casatorie sau concubinaj?ce ratiuni ne fac sa aleg
Raspunsuri - Pagina 3
miau-miau spune:
de mai sus se intelege ca daca exista un copil dintr-o realtie nelegalizata, acesta va reveni automat mamei la o eventuala separare. Chiar daca cei 2 sint concubini, cind apare copilul banuiesc ca tata se va scrie pe certificatul de nastere, nu? Si din momentul asta are drepturi de tata, inclusiv dupa separare. Nu e nici un avantaj fata de situatia casatoriei legalizate. Tata tot are drepturi de tata, cum e si normal de altfel.
miau-miau spune:
Mi se pare chiar hilar, in momentul in care aveti unul, doi, trei copii si venitul mamei evident ca nu mai e comparabil cu cel al tatalui, cum functioneaza simtul proprietatii si fiecare cu banul si responsabilitatea lui? Se pune un pret pe ora stata cu copilul, platim laptele praf jumi-juma si cind mama nu mai are bani ia pe datorie de la tata? Evident toate bunurile acumultate dupa aparitia copiilor vor fi numai pe numele tatalui, ca numai el se mai duce la slujba, mama sta cu copiii si nu are venit.
mynicegirl spune:
Referitor la impratit bunurile, cunosc doua cazuri foarte buna de dat examplu.Unul, amandoi albi, casatoriti de 18 ani, cu copii, el acum foarte scucessful, cu bani multi, copii au crescut, mama a stat acasa sa ii creasca, au plecat la facultate in Europa si dupa 5 luni si-au dat seama(adica el si-a dat seama) ca nu mai au nimic in comun si secretara e ,mult mai tanara si dragutza, si au divortat si mama saraca a ramas fara nimic , i-a platit biletul de avion sa se duca acasa in europa. Alt caz, necasatoriti, impreuna de 8 ani, cu un copil, s-au despartit ca nu mai aveau nimic in comun inafara de copil, el i-a cumparat apartament, plateste scoala copilului si il vede la fiecare 2 zile daca e posibil, fara a fi restrans de nici o lege. Eu cred ca tine de caracterul fiecaruia cum actioneaza dupa despartire nu de hartie. Iar faptul ca te bazezi pe certificatul de casatorie ca vei avea o situatie finaciara buna in caz de divort, mie nu mi se pare dragoste absoluta
ci frica de a ramane fara bani si neacrederea in fortele proprii ca o sa reusesti oricum cu sau fara el.(observ ca se casatoreste lumea aici in discutia asta ca sa aiba ce impartii la divort).
http://www.nicualex.net/album/ana/
tzitziri spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
Eu zic ca NU merge concubinaj daca vrei sa fi casnica si nu ai nici un venit sau un venit mic. Dupa ani si ani de concubinat, nelegalizat in nici un fel, ramii doar cu camasa de pe tine. Sa nu zic ca intre timp concubinul poate foarte bine sa fie un om darnic cu altii si econom cu tine.
Concubinajul e OK daca amindoi au cistiguri apropiate.
Deci daca eu vreau sa stau acasa si sa ma intretina el ,atunci imi e mult mai bine daca ne casatorim? De ce? Ca daca el o sa se sature de indolenta mea si o sa divorteze tot nu o sa il oblige nimeni sa ma intretina in continuare, si tot cu camasa de pe mine o sa raman (sau se merge pe ideea ca o sa iau jumate din tot ce a cumparat si muncit el doar ca ma numesc doamna X, desi eu nu am contribuit cu nimic?). Pai asta e cam casatorie - afacere : ma marit cu tine, ma fudulesc ca sunt dna X casnica, tu ma intretii si dupa aia eu plec cu jumatate din bunurile dobandite ca dna X, dar bunuri care moral-corect ii apartin dnului X?
ileanna spune:
Cred ca nu exista nici o regula si nici o retzeta desi se pare ca asta incercam sa aflam aici. Eu zic ca retzeta nu exista
Ideal ar fi ca oamenii sa se casatoreasca din dragoste, sa-si doreasca sa formeze un nou eu impreuna, din toate punstele de vedere. Si sa aiba grija de casnicia lor ca de o floare f f foarte delicata sau ca de un copil nou nascut care are faze de pubertate, adolescenta etc.
In rest, pot fi variatii pe orice tema, orice scenariu este posibil: caznicie de kko / concubinaj de vis si invers. Nu se dau garantzii
Io personal as vrea sa zica (,) ca ma ia de nevasta. Mi-as dori asta chiar dc as avea un concubinaj de vis. Stiu insa ca asta nu garanteaza fericirea. In cazul in care vrei sa o stergi din combinatzie, sigur ca e de preferat sa ai statut de concubina. Nu doar pt ca e mai ushor sa pleci dpdv adminstrativ ci pt ca e mai ushor sa iei decizia si poti chiar sa o consideri o decizie temporara. Pe cand sa spui: DIVORTEZ e ceva care te cam sperie. La fel ca shi: MA CASATORESC.
Fetelooooooooor :), nu le putem avea pe toate
Never say NEVER.
didita spune:
Doamnele pe care le tin barbatii acasa (nu e cazul meu) nu stau degeaba si pt ca nu sunt platite pt ceea ce fac nu inseamna ca nu muncesc. Ca in marea majoritate nu au femeie la copil, la curatat la gatit etc... si cum domnul e obosit de la munca nu misca un deget!
In al doilea rand copiii nu sunt proprietatea mamei, casatorita sau nu. Este normal ca tatal sa fie implicat, iar faptul ca copiii de divort sunt purtati pe drumuri se datoreaza faptului ca parintii nu se mai inteleg ca oamenii normali si inceaca sa e razbune prin intermediul copilului. Nu este deloc mult mai bine ca un copil sa fie privat cu totul de tata ca a decis mama ca ala nu merita! (nu intra in discutie cazurile de tati violenti sau cu alte mari probleme care oricum nu au custodia copilului de la judecatorie).
Un caz real de concubinaj reusit: el si ea se cunoc dupa ce fiecare divortase o data. Se iubesc mult si se hotarasc sa traisca impreuna. Au trait o viata frumoasa si s-au realizat. Nu au reusit insa sa aibe copii. Asta nu i-a impiedicat sa se iubesca timp de mai mult de 35 de ani. Prietenii i-au respesctat ca atare, familiile respective la fel. Tot ce au cumparat impreuna au facut act jumi-juma (vorbesc de casa masini etc). Nu au vrut sa se casatoresca de frica rutinii.
Toate bune si frumoase, dar au ajuns la 70 de ani. El moare anul trecut. Si incepe disctractia. Jumatea lui revine mostenitorilor lui, adica familiei lui. Ea nu a pierdut jumatatea ei, dar trebuie sau sa cumpere jumatea lui de la mostenitori, sau sa vanda si sa imparta banii. Si asa a ajuns la batranete sa se mute din casa in care a trait fericita o viata intreaga. Sa piarda o gramada de lucruri pt care ea a participat, dar fratii lui nu, dar legal asta e. Acum bineinteles ca regreta, dar asta e.
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by tzitziri
Deci daca eu vreau sa stau acasa si sa ma intretina el ,atunci imi e mult mai bine daca ne casatorim? De ce? Ca daca el o sa se sature de indolenta mea si o sa divorteze tot nu o sa il oblige nimeni sa ma intretina in continuare, si tot cu camasa de pe mine o sa raman (sau se merge pe ideea ca o sa iau jumate din tot ce a cumparat si muncit el doar ca ma numesc doamna X, desi eu nu am contribuit cu nimic?). Pai asta e cam casatorie - afacere : ma marit cu tine, ma fudulesc ca sunt dna X casnica, tu ma intretii si dupa aia eu plec cu jumatate din bunurile dobandite ca dna X, dar bunuri care moral-corect ii apartin dnului X?
In Canada legea e diferita; desi nu suntem casatoriti, daca eu plec maine, am dreptul, legal, la jumate din casa, jumate din masina, jumate din contul lui din banca. Aici daca ai dovezi ca ai stat cu cineva in "concubinaj" cel putin 6 luni, se imparte TOT fifty-fifty!!! As lua ceva daca as pleca? NU! Desi mobila din casa (aproape toata) e a mea (o cumparasem cu o luna inainte de a ma muta la el si cand m-am mutat aici, am renuntat la mobila ce o avea el si am inlocuit-o cu a mea, care era noua). Nu as lua nici macar mobila "mea", care e, de fapt, a noastra, ptr. ca eu cand m-am mutat aici, nu am adus cu mine mobila sa am ce lua daca plec; am adus-o ptr. casa si daca as pleca, as pleca cu hainele mele si ATAT!!! Desi legea mi-ar acorda jumate din tot... cred ca e de fapt, vorba doar de caracterul fiecaruia, asa cum spunea cineva mai sus; de altfel, am fost pe punctul de a ne desparti acum ceva timp si ne certam ptr. lucruri, dar exact invers decat alte cupluri; adica: el vroia sa iau din lucruri, sau daca nu, macar sa accept sa vina cu mine la cumparaturi sa imi cumpere mobila noua din banii lui, eu nici nu am vrut saaud de asa ceva, ptr. ca nu vroiam sa iau bani de la el; intr-un final ne-am dat seama ca de fapt, ne pasa fiecaruia mai mult de celalalt, si ne-am dat seama cat de mult ne iubim si cat de mult vrem sa imbatranim impreuna si am renuntat la ideea despartiri si am continuat sa ne facem planuri de bb, de vacante si de casa mai mare...
tzitziri spune:
Desiree, nu stiu daca legea se aplica fifty -fifty cu tot...banuiesc ca se aplica la fel ca la o casatorie- adica se injumatatesc bunurile cumparate pe parcursul..comuniunii consensuale.
Da, depinde de caracterul fiecaruia, normal...asa cum depinde si in orice fel de relatia legalizata sau nu: si daca nu exista acoperire legala si te desparti fara certuri 'ca la usa cortului', atunci normal ca e de bun simt ca fiecare sa isi ia inapoi lucrurile cu care el a contribuit...daca vrea.
Iar faptul ca el vroia sa te 'recompenseze' pentru ca ii lasai lui ce acumulaserati impreuna, e intr-adevar de bun-simt.
miau-miau spune:
Eu ma bucur ca gasesc acest elan, eroic de-a dreptul, de a declara ca n-aveti nevoie de nimic. Odata cu trecerea timpului, aparitia copiilor, revine toata lumea cu picioarele pe pamint.
Si da, bunurile dobindite in timpul casniciei sint bunuri comune, chiar daca doar unul a cistigat bani si celalalt a stat acasa.
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by tzitziri
Iar faptul ca el vroia sa te 'recompenseze' pentru ca ii lasai lui ce acumulaserati impreuna, e intr-adevar de bun-simt.
Sa iti spun sincer, eu nu asa am vazut situatia; nu ca pe o recompensa... poate ptr. ca eu gandesc prin alta prisma, aceea a sentimentelor; eu am vazut situatia astfel: el vroia sa ma ajute sa cumpar alte lucruri utile si necesare, ptr. ca ii pasa ca eu sa am ce am nevoie, si nu ca o recompensa...
Dar, poate ca tu ai dreptate... sau poate ca eu!