Tata in Ro

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns simpatic spune:

Citat:
citat din mesajul lui Adina Iulia

Este foarte usor sa gasesti argumente ca celalalt parinte nu ar fi potrivit pentru incredintare. Le gasesti la tot pasul. Probabil ca si sotia lui Simpatic poate gasi sute de argumente in favoarea ei, in care chiar crede.

Totusi, pentru un razboi, este nevoie de doi. Oricand unul din cei doi poate iesi din rzboi si sa aleaga o alta modalitate de a obtine drepturi. Din pacate toata lumea se incapataneaza sa obtina de la un judecator ceea ce mult mai simplu ar obtine cu un comportament civilizat, in afara procesului. E pacat, pentru ca toti cei implicati sufera asa, mai ales copilul.


Asa este , intre teorie si practica e distanta mare. Inital eu nu am intrat in "razboi" , bazandu-ma pe faptul ca fosta sotie isi da seama cat de atasat e copilul de mine si nu va distruge relatila mea cu el .NOROC CA M-AM TREZIT LA TIMP, ca ramneam si fara drept de vizita a copilului asa sarac cum e el . Tu toate acestea , i-am cerut in nenumarate randuri fostei sotii sa gasim o cale amiabila care sa tina cont de copil. AM PRIMIT REFUZ CATEGORIC CHIAR IN FATA INSTANTEI. Mai e ceva de zis?

Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

simpatic, dar de ce crezi tu, ca sotia ta e asa inversunata pe tine?

edit, daca consideri , poti sa nu-mi raspunzi.apreciez totusi, foarte mult la tine, ca ai avut o discutie aici fara sa dai amanunte despre fosta...ma intelegi, cred...
Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simpatic spune:

Citat:
citat din mesajul lui kariguld

simpatic, dar de ce crezi tu, ca sotia ta e asa inversunata pe tine?

edit, daca consideri , poti sa nu-mi raspunzi.apreciez totusi, foarte mult la tine, ca ai avut o discutie aici fara sa dai amanunte despre fosta...ma intelegi, cred...
Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!


Inversunarea ei provine tocmai din faptul ca, copilul e atat de atasat de mine. Din raspunsurile primite aici, la intrebarile pe care le-am pus la inceputul topicului, imi este clar ca, nu numai ea ar fi actionat asa, si marea majoritate a mamicilor. Din nefericire, copilul a ajuns sa isi asocieze propia mama cu departarea de mine, iar mama a refuzat sa accepte realitatea, actionand din ce in ce mai inversunat, nu numai impotriva mea, ci si indirect impotriva copilului ei.




Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Contrapunct spune:

Te-ai gandit vreodata la posibilitatea sa te impaci cu ea, doar de dragul copilului? Ar fi un compromis major, evident, dar poate ar fi mai usor de suportat decat drama prin care copilul tau trece acum. Si cum pari dispus sa faci orice pentru copil, sacrificiul acesta, in cazul tau, nu imi pare prea mare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simpatic spune:

Citat:
citat din mesajul lui Contrapunct

Te-ai gandit vreodata la posibilitatea sa te impaci cu ea, doar de dragul copilului? Ar fi un compromis major, evident, dar poate ar fi mai usor de suportat decat drama prin care copilul tau trece acum. Si cum pari dispus sa faci orice pentru copil, sacrificiul acesta, in cazul tau, nu imi pare prea mare.


Daca m-am gandit?....timp de 4 luni am facut asta neincetat, am suferit enorm, a fost o injosire totala, la care ,cred ca nici un alt barbat nu s-ar fi pretat, si rezultatul a fost un refuz total si categoric.
Insa , raman cu consolarea ca, macar la interogatoriu la procesul de divort, a raspuns corect la intrebarea "Recunoasteti ca am incercat in nenumarate randuri sa ne impacam?" . Si este una din putinele intrebari la care a raspuns corect.


Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui simpatic


Daca m-am gandit?....timp de 4 luni am facut asta neincetat, am suferit enorm, a fost o injosire totala, la care ,cred ca nici un alt barbat nu s-ar fi pretat, si rezultatul a fost un refuz total si categoric.
Insa , raman cu consolarea ca, macar la interogatoriu la procesul de divort, a raspuns corect la intrebarea "Recunoasteti ca am incercat in nenumarate randuri sa ne impacam?" . Si este una din putinele intrebari la care a raspuns corect.


Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!


trist...foarte trist, chiar nu stiu ce sa-ti mai spun...
poate ca mai exista solutii....vor mai aparea cu siguranta!

Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns catale spune:

Ionica si Simpatic

Am subliniat acele lucruri pentru ca Simpatic le-a mentionat, in conditiile in care el pledeaza tocmai pentru corectitudine in cazul despartirii parintilor. Cand se ajunge la divort, de cele mai multe ori se interpreteaza pana si tacerea sau privitul in alta parte. Daca vrea sa fie fair, nu ajunge sa spuna despre mama copilului ca nu si-a putut tine copilul in brate pentru ca avea probleme cu spatele ! Stiu ca e greu sa te abtii sa nu faci comentarii, tocmai asta e greutatea unui divort rational, care implica numai sentimente: sa "uiti" orice ganduri ale tale, sa fii diplomat, sa faci compromisuri. Mama mea ne-a facut pe mine si pe fratele meu pe semnatura, toti doctorii i-au interzis, avand in vedere probleme pe care le avea cu coloana. Dar si-a dorit mult prea mult copii.
In ce priveste alaptatul, parerile sunt diferite si sa nu lungim o discutie la care nu se va ajunge la conses. Vreau doar sa spun ca, daca nu ai lapte, pot sa+ti curga lacrimile doi ani si degeaba...
Referitor la adormit in brate, nu am facut un obicei din a imi adormi copilul in brate, insa nici pe departe nu consider ca mi-am abandonat puiul. I+am creat spatiul ei din prima zi, camera ei, patul ei... Si aici gata, ca sunt prea mult offtopic si iar e o discutie interminabila pe tema asta.

Sa revin la subiect. Simpatic, bravo tie ca nu i-ai spus asa ceva mamei, pentru ca ai fi ranit-o profund. Ca o parere, nici altora (cerc de prieteni, etc) sa nu le spui nimic rau de ea, pentru ca sooner or later vor ajunge toate la urechile ei si o vor inversuna si mai tare impotriva ta. Iti doresc sincer sa iti poti vedea copilul cat mai des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simpatic spune:

Citat:
citat din mesajul lui catale

Ionica si Simpatic

Am subliniat acele lucruri pentru ca Simpatic le-a mentionat, in conditiile in care el pledeaza tocmai pentru corectitudine in cazul despartirii parintilor. Cand se ajunge la divort, de cele mai multe ori se interpreteaza pana si tacerea sau privitul in alta parte. Daca vrea sa fie fair, nu ajunge sa spuna despre mama copilului ca nu si-a putut tine copilul in brate pentru ca avea probleme cu spatele ! Stiu ca e greu sa te abtii sa nu faci comentarii, tocmai asta e greutatea unui divort rational, care implica numai sentimente: sa "uiti" orice ganduri ale tale, sa fii diplomat, sa faci compromisuri. Mama mea ne-a facut pe mine si pe fratele meu pe semnatura, toti doctorii i-au interzis, avand in vedere probleme pe care le avea cu coloana. Dar si-a dorit mult prea mult copii.
In ce priveste alaptatul, parerile sunt diferite si sa nu lungim o discutie la care nu se va ajunge la conses. Vreau doar sa spun ca, daca nu ai lapte, pot sa+ti curga lacrimile doi ani si degeaba...
Referitor la adormit in brate, nu am facut un obicei din a imi adormi copilul in brate, insa nici pe departe nu consider ca mi-am abandonat puiul. I+am creat spatiul ei din prima zi, camera ei, patul ei... Si aici gata, ca sunt prea mult offtopic si iar e o discutie interminabila pe tema asta.

Sa revin la subiect. Simpatic, bravo tie ca nu i-ai spus asa ceva mamei, pentru ca ai fi ranit-o profund. Ca o parere, nici altora (cerc de prieteni, etc) sa nu le spui nimic rau de ea, pentru ca sooner or later vor ajunge toate la urechile ei si o vor inversuna si mai tare impotriva ta. Iti doresc sincer sa iti poti vedea copilul cat mai des.


Nu am vrut sa aduc un afront fostei sotii zicand asta, pur si simplu am vrut sa prezint o situatie de fapt, care, alaturi de altele, a produs o aproiere speciala intre mine si copil, care N-AR FI TREBUIT DISTRUSA sub nici o forma de divort.Divortul trebuia sa fie total separat de relatia copil-parinte.
A....si despre "vorbitul de rau" , imagineaza-ti ca eu am incercat chiar si la divort sa o protejez , pentru ca , pe mine ma interesa copilul, si nu sa o demolez pe ea ca persoana sau ca mama.
Si ce crezi? Ca am avut parte de acelasi tratament? Te inseli, a facut tot posibilul sa ma discretiteze ca tata....numai ca i-a fost destul de greu, dar ca sa demontez fiecare minciuna a ei am dus o lupta inimaginabila.....insa ce mai conteaza....eu sunt fair.... :)

Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mihai33 spune:

Buna seara,

Ma hotarisem sa ma retrag de la topicul acesta, dar totusi ma maninca limba sau mai bine zis degetele sa mai spun ceva....

Teoretic, simpatic, este cum spui tu, divortul trebuie separat de relatia copil-parinte, tot teoretic un sot rau poate fi un parinte bun....dar in practica instantelor lucrurile stau diferit. Motivele de divort, declaratiile martorilor la divort precum si celelalte probe administrate in dosar pot contura trasaturi de caracter ale unuia dintre parinti, tipare comportamentale etc care pot conduce instanta la ideea ca interesul minorului este de a fi incredintat celuilalt parinte. Deci nu e chiar indiferent din ce motiv se pronunta divortul, din culpa cui etc.

Mihai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simpatic spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mihai33

Buna seara,

Ma hotarisem sa ma retrag de la topicul acesta, dar totusi ma maninca limba sau mai bine zis degetele sa mai spun ceva....

Teoretic, simpatic, este cum spui tu, divortul trebuie separat de relatia copil-parinte, tot teoretic un sot rau poate fi un parinte bun....dar in practica instantelor lucrurile stau diferit. Motivele de divort, declaratiile martorilor la divort precum si celelalte probe administrate in dosar pot contura trasaturi de caracter ale unuia dintre parinti, tipare comportamentale etc care pot conduce instanta la ideea ca interesul minorului este de a fi incredintat celuilalt parinte. Deci nu e chiar indiferent din ce motiv se pronunta divortul, din culpa cui etc.

Mihai




Cand am zis ca divortul trebuie separat de relatia parinte-copil, nu m-am gandit ca aceasta separare sa fie facuta de instanta ci insasi de cei 2 parinti. Ei ar trebui sa fie primii care sa o separe , si nu instanta.Insa daca vorbim de practica, odata ajunsi in fata instantei, ca tata, esti privit din start ca "infractorul" care si-a distrus familia si copilul, care incearca sa se eschiveze si sa fuga, eventual sa scape si de indatoriri financiare, iar ca mama, esti vazuta ca o persoana normala , care sufera ca a ajuns aici, care a avut "ghinionul" de a da peste tine, si care acum nu se gandeste decat la "binele" copilului ei. De aici incepe "echitabilul" proces menit sa imparta "dreptatea". Este suficient pentru mama sa NU demosntreze nimic pentru ca e "normala" din start, iar tu , ca tata, mai intai trebuie sa ajungi in acelasi punct cu mama, si pentru asta va trebui sa faci fata unei teribile curse printre obstacole si piedici nebanuite pe care sistemul ti le va ridica la tot pasul, si abia dupa aceea, daca mai esti pe "picioare", incepi sa iti conturezi "caracterul" care sa faca diferenta, si , ca sa ai sanse minime macar la o custodie comuna trebuie sa tii minte tot timpul formula "castigatoare" : "caracterul tau" = "caracterul mamei" X 100.



Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Mergi la inceput