV. In vara anului 2001, la 32 ani ai mei si 35 ani ai sotului ne-am decis ca ar fi timpul sa facem FIV dar in Grecia, unde avem prieteni foarte buni care ne-au convins sa-l facem acolo. Buun... si am inceput sa-mi ciuruiesc fundul de injectii apoi altele in burtica, ecografe, controale din doua in doua zile, o parte din voi cunoasteti "distractia". Medicul ginecolog mi-a spus de la inceput ca la varsta mea am sanse cam 30% sa "prind" sarcina, si cu cat inaintez in varsta cu atat mi se reduc sansele. Dar am crezut ca ma voi numara printre norocoase, insa n-a fost sa fie ..... Mi-a transferat doi embrioni, dar n-a rezistat niciunul. Am uitat sa va spun ca medicul grec i-a repetat spermograma sotului si avea 40 000 000 de mormoloci dar cu mobilitate de numai 30 %. Am ramas masca, ce diferenta de rezultate, ca sa vedeti cum se fac analizele in anumite laboratoare din tara. Ne-am intors in tara dezamagiti, suparati, fara nici o solutie la noua noastra problema pe care o vedeam, la un moment dat, ca si rezolvata. Am inceput iarasi sa ne intrebam care din noi are vina cea mai mare, sa citim, sa mergem iarasi la doctori, iarasi tratamente.... In primavara anului 2002, ne-am hotarat sa mai incercam o data un FIV in Grecia. Si am luat-o de la capat.... Si iarasi fara nici un rezultat.... Eram suparata pe soarta, pe viata, pe destin pe tot ce vreti voi, o dezamagire mai mare ca asta nu mai traisem pana atunci si sper sa nu mai traiesc. Mi-am revenit greu, foarte greu. La medici renuntasem sa mai mergem, ma saturasem de urcat pe mesele ginecologice, de scheme de tratament, de sex la comanda si de tot felul de investigatii. Deja incepusem sa ne consolam cu trista idee ca nu vom avea copii niciodata. De infiat nu eram de acrod sa infiem, asta este conceptia noastra, poate pentru ca am vazut si auzit destule exemple nereusite, sa nu ma judecati... Am inceput sa caut pe internet tot felul de tratamente naturiste am inceput multe dar nu mai aveam rabdarea necesara sa le duc la bun sfarsit, eram mult prea dezamagita. Tot cautand pe net, am dat de acest forum si de LIVIA si tratamentul ei minune. Am gasit si pentru sotul meu un tratament tot aici pe forum. Dupa zecile de intrebari puse Liviei( pe care n-o mai gasesc acum pe forum?), care mi-a raspuns de fiecare data cu multa rabdare, m-am decis sa ma apuc de el dar pe care nu l-am urmat cu sfintenie tot din aceeasi lipsa de rabdare. Si l-am inceput si eu si sotul prim martie anul trecut. L-am urmat patru luni, dar fara ceaiuri si sucurile de legume, am luat ce a fost mai simplu, pastilele si tincturile. La sfarsitul lui iunie am intrerupt tratamentul pentru ca intervenisera niste probleme grave si nu ne-a mai stat gandul la asa ceva. Cam pe la jumatatea lui decembrie incepusem sa ma gandesc la programul de Sarbatori si sa-mi calculez perioada cand vin rusii si constat ca am cam o saptamana intarziere, desi n-ar fi fost prima oara. Ma hotarasc totusi, fara prea mare tragere de inima, sa cumpar un test de sarcina de la farmacie, dar m-am gandit sa aman momentul dezamagitor (doar ma obisnuisem numai cu dezamagiri), pe a doua zi dimineata cand stiam ca e urina mai concentrata. Si totusi nu prea aveam liniste, imi incoltise o mica speranta undeva in suflet dar mi-era tare frica sa sper la ceva. Noaptea la ora doua, ne mai avand rabdare, m-am sculat si am facut testul, aproape instantaneu, au aparut 2 liniute. Eram paralizata de emotie, parca il vazusem pe Dumnezeu. M-am intors in dormitor si atat m-am foit in pat incat l-am sculat si pe sotul meu (defapt asta si vroiam), la ora 4.30 dimineata i-am aratat testul. Nici n-a realizat ce-i ala, era prea buimac din somn, iar in momentul cand a realizat ce e .... nici nu va pot descrie cum a fost. Acum sunt in a 17-a saptamana si inca mi-e frica sa cred in aceasta minune. Deci, minuni exista...si am 36 de ani !!!! Carmen
Tia postat de Delia21 USA 5 Mesaje Trimise - 08/03/2004 : 16:52:41 -------------------------------------------------------------------------------- Fetele,ma bag si eu singura in seama.Cunosc o tipa,tot romanca,are 43 anisori impliniti,casatorita de vreo 17,si in ultimii 7-8 ani a facut la inseminari de s-a saturat;anul trecut in ian-feb,dupa ultima FIV,era asa de deprimata saracuta,de incepuse sa spuna ca nu mai vrea nici sa auda de cuvantul bebe.Ce mai,se impacase cu ideea,ca mai dupa ceva luni de 'sa nu mai aud',sa ramana.La inceput a crezut ca o fi menopauza,nu a spus la nimeni,vreo 3 luni,doctorul si sotul au aflat pe la vreo 5, si pe 17 feb 2004,a nascut o bebe si acum nu-i vine sa creada ca nu viseaza.Eu cred totusi in destin.Va pupicesc pe toate si sa auzim vesti bune.
adinut
quote:
Originally posted by anka77
Cloe sa fii sanatoasa si sa iti traiasca bebelusii. E minunat sa ai gemeni.Eu am o sora geamana si e super.[cool] [copil][copil][cool] pupici [pup]de la mine. Ancutza cu burticutza de 10 sapt. DNP 4 aug Prof.Ancar.Sf Pantelimon
buna ancutza si buna dragele mele.[hia]am citit acum toate povestile voastre, si m-au emotionat foarte tare. povestea mea nu este atit de fericita ca a voastra, dar simt nevoia sa o spun. noi avem un baietel de 8.5 ani deja, dar tot vreau sa ii mai fac un fratior sau o surioara. la ceva timp dupa nastere s-a intimplat din nou minunea, dar am zis ca atunci nu era momentul si am facut avort. era chiar 8 martie, nu o sa uit niciodata![bang] sa nu ma certati, multe dintre voi veti spune (pe buna dreptate, asa cum zic si eu acum), cum este oare posibil sa faci asa ceva? uite ca am facut si m-a pedepsit Dumnezeu, pentru ca de atunci tot incercam si degeaba. la inceput nu mi-am facut probleme prea mari ca nu ramin, credeam ca doar nu s-a 'prins'. dar au trecut anii si degeaba. am tot incercat si eu pe doctori, am trecut si eu prin crize de isterie cind dupa tratamente tot asteptam si speram ba chiar citeodata eram convinsa ca s-a intimplat, si cind veneau iar rushii simteam ca innebunesc. de ceva timp m-am mai linistit dar trebuie sa mai incerc! am auzit de dr. ancar de la sf. pantelimon, dar nu stiu cum sa dau de el. de aceea, ancutza, te rog mult, mult, mult[flo][flo][flo]da-mi si mie un numar de telefon sau adresa cabinetului lui. mi-e groaza sa o iau iar de la capat, dar trebuie. astept de la voi o veste buna, ca sa pot scrie si eu inca o poveste de succes![pup]
puffy povestea mea este una de succes,nu e cu happy end,dar cred ca poate fi incadrata la povesti de succes. sunt convinsa ca multe dintre voi au auzit de cele ce mi s-au intamplat. de ce o consider de succes???poate asta va intrebati..poate durerea a facut-o sa isi piarda mintile?? io cred ca nu...sa nu mai lungim vorba si sa intru in subiect. dupa 7 ani de casatorie, din care numai un an jumate am luat anticonceptionale, m-am hotarat sa devin mamica.dar au trecut anii si nimic nu sa intamplat.e drept, nu se gasea nimeni pe lumea asta sa ma convinga sa ajung pe masa la ginecolog.deci dupa 6 ani de casatorie, fara nici un control ginecologic, imi dau seama ca viata mea fara un copil nu mai poate continua.si ajung la dr.o femeie calma, blanda, e drept am ajuns cu o recomandare, si am deschis usa tot timpul cu capul.dar asta nu conteaza.imi da de facut spermograma sotului(care iese buna), fac toate analizele...rezultatul...era clar...cu ciclu normal...dar fara ovulatie.imi da medicamente ptr stimulare ovariana cu clomifen, pe care recunosc doar o luna l-am luat cum trebuie.si plec din tara.in sept anul trecut.acolo nu am vb cu fetele decat de FIV.eram hotarata.deja imi luasem gandul.trecuse un an de la vizita mea la ginecolog.si nimic.si odata ajunsa acasa, am realizat ca nu imi vine desi aveam dureri ca la menstruatie.si am facut un test(cred ca in 7 ani am facut mii)fara sa spun nimanui.visasem prea mult la momentul in care imi voi anunta sotul si familie ca sunt gravida.si a iesit pozitiv.lacrimi de bucurie...o sarcina urmarita si para urmarita...de frica devenisem ipohondra.echo peste echo...sa fiu sigura ca bb e bine...singurul meu defect ca sa ii zic asa e ca am colul scurt.si am fost diagnosticata cu iminenta de avort.si utrogestan, no-spa, am renuntat la serviciu,toata familia imi statea la picioare de dim pana seara.am gresit.am grestit ptr ca desi m-am rugat dlui la primul control la ginecologie sa ma ajute, cand am ramas gravida am fost la restaurant.trebuia sa merg sa multumesc Dlui ca mi-a ascultat ruga.am platit ptr asta.si am platit scump.desi practic in cazul meu e o eroare medicala.dr nu a vrut sa imi faca cerclaj, am "nascut"in luna a sasea.zm pus ghilimele ptr ca ptr ei a fost avort.dar am nascut.poate cu chinuri mai mari decat alte femei.dar nu mai conteaza.fetita pe care am nascut-o la 650 de grame a murit dupa numai 5 zile.pe 29 feb anul asta.azi de fapt sunt 3 sapt.intr-un fel e un omagiu adus fetite mele.intr-un fel e o ruga ptr dzeu sa ma ierte, sa aibe grija de ea si ea de noi sa ne trimita un copilas.ni-l dorim enorm. e o poveste de succes ptr ca am reusit sa raman.si cu ajutorul lui DZEU voi ramane din nou.trebuie sa credeti..si sa va rugati.numai un alt copil va reusi sa ma faca sa merg inainte.sper ca nu v-am intristat.bafta la toate. puffy
Laura_72819 Puffy, impresionanta poveste. Ma gandesc la suferinta prin care ai trecut si ma doare sufletul. Dar partea buna a lucrurilor e ca ai ramas insarcinata, ca ai dus sarcina atat de mult, deci se poate. Parerea mea e ca a fost o deficienta a medicului care a supravegheat sarcina, poate n-ar strica , data viitoare sa consulti macar inca un medic. Am o prietena care a patit la fel ca tine, la 6 luni si jumatate a pierdut sarcina. Urmatoarea sarcina a fost cu noroc, acum e mamica "batrana", baietelul cred ca are undeva intre 6-7 anisori. Probabil ca trebuie sa-ti odihnesti trupul dupa o sarcina, apoi , sa incerci din nou.
Lali Puffy, m-a impresionat puterea pe care o ai sa te consideri o poveste de succes. Sa-ti de Dumnezeu sanatate si un bebe cat de curand ! Lali
anis Puffy mi-au dat lacrimile.Te admir pentru curajul tau de a porni o noua batalie, si mai ales pentru starea ta de spirit. BRAVO! [pup] AniS
aime O sa va povestesc despre mine, daca o sa aveti rabdare sa ma "ascultati", desi in cazul meu nu a existat nimic spectaculos dpdv clinic, doar ca nu se intampla (trebuie sa va spun ca n-am apelat niciodata la metode contaceptive). Cam pe la 27 ani, fara sa mi se mai fi intamplat, intr-o luna nu mi-a venit ciclul. N-am indraznit sa sper nimic si am dat fuga la medic. Diagnostic: ovar drept micropolichistic. Am fost foarte constiincioasa si cam in 6-7 luni, am scapat. Ciclul venea regulat asa ca ne-am pus serios problema mostenitorilor. Am apelat la acelasi medic, care fara alte analize preliminare mi-a recomandat sa fac instilatii cu alfa chimio “numaistiucum”. Am facut 10 asemenea instilatii, dupa care am facut Polidin si antibiotice si am asteptat...in zadar. Am crezut (eu si sotul) de cuviinta ca ar trebui ca si sotul meu sa faca o spermogarma. Interpretarea a fost “apt”. Astfel, un pic cam deceptionati (de nesansa dar si de prestatia medicului, nu vreau sa supar pe nimeni) am inceput sa ne documentam singuri (fara pretentia de a da sfaturi, ci doar ca sa intelegem ce sa intampla) si am lasat la voia celui de sus, sperand ca visul va prinde viata. Am asteptat 2 ani, timp in care nimic nu s-a intamplat. O sa intrebati de ce atat? Nu stiu, eram prea obositi sa auzim incurajari de felul “relaxare si optimism, etc si amd. Cand am implinit 30 ani ne-am hotarat sa o luam de la capat. Am schimbat medicul, am facut consult+ eco, din nou nimic nu arata ca ar exista vreo problema. Am inceput tratament de stimulare, am facut HSG (trompe permeabile, proba Cotte buna). Am repetat spermograma, nr. indivizi=130 mil, mobilitate buna, viabilitate buna. Tot nimic. Iar am schimbat medicul. Am refacut investigatiile si ptr. ca totul parea ok, dr m-a sfatuit sa apelez la o inseminare artificiala ceea ce am si facut (…de 3 ori) dar fara rezultat. Iar lacrimi, iar disperare, moralul era la pamant, ba chiar cu ceva cm sub nivelul marii…de bani pierduti nici nu se mai punea problema. Dupa cele 3 luni de stimulari, medicul mi-a recomandat jumatate de an pauza, pe care am si luat-o. Anul trecut, am refacut HSG (acelasi rezultat bun) si de atunci doar controale de rutina, ptr ca trebuie sa am grija de mine. Dupa luni in care nu a fost zi, ora sau minut (fara sa devin obsedata) in care sa nu ma gandesc la nesansa noastra, am gasit “desprecopii” si mi-am zis un pic mai plina de optimism “again” ptr a nu mai stiu a cata oara. Am purces dar, din nou, la drum, constienti fiind ca daca suntem sanatosi e imposibil sa nu reusim.Trebuia sa fim mai atenti cu noi si sa incercam sa nu pierdem nici un moment pretios.Am inceput prin a face dozari hormonale si urmarirea corecta si cu simt de raspundere a temperaturii. Rezultatele dozarilor au iesit bune, deci un punct castigat...Am inceput iar stimulari, mai usoare si monitorizari. A trecut o luna fara ca sa se fi intamplat nimic, iar bocete, iar deznadejde...dar am incercat sa ma mobilizez si am trecut iar la tratament, monitorizare, temperaturi...totul parea ca la carte, dimensiuni foliculi si endometru, mucus, prestari, dar prestari cu dragoste [pathot], speranta a inflorit in sufletul meu chinuit. Dar nu prea tare; timpul trecea greu...imi impuneam sa fiu optimista...cu cat se apropia ziua Z, eram din ce in ce mai nervoasa, mai botoasa.trebuia sa se intample duminica 14 martie si ma gandeam cu groaza la un alt w-e [q][toanerele...Dar a venit si ziua de duminica, am fost la biserica de dimineata (chiar m-am impartasit) cu gandul ca nu cumva sa vina nenorocitii...A venit si ziua de luni, aveam o stare de ... nu stiu cum sa ma exprim ... de plans continuu ... speranta inmugurise in mine si mi-am zis ca fie ce-o fi...si mi-am luat un test de care am gasit, f ieftin, blue dream de 30.000, pe care scria ca se face la 7 zile de la conceptie. luni dupa amiaza, fac primul test (eram singura acasa) nu mai aveam rabdare sa vina dimineata, si ... mai intai a iesit dungulita etalon rosie-rosie...deja mi se inlacrimasera ochii ptr ca eu credeam ca asta e...apoi incet, timid, dar hotarat a aparut si a doua dungulita mai roz, dar f ferma. Cu mainile tremurand, tineam testul ...am multumit celui de sus (desi inca nu-mi venea sa cred) si mi-am sunat sotul... L-am studiat amandoi vreme de cateva minute si nu ne venea sa credem. Sotul ma tot intreba "cum si la inceput era alb-alb?" . Mai aveam un test ptr a doua zi dimineata. Mi-am sunat dr, care m-a trimis a doua zi la testul beta din sange. Era bucuroasa, era si triumful ei. A doua zi am repetat si testul de urina, care a iesit la fel de pozitiv si testul de sange. Apoi am mai repetat testul de sange la 48 ore si dupa vizita la [medic] am putut spune, in sfarsit,ca vom fi parinti . Cam atat (destul!). Asta e povestea mea...sunt aproape 7 ani de asteptare, 7 ani de deziluzii, de disperare...dar de credinta mare in Dumnezeu. Nu exista rugaciune in care sa nu apara si aceasta rugaminte...ma rugam Maicii Domnului sa-mi binecuvanteze si mie pantecele...sa simt si eu bucuria de a fi mama, bucurie care insa nu se putea compara cu a Ei, cea de a fi aleasa sa fie mama pruncului sfant. Intotdeauna am crezut ca ma aude, dar inca nu ma vedea pregatita (poate prin rugaciune sau chiar sufleteste) ptr asa ceva...ea a stiut cel mai bine, cand si de ce acum... Fetelor, nu e o poveste f impresionanta, dar ptr noi, cei care am trait-o e o poveste de succes.Suntem fericiti acum, dar nu si linistiti. Ne rugam ca totul sa decurga bine...insa am credinta ca puiul de om isi va vedea parintii spre sfarsitul acestui an. Va fi primul Craciun cu adevarat fericit din viata noastra. Iepurasul [paste] a 'nceput livrarile [bibe]...deci fetelor, optimistelor, nu va pierdeti speranta, veti invinge, mai devreme sau mai tarziu va veni si clipa fiecareia din voi. Si nu e vorba'n vant...v-o spune o "calita a soartei". Va doresc tot binele si sa auzim numai de [copil]. aime [gravi]
Madachan Aime draga,intr-adevar o poveste impresionanta!Sarcina usoara ,bebe sanatos si frumos iti doresc!!! [gravi] in 5 saptamani DPN 28 Nov.
Tia postat de cristina g Trimis la - 19/03/2004 : 14:30:38 -------------------------------------------------------------------------------- Buna dragutelor, Am sa va spun povestea mea cu gandul ca voi aduce si eu o raza de speranta celor ce doresc sa aiba in ochi acele luminite pe care le au doar mamicile. Mi-am cunoscut sotul prin niste prieteni intr-o toamna frumoasa.Dupa doua saptamani m-a cerut de sotie.Nu stiu daca va puteti da seama ce fata am facut.(Veneam dupa o relatie de 5 ani care s-a sfarsit destul de urat.)Ei bine, dupa ce l-am trimis sa faca un dus rece,sa se mai gandeasca,sa se consulte...am acceptat, dar imi doream o nunta primavara (fixuri ce mai!).A fost de acord sa mai amanam momentul oficializarii, dar ideea e ca nu ne feream cand faceam dragoste. Ne-am spus ca daca e sa fie il vom primi cu tot sufletul nostru.Si minunea s-a intamplat, ne sarbatoream casatoria, eu eram insarcinata in luna a treia si studenta in ultimul an.Trebuie sa va spun ca desi aveam acasa la parinti posibilitatea de a urma cursurile unei facultati la zi, am optat pentru varianta la seral, pentru ca imi era rusine sa cer bani pentru fiecare suc tatalui meu.In conditiile acestea toate concediile de odihna s-au dus pe sesiuni si luna de miere la fel.Bun, imi termin cu bine examenele,sarcina evolua ca la carte,fara greturi,ameteli,cu o dispozitie extrem de buna.Si uite ca sefului meu ii vine marinimia si imi da o saptamana de concediu sa ma relaxez.Totul decurgea bine cu sarcina aveam deja 26 de saptamani. Super,il alintam "Gigi" si ii spuneam seara povesti convinsa fiind ca ma aude; cand ieseam la plimbare ii vorbeam in gand si cateodata chiar cu voce tare. Putin ma interesa ce spun oamenii si-asa nu-i cunosteam.Acestea fiind datele, ne-am hotarat sa petrecem acea saptamana de vacanta la soacra mea la Bucuresti.Si acum incepe partea grea a povestii...Pe cand sa ne intoarcem cei de la C.F.R. au declansat o greva care a tinut cateva zile, iar eu trebuia neaparat sa ma intorc la serviciu, nu puteam abuza de bunatatea sefului, asa ca ne-am intors cu avionul.Am avut un zbor cu multe goluri de aer cu schimbari bruste de altitudine si de presiune. La un moment dat am avut senzatia ca in interiorul meu s-a desprins ceva ca o ventuza dar fara durere.A doua zi la serviciu am inceput sa am niste dureri ca cele de ciclu dupa care mi s-a pornit o hemoragie cumplita.Au chemat salvarea si m-au dus la spital.Durerile erau din ce in ce mai greu de suportat,au inceput sa-mi transfuzeze sange.Ma tot urcau si coborau de pe masa si nu reuseau sa-mi puna diagnosticul.Infirmierele cred ca erau satule sa ma tot urce pe targa, de pe targa pe masa si sa-mi tot schimbe cearceaful de sub mine,ma manevrau brutal si mie imi sareau ochii din cap de durere. Au incercat sa-mi declanseze nasterea,nimic, doar durere si o hemoragie ce nu puteau s-o controleze, aveam impresia ca mormanul de cheaguri ce iesea ma ridica in pat.Totul dura de cateva ore bune,sotul meu mergea din cinci in cinci minute sa cheme medicul de garda si il gasea de fiecare data consultand tratate de specialitate; depasisem deja limita mea de suportabilitate si am inceput sa-i rog pe medici sa ma omoare ca e prea mult.Femeile din salon plangeau in prosoape, sotul meu era ca in transa.Intr-un final m-au bagat in sala de operatie pt cezariana.Intraoperator mi s-a pus diagnosticul de infarct de placenta,decolarea placentei pe 2/3 din suprafata.Gigi n-a reusit sa respire,avea 980 gr.saracutul.M-am trezit a doua zi in reanimare iar una dintre bolnave mi-a spus ca toata noaptea am intrebat de ce a trebuit sa moara GIGI? M-am pus pe un plans din care nu ma mai puteam opri,aveam ochii cat pumnul, dureri de cap si toate celelalte de dupa o cezariana.La un moment dat a intrat o asistenta ca sa ne faca tratamentele si cand m-a vazut ce fac, m-a scuturat bine si mi-a spus: uita-te la fata de langa tine, are 19 ani si i-au scos tot pentru ca a facut septicemie dupa un avort autoprovocat,tu inca mai poti sa incerci sa ai copii!A fost ca un dus rece. M-am spalat pe fata si am inceput sa ma adun, sa-mi controlez gandurile negre pe cat puteam,sa depasesc cumva momentul.Ar fi multe de spus despre perioada asta. Oricum dupa perioada de interdictie de dupa cezariana, de fapt ceva mai repede pt ca nu mai aveam rabdare,am inceput sa muncim serios la conceperea unui bb.Si nu venea,si nu venea...Au urmat investigatiile,HSG-ul,diagnosticul trompe obturate,peretii uterului lipiti la intrarea in trompa stanga,ovare polichistice,etc.(nu imi amintesc exact termenii medicali, dar cam asta mi s-a explicat).Si iata ca incepe odiseea refacerii mele pt a putea visa la titlul de mama.Am facut mai intai un chiuretaj pentru dezlipirea peretilor uterului,terapie pentru stimularea ovulatiei si o multime de hidrotubatii care ma dureau ingrozitor.Nu mai spun de durerile din zilele cu rushii pt ca probabil cele mai multe le cunoasteti.Cu starea psihica eram aproape la pamant, ciclul imi era destul de neregulat asa ca am facut la teste de sarcina de ma urasem, nu aparea decat o liniuta...de fiecare data doar o liniuta...In acest fel au trecut patru ani de chin.La un moment dat doctorita mea a hotarat ca e vremea pt o laparoscopie diagnosticala.Am facut-o si pe aceasta in urma careia s-a constatat un fenomen aderentional(sper ca ma exprim corect)care strangula ambele trompe.Au fost rezolvate aceste aderente mi-au facut si un test de permeabilitate care a iesit ok.Dupa aceasta interventie medicul mi-a spus ca in cel mult patru luni voi ramane insarcinata.Era iarasi soare pe strada mea...Am continuat tratamentul de stimulare a ovulatiei si de fixare in a doua jumatate in caz ca era ceva.Au trecut patru luni, cinci, sase,...,un an.Doar durerea si senzatiile neplacute dupa un astfel de tratament erau constante,aceeasi unica liniuta de fiecare data,nu mai faceam dragoste era deja sport cu zile programate,am tinut tot felul de posturi si m-am rugat cum am stiut mai bine...NIMIC... Simteam ca in ritmul asta am sa-mi pierd mintile, trebuia sa-mi reconsider pozitia, poate ca noua nu ne este data bucuria asta, poate ca trebuie sa ne gandim la varianta adoptiei.Am incercat sa las deoparte presiunea pe care in cea mai mare parte eu mi-o induceam,mi-am schimat modul de alimentatie in sensul ca am eliminat complet zaharul si l-am inlocuit cu miere, am mancat mai multe salate,mai multe fructe si am folosit numai paine neagra sau graham.Nu-mi mai faceam planuri decat pe termen scurt si incercam sa ma bucur de ceea ce aveam: un sot bun, o relatie frumoasa,de faptul ca venea primavara si se apropiau Sfintele Pasti.Ne-am luat o saptamana de vacanta si am plecat sa ne relaxam la Bucuresti la niste prieteni.In zilele acelea trebuiau sa apara rushii, insa de data aceea nu mi-am mai facut sperante, mi-am spus ca intarzierea se datoreaza schimbarii de altitudine, vacantei, orice explicatie era buna numai sa ma opreasca sa fug la farmacie sa cumpar un test de sarcina.N-am avut curajul decat dupa o saptamana dupa ce ne-am intors sa-mi fac testul...Au aparut doua linii!...Doua linii!!! Dumnezeule Mare sa mi se intample mie asa o bucurie? Am inceput sa constientizez ca ma cam jenau sanii de cateva zile si parca mirosul imi era mai sensibil.Ce credeti ca i-am spus doctoritei mele la care m-am dus in clipa urmatoare in vizita acasa? Am venit sa-ti spun ca vine barza! Va dati seama ca dupa atata timp, a doua zi la cabinet m-a tinut la echo vreo 20 de minute pana a fost sigura ca am dreptate. Nici nu mai conteaza ca din clipa urmatoare am avut repaos total toate lunile de sarcina, ca mi-a fost cam rau,ca am avut contractii tot timpul din trimestrul doi in colo...Am urmat toate indicatiile date si... stiti voi ce minune de fetita am? Suntem binecuvantate pentru ca putem face posibil miracolul vietii...Scumpa, ingerasul, steluta noastra de pe cer, are azi cinci ani, trei luni si unsprezece zile si e mai frumoasa, mai isteata si mai dragalasa decat indrazneam sa sper (ne-am dorit-o sanatoasa in primul rand); iar eu de cate ori imi amintesc ii multumesc in gand lui Dumnezeu pentru ca ne-a dat-o. Va pup cu drag si va doresc sa va simtiti puternice pentru ca si aspirantele si cele ce sunt deja mamici au nevoie de putere si incredere ca totul va fi bine! cristina & catalina g.
Tia postat de loredanaiascu Trimise - 23/03/2004 : 14:55:29 -------------------------------------------------------------------------------- Buna fetelor... sa va spun si eu povestea... sotului meu ... :))) Sa vedeti ca miracole se intampla... Sotul meu are acum 39 de ani, timp de 13 ani a avut o alta partenera de viata ... Noi ne-am cunoscut dupa divortul lui , acum 2 ani ... Timp de 13 ani nu au reusita sa aiba copii, cu toate eforturile pe care le-au facut ... degeaba ... Probabil ca pe undeva a contat si asta la motivul divortului. Sotul meu era cel cu problema, nu am inteles eu prea multe pentru ca nici nu ma prea interesat, nu ma gandeam inca la copii ... Convinsi insa fiind de faptul ca sotul meu nu poate face copii nu ne-am protejat niciodata, dar cu timpul iubindul tot mai mult am inceput sa imi doresc copil cu el. Ma dispera gandul ca el nu poate face copiiTimp de vreo 4 luni cum imi intarziau rusii , cum faceam test de sarcina si tot nimik. Sotul nici nu mai spera la copii zicea el pe atunci, dar sunt convinsa ca undeva in adancul sufletului isi dorea cu disperare un copil. Tot facand teste, tot sperante el deja se enerva si nu mai vroia sa imi cumpere teste. Imi tot zicea sa ma calmez ca nu facem altceva decat sa ne facem sufletul amar. Dar eu de unde? Vroiam copil. Am fost de sarabtorile de iarna in Romania, ne-am simtit bine ... si mama imi tot zicea... mai la voi va fi botez ... mereu varsam cate un pahar ... ea saraca nu stia ca el nu poate avea copii. Ne-am intor inapoi in ianuarie si pe 16 ianuarie am ramas gravida ... sa produs miracolul. In feb cand trebuia sa apara rusii, nimik ... n u vin. Au inceput sa ma doara sanii si repede o sun pe sora sotului si ii spun. Ea mi-a zis mai asteapta cateva zile si fa testul, eu cred ca esti gravida. Nu am zis nimik la sot dar i-am tot zis sa imi cumpere un test de sarcina... el nici gand, ca se saturase ... a venit intr-o seara pe la ora 20 de la munca si i-am zis ca daca nu se duce acum sa imi ia test la noapte nu mai doarme ... A plecat saracul dupa test. A venit cu el si mi-a zis ca asta e ultimul pe car eil cumpara ca sa saturat de rezultate negative. Oki... m-am dus in baie si am facut testul ... Dupa 3 min ... 2 liniute ... deci gravida ... Am inceput sa urlu si el saracu nu stia ce am patit, nu putea intra in baie ca am incuiat usa ... Pana in final mi-am revenit si i-am aratat testul ... Nu i-a venit sa creada... a fugit repede iarasi la farmacie sa mai ia unul, ca poate asta era defect... dar eu eram sigura ca vine bebe. Am facut si cel de al 2- lea test si la fel ... 2 liniute. El saracul a inceput sa planga, nu ii venea sa creada, ma pupa intru-na pe burtica, toata noaptea nu a dormit, maine zi nici nu a mers la serviciu, a fost cu mine la ginecolog ... si ni sa confirmat... sunt gravida ... Acum avem o fetita de 6 luni si ne gandim si la un fratior ... poate ne mai da Dumnezeu inca o bucurie... Deci fetelor NU RENUNTATI ... mai devreme sau mai tarziu va veni ... la sotul meu a venit la 38 de ani ... Nimik nu este imposibil ... Va doresc cat mai repede un bebel frumos si cuminte ca si Lisa-Marie , ingerasul nostru lore
loredanaiascu Puffi draga ... nu am indraznit sa iti scriu niciodata, nu stiu de ce, nu am avut curaj, atat de tare ma durut si ma intristat povestea ta incat eram zapacita, ma rugam seara de seara la Dumnezeu sa te ajute, sa tina in viata un bebelas nevinovat, sa iti dea voie sa cunosti bucuria de a fi mama si totusi nu am putut sa scriu, cu toate ca ti-am urmarit povestea la mamici din mai-iunie. Din ora in ora deschideam calculatorul sa vad ce face Alexandra, speram din suflet sa fie mai bine. Cand am vazut ca ai scris ca o botezi am sperat din suflet ca Dumnezeu o va creste mare pe Alexandra... dar durerea a fost cumplita cand am citit ca Alexandra sa stins din viata, am plans ore in sir si ma gandeam la Lisa, ce as fi facut eu intr-o astfel de situatie, nu stiu, cred ca as fi inebunit. Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe micuta, sa o tina langa el si voua sa va dea putere sa continuati. Nu te supara pe mine, poate te deranjeaza ca am scris asta, ca am pus sare pe rana , oarecum, de aceea nu am indrznit sa scriu niciodata, de frica sa nu te afecteze. Iti doresc din suflet sa ai parte de un bebelas frumos si sanatos ... Strabunica mea zicea asa ... Eu ii spuneam: Babo ( eu baba i-am zis ) cum sa nu te iubesc? ca doar mai crescut ... iar ea imi spunea : Nu eu te-am crescut, Dumnezeu te-a crescut eu doar am avut grija de tine .... si mereu ma lua plansul cand auzeam asta. Baba mea traieste si in ziua de astazi si a ajuns sa isi cunoasca si stra stra nepoata ... Si imi doresc sa o tina Dumnezeu vesnic pe pamant... dar stiu ca nu e posibil Prin concluzie, Dumnezeu are grija de toata lumea, si de voi fetelor, si de tine Puffi si de Alexandra ... Nu renunta, spera in continuare si bucuria va aparea, sunt convinsa lore
maria m m Puffy-tu sti ca eu tin mult la tine deoarece m-a impresionat povestea ta intr-un mod ... nu pot nici sa spun.Am suferit cum de mult nu am mai suferit cand am aflat cumplita veste...ca Alexandra ta nu ai e printre noi.De fapt eu inca sunt in stadiu de depresie pot sa-i spun deoarece acu' cateva minute am citit povestea ta ...eu care eram sigura ca ingerul tau traia. Am sa-ti trimit un mesaj privat deoarece nu ma mai lasa lacrimile sa-ti scriul.....imi pare tare rau miru&nana=>fetele mele frumoase
Tia postat de mihaela ema Trimis la - 22/03/2004 : 22:47:50 -------------------------------------------------------------------------------- Da, intr-adevar azi este cea mai fericita zi din viata mea ... am DOUA teste pozitive! Inca nu-mi vine sa cred...mie foarte greu sa va descriu ce simt... [bum][bis][bis][:D][:D][cri][cri][harp][harp][harp][disco][disco] [hippi][hippi] [9cer][9cer][9cer][9cer][9cer] [soc][soc][soc][soc] [zz][zz][zz] Unele dintre voi imi cunosc mai bine povestea, altele poate va mai amintiti despre subiectele legate de NECROSPERMIE, OLIGOASTENOSPERMIE SEVERA,PROLACTINA (la barbat) si tot ce mai era legat de acestea....eram mult prea pesimista , doctorii ne trimisesera direct la FIV+ICSI. Sotul meu avea aprox.1 mil de [gica]si stiti foarte bine ca in asemenea conditiii sansele de a obtine o sarcina pe cale naturala sunt aproape nulechiar si cU FIV exista un semn de intrebare.. In ceea ce ma priveste pe mine, analizele pe care le-am facut atunci cind ne-am hotarit sa facem bebe, au fost ok decit ca ciclul meu era destul de nerugulat(intre 25-43 zile ...astea fiind extremele care numai odata le-am ,, atins''), cu preponderenta intre 30-36 zile . Se zice ca cilclurile foarte lungi sunt anovulatorii , ca duci lipsa de progesteron....si altele ...tot timpul ma gindeam ca asa este si la mine dar nu avea sens sa fac tratamente avind in vedere situatia dezastruoasa a spermogramei sotului meu.Si atunci am asteptat...ne-am acordat un an de zile pt a face tratamente .Sotul meu a inceput cu bromcriptina (cred ca asa-i zice...) pt. prolactina , cu vitamine , ceaiuri, tincturi , toate recomandate de un medic homeopat (dr. Vania din Cluj)pe care l-am cunoscut de pe ACEST FORUM !!! In total , sotul meu a tinut de 3 ori acest tratatment si dupa a 2-a tura de trat. rezultatul era de 3 mil de spermatozoizi /ml, un lucru inbucuratator.Dupa a 3- tura de trat. , rezulatul este (sapt trecuta a repetat spermograma )tot 1 MIL> /ML. adica eram excact de unde am plecat acum un an. Binenteles , ne-am hotarit sa nu mai aminam FIV-UL , am vorbit deja cu dr Micu Romeo de la Clinica de reprod. asistata din Cluj si el ne astepta la el sapt. asta cu analizele sotului de singe. Azidimineata sotul meu se hotaraste sa mearga sa-si ia singe....eu aveam un pic de treaba prin oras si am intrat si intr-o farmacie sa-mi iau un test sa-l am in casa si niste algocalmin in caz ca miine imi vine ciclu si sa nu ma doara burta prea tare... Dupa ce am ajuns acasa nu ma aveam stare, sunt o fire care sta cam prost la capitolul rabdare...am zis fie ce-o fi eu fac testul , pt. 40.000 lei nu are sens sa tot astept.Si contunuarea cred ca vi-o imaginati .. nu-mi venea sa cred , am izbucnit in plins . l-am sunat pe sotul meu .. nu intelegea ce zic , s-a speriat chiar ca am patit ceva.In sfirsit , il rog sa mai cumpere un test , cel mai bun cu putinta si vina urgent acasa, ceea e a si facut.. am facut testul si la fel....2 linutze. Nu am cuvinte sa va descriu tot ce am simtit...uramatorul pas a fost sa sun la un cabinet particular sa ma programez la un consult pt. a vedea daca intr-adevar nu visez... si sa aud totusi o parere avizata. Concluzia este ca sunt[gravi] in 2 sapt. in procent de 99 % ,urmind ca vineri sa mai merg odata pt. confirmare si restul analizelor care se fac la inceput de sarcina. Si ca un fel de epilog, sotul meu a avut curiozitatea sa-si scoata totusi rezultatele analizei de singe de dimineata si ....toate alea (FSH, TESTOSTERON , ETC...) SUNT SUPER NASPA !!! adica nici una nu este in valorile noramale. Dar ce mai conteaza ? Mie frica sa ma bucur inca , imi fac tot felul e probleme ...mi se pare o eternitate pina vineri. EU sper din tot sufletul ca voi , toate aspirantele SA TRAGE-TI O CONCLUZIE BUNA DIN TOATA POVESTEA MEA SI NU INCETATI NICI O CLIPA SA SPERATI CA MINUNEA SE VA INTIMPLA MAI DEVREME SAU MAI TIRZIU...SI NUMAI DE DUMNEZEU DEPINDE.El stie foarte bine cind ii vine rindul fiecareia dintre voi !! NU incetati sa va rugati Lui ! Poate m-am intins prea mult cu vorba si nu am fost incoerenta, daca aveti intrebari nu ezitai sa mi le puneti .EU cred ca ce mi s-a intimplat mie darima toate statisticile si diagnosticele puse de medici!Chiar rideam cu sotul meu si zicea a nu e nevoie de 100 de mil . de spermatozoizi , ci doar de unul mic si rau care stie ce vrea ![:-)))] Va pup si va doresc tot binele din lume !O sa va tin la curent cu noutatile ! Mihaela. [pup] [pup][pup][pup] [flo][flo][flo][flo][flo][flo]
Mirela Anca Buna fetelor,hop si eu cu povestea mea .M-am tot gindit cum sa scriu ,ca-i o adevarata istorie,si nu-mi ajung 3 pagini .O sa sar repede peste prima etapa ca sa n-o lungesc mult. Nu puteam sa ramin graviduta .Dr. a spus sa renunt ca nu am sanse.Incet ,incet m-am impacat cu ideea .Am botezat un bb, in ideea ca daca tot nu sint in stare sa fac unul ,macar sa botez.In decembrie am botezat si in Febroarie eram graviduta.Fara nici un tratament ,dupa 3 ani de incercari zadarnice,minunea s-a produs. Bucuria nu a tinut decit o luna si jumatate.Dar nu am disperat ,am prins curaj si am zis ca se poate .Am ramas iar graviduta si nesansa a fost iar de partea mea.Am pierdut la 2 luni si jumatate .L-am rugat pe Dr. sa-mi dea o trimitere sa-mi fac un set de analize la Cantacuzino dar m-a refuzat pe motiv ca doua sarcini pierdute se considera avorturi accidentale ,dabea la a treia incep sa se caute cauzele .Si eu ,in prostia mea ,l-am crezut. Pauza de refacere ,lacrimi,sperante si apoi iar de la capat .Era primavara ,era soare eu eram optimista si bineintales iar graviduta . am depasit momentele critice ,respectiv o luna si doua luni,am intrat in 3 luni si apoi in patru .M-am dus la un control pentru ca dr. meu pleca in concediu 1 luna,si am zis ca-i bine sa ma vada inainte .Ma consulta si zice :daca incep durerile ,iei medicamentele si daca nu cedeaza te urci urgent in masina si vi la spital.Eu intru la banuieli si-l intreb daca are motive sa banuiasca ceva rau ? nu ,zice ,doar asa de siguranta .Dupa 2 saptamini ,asteptam cu nerabdare sa miste bb,incep durerile .iau medicamentele ,nimic ,plec la spital si ma interneaza pe loc .Era vineri seara,pina luni am facut tratament injectabil pentru mentinerea sarcinii.Dabea luni dimineata ma cheama la eco.Nu mai aveam dureri. La eco :DR.incepe :Activitate cord prezenta...,bla ,bla ,bla ,...e baietel ....Si .... stai putin ....,......,.. activitate cord apsenta .... am gresit .... necesita chiuretaj...(cam asa ceva) A venit imediat sotul meu si am fugit din spital ,in pijama si papuci.Ne-am oprit la primul cabinet particular si am refacut Eco.Nu mai era nimic de facut.Panica ,lacrimi ,disperare ,dar asta era .Am depasit foarte greu acele momente.am spus ca era mai bine cind nu ramineam ,pentru ca nu-mi mai faceam iluzii.Apoi am facut acele teste pe care le cerusem inca de la a 2 sarcina .Mi-au gasit Toxo .am facut 2 tratamente .Dupa 1 an si 2,3 luni ,eram liberi sa incercam iar .Ne-am straduit din august pina in decembrie si am reusit. Am inceput sarcina ff prost ,eminenta de avort ,singerari ,sarcina jos situata ,col scurt ,placenta plevia .Tot ce vrei ....Am avut o super doctorita ,care m-a incurajat si mi-a spus o sarcina prost inceputa se termina bine (cred ca mintea )dar aveam nevoie de minciuna asta .Am intrerupt serviciul ,am stat mult timp in pat ,nu au vrut sa-mi faca serglaj ,pe motiv ca am col scurt si contractii dese,si este riscant,se poate rupe colul . Am avut totusi o sarcina usoara,fara greturi.a fost super.De emotii nu am scapat pina in ultima clipa .Am ajuns la spital,in prima zi din saptamina 40,cu hemoragie(In alt spital decit cel in care era DR. meu.Am intrat direct in sala de operatii si in 45 de minute,eram o mamica fericita ,aveam un baietel sanatos de 3 Kg. Asta e povestea mea ,stiu ca am luptat multi ani ,cind am nascut aveam 33 de ani si am zis ca asta a fost ultimul tren .Acum am aproape35 de ani si sint aspiranta pentru bebe doi .Am tupeu ,nu? Concluzie:SE POATE FETELOR SI MERITA ! Mirela si[bonjovi]Cosmin
Doris.S Danais, esti criminala [:D]. In povestea ta m-am regasit si eu. tot Diane 35 am luat multi, muuuulti ani. Tot Duphaston a zis nenea medicu' sa iau, si oxacilina ca sa mi se calmeze trompele. ca sunt ingrosate si cu continut lichidian. Ovar drept microfolichistic, etc. Facut fata tratamentul si nimic. La fel si ciclul meu, cam intarzie acum. Nu mai iau anticonceptionale din februarie anul trecut, si nu s-a intamplat nimic. Inca nu am inceput cu...termometrul, dar o face fata si p'asta. Am tot sperat sa se intample si sa raman la un moment dat...masca[:)]. Mai am si alte tratamente de urmat, ca am descoperit si o giardiuta mica, si pietricica in rinichiul drept si infectie urinara. Nu asa ca e [cool]. Termin si tratamentele astea si dupa aia mai scriu sa va spun ce s-a mai intamplat. Acum, deocamdata aspir [:(] Pupici
eli M-au impresionat povestile voastre pana la lacrimi. Felicitari tuturor. Va admir pentru curajul de care ati dat dovada. [flo][flo][flo] Mirela Anca, succes, sa vina bebe 2 cat mai repede si sa ai o sarcina si o nastere usoara, un bebe sanatos, sa aiba Cosmin cu cine se juca! "Daca stai sa ii judeci pe oameni, nu mai ai timp sa ii iubesti." [:)] Eliza, [gravi] in 19 saptamani
Sorina-Alexa Din inima felicitari mamicilor,sunteti adevarate luptatoare! Si Dumnezeu este mare,face adevarate minuni[bibe][bibe] Sorina. "If you respect others,they will respect you!" http://community.webshots.com/user/sorina1982
luipetra Draga Danais, remarcabil efortul tau de a ne impartasi povestea ta. Mi-a placut tare mult, ai un talent real de povestitor, parerea mea. Sa va traiasca fetita si voi sa fiti sanatosi sa o cresteti!
Tia postat de Theodora Trimise - 30/12/2003 : 17:09:46 -------------------------------------------------------------------------------- EU SINT UN EXEMPLU CARE DOVEDESTE CA TOTUL E POSIBIL!!! Nu te pot sfatui,dar pot sa-ti spun povestea mea: La 18 ani am fost internata in stare grava,aproape coma si imediat s-a descoperit cauza:CHIST OVARIAN STING!!! Noroc ca am lesinat din senin,nu am avut nici un semnal ca sint bolnava,altfel probabil,netratat la timp,nu as mai fi fost pe aici!!! Trei luni am incercat cu diferite medicamente,punctii...nimic...era mare ca o portocala,nu-mi aduc aminte dimensiuni dupa atitia ani...Sa nu ma intind cit o zi de post,am facut operatia,am scos chistul...am ramas si fara ovar...si mi-a fost afectata si trompa stinga,la drept vorbind,ceea ce ramisese din trompa era inutil!!! DECI UN OVAR SI O TROMPA!!! Rezultatul:12 ani mai tirziu am ramas insarcinata,dupa doar trei luni de incercare si am azi doi minunati baietei gemeni!!! Curaj! Si numai bine! Theodora,[copil] Alexandros,[copil] Yannis AN NOU FERICIT! [loveyou][RO]
andra teo Buna ziua, E primul meu mesaj si sper sa reusesc sa fiu concisa. In 9 luni de cand am incercat sa facem un bebe am avut 2 avorturi menstruale care m-au cam descurajat. Acum vad ca deja au trecut 33 de zile de la ultimul ciclu si doua teste de sarcina au iesit f slab pozitive: mai mult negative decat pozitive, dar e acolo, o speranta. Asa s-a intamplat si datile trecute si dupa aceea s-a pornit sangerarea si nu s-a mai putut face nimic. Sper sa fie altfel de data asta, tineti-mi pumnii!
crinuta Tinem pumnii. Ai luat progesteron? pupici Crinuta
anis Andra Teo, du-te de urgenta la dr, e singurul care te poate ajuta sa iti pastrezi bebele , asta daca e. Nu mai sta nici o zi! Vorbeste cu Monica -Elena si ea pateste la fel...pana a descoperit ca are muschii uterului f slabi. [pup] AniS
elenutza Buna, fetelor! Povestile voastre au venit exact ca un pansament pe rana;m-au impresionat pana la lacrimi.Sa speram c-o sa traim si noi astfel de momente fericite.
Anca Wish Felicitari pentru toate mamicile. Mi-au dat lacrimile cand am citit prin cate ati trecut. Mi-am imaginat in mii de feluri ce voi sumti cand voi vedea 2 linii la testul de sarcina, dar in niciuna nu am simtit atata bucurie si emotie ca atunci cand am citit deznodamantul povestilor voastre. Cand voi scrie si eu aici? Cand...??? Sant la faza de negare si neincredere acum.[bang] Dar, gata, aici nu e loc de tristete. [:D] Va doresc din suflet la toate sarcina usoara si un bebe sanatos.
dinah Abia azi am descoperit acest forum si ma bucur ca existati;felicit pe initiatori.Povestile voastre m-au facut sa-mi dea lacrimile.Mult as vrea sa va istorisesc si eu finalul povestii mele de succes dar acesta nu exista.Sotul este cel cu probleme si dupa 5 ani de incercari, de cautari pe la diferiti medici am incercat sa nu ne mai gandim la acest lucru desi imi doresc foarte mult sa raman [gravi].Am ramas doar cu credinta in Dumnezeu si sper in continuare ca o sa am si eu [bb]meu.Ma bucur pentru cele ce au reusit sa aiba copilasii lor iar celor ce sunt in situatia mea le transmit sa aiba speranta.[:X]
vio77 Buna de cu ziua la toata lumea! Am descoperite acest site de mai bine de doua luni dar abia azi m-am hotarat sa ma inscriu si eu si sa va povestesc din experientele mele. Nu ca ar chiar asa de spectaculoase dar sper sa va ajute pe unele dintre voi.[flo] Din pacate am avut si eu parte de multe sperante pierdute in vant.[q] Dar acum e soare si strada mea.[:-)))] Hai sa o luam de la inceput. Sunt casatorita de 2 ani (pe 11 mai va fi cifra exacta). Nunta am facut-o pe 31 august 2002. Si pe langa faptul ca am fost mireasa am fost si proaspata matusa a unui baietel superb[bb]. Cred ca impulsionata de vederea lui am si ramas[gravi]. Ca premeditat oricum nu a fost. Dar ne-am bucurat tare. Am fost la controale, am facut analize, toate erau beton. Din pacate pe la o luna jumatate...sangerare...fug de la servicu direct la spital unde o doctorita extrem de acra declara fara drept la replica: gata, o chiuretam! Pai cum, asa, fara consult, fara nimica????????? La care a concluzionat ca noi, cele care mergem la cabinet particular, ajungem la spital numai cu figuri pe noi. De parca la cabinetele particulare nu ar fi tot medicii de la spital. La care daca nu te duci cu mega-dreptul si asa nu te baga in seama. In final i-a mai trecut din avant si m-a internat, urmand sa astept aparitia medicului la care fusesem la cabinet. Cert este ca in cele din urma s-a declarat sarcina oprita in evolutie si tot la chiuretaj s-a ajuns. Care a fost efectuat ca vai de mama lui. Incat am ajuns in spital in alt oras, cu o infectie sora cu Doamna cu Coasa. O saptamana am stat in perfuzii cu cele mai tari antibiotice de ultima generatie. Dar in final m-am externat mergand pe picioarele mele. Ceea ce era totusi o realizare. Sase luni nu am avut voie sa facem bebei. Asa ca in aceasta perioada am luat anticonceptionale. Dupa perioada "de gratie" am mers la control. Ecograf super fain. Asa ca ne-am pus pe treaba... Si-am muncit zi de vara pana-n seara ... zi de toamna pana-n seara ... zi de iarna pana-n seara ... degeaba. Ba prietenii ne spuneau ca nu facem treaba buna ca suntem prea obsedati de dorinta de a avea un bebe. La inceputul lui februarie a.c. am schimbat medicul ginecolog. Iar prima sugestie a acestuia a fost aceea de a face o histeroselpingografie (HSG) - despre care m-am informat de pe acest site, ca tot o venit vorba -. Rezultat descurajator: trompa stg (partea pe care avusesem infectia turbata) complet obturata, trompa dreapta mai mult obturata decat permeabila. Solutia: operatie de desfundare a trompelor. Asa ca m-a programat peste doua saptamani. Macar bine ca se facea laparascopic. In timpul operatiei nu a reusit sa rezlove decat o trompa, cea partial obturata. Dar macar aveam 50% sanse. Si ne-a indicat sa mergem acasa si sa ne punem pe treaba. Dar cine avea chef imediat dupa??? Asa ca prima luna nu s-a intamplat nimic. A doua luna dupa operatie ... deja nu mai aveam nervi sa sper ... desi parca ma dureau sanii ... parca ... deh, simptome de om cu obsesii, ca le avem in fiecare luna inainte de venirea cotropitorilor ... si uite asa ca in bancul cu in prima zi nimic, a doua zi nimic, a treia zi am inceput sa vad un pic cu ochiul stang ... m-am dus si mi-am cumparat IAR un test de sarcina. S-apoi ce sa pot dormi noaptea. M-am trezit de pe la unu noaptea si ne-am jucat de-a elicea, fiecare de jumatatea lui de pat... si nu scapa sa merg la baie deloc - deloc. Cred ca atata m-am gandit incat pe la trei parca a inceput sa ma apese ... Am insfacat testul si zdup la baie... prima linie ...da Doamne sa mai apara inca una ... inca una si gata ... si a aparut... Am luat testul si fuga in dormitor... Sotul meu cu parul valvoi si ochii carpiti ma astepta in varful patului, gata sa ma consoleze ... iar ... Cand i-am arata testul nu i-a venit sa creada ... ne imbratisam ca disperatii, cu ochii in lacrimi si tremuram de bucurie si de emotie ... Am fost si la medic. Ne-a confirmat sarcina. Asa ca acum am un pitic de 5 saptamani in burtica. Asa ca nu disperati! Fiti tari! Si desi mi-e usor acuma sa vorbesc (poate asa ati gandit unele dintre voi), sa nu uitati ca speranta moare ultima!!! Va [pup] si va doresc toate cele bune. [gravi]Vio & Pispiricu [bb] vio
mihuta Vreau sa multumesc tuturor celor care au postat la acest subiect. Noi nu ne protejam de 6 ani si nu s-a intamplat nimic. Vreau sa mergem la doctor peste cateva luni sa incepem investigatiile. Pana sa citesc mesajele voastre cred ca nu eram pe deplin constienta de ce grea lupta ma asteapta. felicitari celor care au reusit si multa bafta celor care incearca. mvl
beu Pentru multimea de fete care sufera si se bucura cu fiecare esec si reusita m-am hotarat si eu sa va scriu pentru a confirma inca odata ca merita orice sacrificiu pentru a-ti putea tine in brate copilul. Deci povesta mea este cam asa :casatoriti de doi ani la vremea respectiva ne hotaram si noi sa avem un copil.Trece ceva timp cam un an in care nu se intampla nimic, merg la doctor care imi spune ca dupa doi ani de incercari se pune problema unei eventuale sterilitati si ma trimite acasa sa mai incercam.Incercam in continuare nimic,mai trece un an si iata-ne din nou la doctor.Analize eu:HSG,dozari hormonale temperaturi ovulatie totul ca la carte.Facem analiza spermogramei surpriza neplacuta: azoospermie.Medicul urolog nu ne dadea nici o sansa.Asa ca ne hotaram sa mergem la Timisoara pentru inseminari la vremea respectiva singurul loc din tara unde puteam face o inseminare cu donator anonim.Alta spermograma si surpriza cca. 2 mil.de baieti viabili si mobili.Alte analize pentru mine toate confirma faptul ca eu sunt in perfecta stare,dar doctorul se incapataneaza sa-mi faca laparoscopie sa se convinga ca prin interior nu exista probleme ascunse.Eu dupa lungi meditatii ma gandesc ca nu are rost sa ma supun la o micuta interventie chirurgicala si ma hotaresc sa nu fac laparoscopie,doctorul refuza inseminarea fara laparoscopie asa ca plec acasa.Asta se intampla prin 1994. Timpul trecea noi parca incepeam sa ne resemnam cu gandul ca nu vom avea un copil al nostru si ne gandeam tot mai mult la adoptie avand si exemplul unui coleg de servici cu o frumusete de baiat. Intr-o zi constat ca ciclul imi intarzie si nu vine punctual ca alte dati la 28 zile.Ma gandeam la o dereglare nu intarazneam sa sper la nimic miraculos si nici sa fac un test nu vroiam pentru ca efectiv le uram din toti anii de incercari si sperante desarte.Totusi incepusem parca sa am greturi sanii sa se modifice si iata-ma la doctor tremurand la usa.Si surpriza doctorita spune : felicitari esti insarcinata.Am simtit atunci cea mai mare bucurie din viata mea,imi venea sa o iau in brate si sa o strang si sa spun la toata lumea :Da !sunt insarcinata vom avea un bebe al nostru!Am intrebat doctorita cum este posibil si mi-a raspuns ca este nevoie de un mic si puternic spermatozoid care sa treaca de toate obstacolele si nu de o armata! Am trait toata perioada sarcinii ca fiind cea mai fericita din viata mea am mancat tone de fructe si la inceput de an 2001 a venit pe lume lumina ochilor nostri Catalin.Nu pot sa scriu in cuvinte ce simti cand iti tii copilul in brate si cata dragoste esti capabil sa daruiesti.Acum Catalin are 3 ani si aproape 5 luni si ne bucuram de fiecare clipa neuitand sa-i multumim lui Dumnezeu caci ne-a dat acest dar.Mihaela
valentinag Mihaela,superba povestea ta!Sa dea Dumnezeu sa fiti fericiti! Valentina
inapopescu Buna fetelor, sint pt prima data pe acest site si ma bucur foarte mult ca existati. Eu incerc de 4 ani sa fac un bebe si nimic. Luna viitoare o sa fac vitro la spitalul Giulesti. Este cineva care a facut de curind si poate sa-mi spuna cat a costat-o totul cu tot cu medicamentele dinainte? merci . Va pup
flori76 INA,bine ai venit pe [dc].Te asteptam la "Aspirante optimiste" sa ne spui "povestea" ta. [pup] Flori
Tia Ina, bine ai venit la [dc] te invitam la subiectul FIV 13 si la episoadele sale anterioare... http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=26805 succes, sa auzim de burtici
anca_marascu@yahoo.com Pentru Anka 77, Sunt "Anka 67" ºi aº vrea mult sã vorbesc cu tine. Suntem în aceeaºi situaþie, oligoastenospermie, la mine totul în regulã dar ºi o încercare de FIV nereuºitã. Ne dorim cu disperare un bb.
tigabita Buna, fetelor Am citit toate istorisirile voastre si m-au impresionat enorm. Si eu pot sa va povestesc despre un miracol. Am 25 de ani, mi-am inceput viata sexuala la 19 cu barbatul perfect (credeam eu pe atunci. Nu ne-am protejat tot timpul, dar oricum nu am ramas insarcinata. De doi ani locuiesc cu cel care mi-a devenit sot pe 1 Mai, si tot am incercat sa ramanem insarcinati. La analize mi s-a spus clar ca nu am ovulatie, asa ca sa-mi iau gandul. Si au inceput pregatirile de nunta, si nu mai m-am dus la controale. Si in ziua nuntii eram pe ciclu, iar peste doua zile, in prima noapte din luna de miere[xinpat], ovulatia a aparut si bebeul si-a facut aparitia[bb]. Exact cand nu ne mai gandeam la el, cand nu mai eram stresati, pentru ca nu ne gandeam ca voi avea ovulatie la o zi dupa ciclu. Dar uite ca s-a intamplat, si avem noua saptamani si ne e destul de bine. Asa ca aveti incredere ca totul va fi bine, nu va stresati si ganditi-va ca fiecare va avea sansa ei de a fi mamica. Va pupam pe toate, Gabi si puiutul ei[gravi]
ceciserban Nu va suparati stie cineva vreo poveste de succes si in cazul in care sotul sufera se oligospermie,ca eu am cam ajuns la capatul rabdarii si mi-ar prinde bine sa stiu ca sunt si cazuri fericite.Va pup si sa auzim numa de bine. cecilia
mishi buna tuturor!superbe povestiri!! eu accesez situl de la serviciu, cand am timp. ieri am plecat acasa asa de dezamagita si am tras o serie de lacrimi cand am ramas singura deoarece tocmai citisem povestile cu nesanse (care mai erau pe la diferite subiecte). mi-am spus atunci ca, daca la alte cupluri problemele sunt cand a, cand b, uneori a+b, la mine sunt a*a+b. adica sindrom ovare polichistice + micronodul tumoral hipofizar si oligostpermie severa cu astenospermie moderata (la el). va imaginati ce moral aveam. astazi am accesat subiectul acesta si zbor de fericire ca, in sfarsit, exista si reusita. poate ca am de asteptat mai mult dar asa cum au trcut aproape 2 ani, mai trec si altii. daca mai este cineva cu toate complicatiile astea la un loc si are vesti bune, astept confirmare. succes tuturor![fuga]
cami30 Un exemplu de reusita care ar trebui sa ma faca sa-mi fie rushine pentru povestea neintelegerii mele pe care poate voi indrazni vreodata sa v-o impartasesc este cumnata mea, o mamica care s-a luptat mai bine de 5 ani pentru a aduce pe lume un bebelush. La ea a fost o problema de infertilitate secundara, care din dorinta transformata curand in obsesie, a plimbat-o pe la zeci de doctori in toata tzara, fiecare dintre ei negasind o problema cu adevarat care sa fie obstacolul din calea unei sarcini atat de dorite. In clipa in care a descoperit forumul "desprecopii" era cu adevarat disperata, facea tratament dupa tratament si nu te mai puteai intelege cu ea... La un moment dat, anul trecut prin ianuarie, apar cele doua liniute atat de dorite insa dupa trei luni i se comunica de fapt ca sarcina este o "mola" si ca urmare trbuie sa faca un avort. Nu se stie daca a fost sau nu, daca va imaginati, i s-a facut chiuretaj sub anestezie generala tocmai din cauza ca .. la ecografie, medicul ii spusese ca el semneaza ca sarcina este normala si sa nu faca avort... Rezultatele dupa chiuretaj au fost vagi si nelamuritoare iar biata femeie si-a pierdut din nou speranta de a mai avea un bebelush. Dupa alte incercari si alte tratamente, la un moment dat a renuntat la vizitele nesfarsite la doctor si a descoperit ceva pe forumul acesta, un medicament pe car nici un medic nu i-l recomandase..... La inceputul lui decembrie... ne anunta ca este gravida... Toata sarcina a fost un chin, medicamente, odihna, iar pe data de 29 iunie, a venit pe lume ce-i drept cu o luna mai devreme, catalina teodora, o matza de 2,900 kg, care isi dispera mamica inca in spital ca nu vrea sa suga la san... biberonul insa... e in stare sa il manance cu totul. Este o lenesa pana si la baitza, unde motzaie cu capul sub dush... dupa care adoarme aproape instantaneu... O poveste frumoasa.... o mamica cu adevarat fericita cami
mishi Buna Cami! Despre ce medicament miraculos este vorba?[hopsieu]
Monica-Elena Iata un articol care ne arata ca se poate. Articolul este aparut in Gazeta de Sud(numai ca reportera vorbeste desre inseminare artificiala cand de fapt este vorba de FIV). Gemenii cu doua mame Cazul este o premiera nationala: prima inseminare artificiala in care mama purtatoare nu contribuie decit cu uterul de Ana IANCU O craioveanca a dat noi dimensiuni sloganului „Daca vrei, poti“. Dupa 14 ani in care a incercat sa aiba un copil, dupa 14 pierderi de sarcina in stadii avansate, Mirabela a trait in cele din urma minunea de a tine in brate nu unul, ci doi copii frumosi si sanatosi. Femeia ii datoreaza aceasta implinire prietenei ei de suflet, care a venit intr-o zi si i-a spus: „Uite, m-am hotarit sa-ti fac un copil! Am vazut o emisiune la televizor despre inseminarea artificiala, am discutat cu barbatul meu, cu fetita mea, cu mama, cu soacra si...ne-am hotarit sa iti facem un copil!“. „N-am putut decit sa ii sarut miinile“, isi aminteste Mirabela momentul care avea sa-i schimbe definitiv viata. „Sint copiii mei si in acelasi timp sint copiii ei. Nu pot sa ma uit la ingerii mei fara sa o vad pe ea - prietena care mi-a redat ratiunea de a trai“... Oovestea Mirabelei si a Iuliei este una despre prietenie, despre daruire si despre dragoste. O poveste trista, dar cu final fericit. „Incercam din '89 sa fac un copil. Ramineam insarcinata foarte usor, ajungeam pina in luna a sasea, chiar a opta, dupa care pierdeam sarcina. In total am pierdut 14 sarcini. Doctorul Liviu Dragut, de la Spitalul nr.2, medicul care mi-a adus pe lume copiii (si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta!), imi spunea sa incetez sa-mi mai torturez corpul si mintea, sa nu mai ramin insarcinata pina nu se afla cauza avorturilor. Numai ca nici un medic, nici din Craiova, nici din Bucuresti, n-a stiut sa-mi spuna ce se intimpla cu organismul meu. Iar eu voiam cu disperare un copil. Stiam ca m-as fi simtit toata viata pustie si neimplinita daca nu faceam un copil. Nu mi-am dorit niciodata copii din rationamentul acela egoist - sa aiba cine sa-mi puna prisnite la batrinete. Voiam doar sa cresc copii!“. „Vreau sa-ti fac un copil!“ Dorinta Mirabelei n-a fost insa suficienta. 14 ani a trait sperind, tresarind de fiecare data cind simtea ca in ea se naste o alta viata. De fiecare data urmau insa agonia si prabusirea in neant. „...Pina in ziua aceea. Era in prag de sarbatori. Eram singura acasa. Iulia, prietena cu care am impartit toata durerea, a venit pe la mine impreuna cu sotul ei. Imi aduc aminte fiecare secunda din ziua aceea. Mi-a spus «Mirabela, uite,... noi ne-am hotarit sa-ti facem un copil!» Eram blocata. Am reusit doar sa ingaim: «Cum?». «Am vazut o emisiune la televizor despre procedurile de inseminare artificiala care se fac la Spitalul «Panait Sirbu» din Bucuresti, am discutat cu barbatu-meu, cu fetita, cu mama, chiar si cu soacra-mea! Si, ce mai, ne-am hotarit sa-ti facem un copil!». N-am putut decit sa-i pup miinile. Apoi am discutat serios. I-am spus sa se gindeasca bine. Nu stiam nimic despre procedura, despre riscuri si, apoi, intervine partea psihica. I-am zis Iuliei sincer ca, daca as fi pusa in postura ei, as putea sa simt la capatul sarcinii, tinind in brate copilul care a crescut in mine, ca nu mai pot sa-l mai dau. «Gindeste-te bine - i-am spus. Nu-mi faci un tort, imi faci un copil! Hotarirea ta imi da viata, dar daca, Doamne fereste!, se intimpla ceva, ma secatuiesti de viata definitiv!»“. Risc de cancer Hotarirea Iuliei a ramas insa definitiva. Chiar si dupa ce prima incercare a esuat, iar Mirabela a fost pe punctul de a renunta. „N-a fost usor. Inainte de recoltarea ovocitelor se face un tratament de stimulare ovariana cu progesteron. Tratamentul era extrem de costisitor, nu ni l-am fi permis. Procedura costa deja 1.300 de dolari. Aici au intervenit alti parinti morali ai copiilor mei: doamna Rodica Tudor si sotul dumneaei. Au plecat in Ungaria si mi-au adus tratamentul la un pret derizoriu. Nici banii de transport nu m-au lasat sa ii dau eu. In final, au fost extrase ovocitele. Stiam exact ce insemna asta cind am intrat in sala de operatii. Procedura echivaleaza cu 12 chiuretaje si exista riscul de aparitie a cancerului. Mi-am asumat insa acest risc. De la tratament rezultasera 12 embrioni. Din 12 n-au rezistat decit noua. La prima procedura, inseminarea s-a facut cu trei, cei care erau cel mai bine divizati. A fost un esec. Atunci am vrut sa renunt. In spital cunoscusem femei care incercau a saptea, a noua oara. Mi-am dat seama ca este ca un carusel, ca intri intr-un virtej din care trebuie sa stii cind sa te opresti. Dar Iulia a fost puternica si a spus: «Nu! Mai incercam o data!»“. Incercare reusita cu embrioni congelati A doua incercare s-a facut cu embrioni pastrati prin congelare. Rezultatul inseminarii se determina printr-o analiza numita BCG, care se face la doua saptamini dupa procedura. „Fusesem de dimineata la Bucuresti si ne intorseseram. Dura citeva ore pina ca analiza sa fie gata. Stateam in bucatarie si nu ma hotaram sa pun mina pe receptor. I-am spus Iuliei sa sune ea. Simteam ca-mi pierd mintile. A sunat. A vorbit si la un moment dat a inceput sa plinga. Iulia este o femeie frumoasa, cu niste ochi superbi, verzi. Si parca era infinit mai frumoasa cum satea atunci si plingea la telefon. «Si e sarcina?!...Va multumesc mult! Va multumesc din suflet», atit a mai spus si eu am tipat. Sotul meu a venit repede din sufragerie sa vada ce se intimpla. I-am strigat ca sintem insarcinate si ca vom avea un copil. La citeva minute am sunat si eu din nou, rugindu-le pe asistente sa-mi confirme vestea. Mi-au spus rizind ca este adevarat si ca, din cite se vede, s-ar putea sa fie vorba despre doi copii. Reusita a fost o premiera nationala, mama purtatoare nu a contribuit decit cu uterul purtator, iar materialul genetic a fost in intregime de la cei doi parinti biologici“. Viata, aer, lumina, toate visele... Gemenii au venit pe lume in prima luna a acestui an, cu trei saptamini mai devreme de sfirsitul sa