Am adus pe lume o minune!

Am adus pe lume o minune! | Autor: mariana tache

Link direct la acest mesaj

Mă uit la minunea noastră si nu pot să nu visez la momentele în care va face primii pasi, va trage prima busitură, va merge la grădinită, la scoală etc. Toate aceste momente îmi dau fiori si le astept cu nerăbdare. Dar nu! Să nu vină repede ! Asta înseamană că nu-mi mai văd puiul în ipostaza în care e acum si mai încolo voi regreta că nu am trăit momentul acesta la maximă intensitate. Si ce dacă acum este greu ?! Lasă să fie! E frumos si frumosul acesta nu vreau să mi-l ia nimeni si nimic, nici măcar bucuria evenimentelor următoare. Toate la vremea lor…Acum, minunea asta mica depinde de mine în totalitate. Dependenta lui îmi dă o satisfactie cum nu am avut niciodată până acum. Trebuie să fiu cea mai grijulie si mai iubitoare mămică din lume. Puiul meu merită toată atentia mea!
Mă uit la minunea noastră si îmi vine să plâng. Plâng de bucurie că a ales să vină în viata noastră, dar plâng si de tristete; regret zilele care au trecut; regret că nu mai am burtică, că nu mai simt miscările lui, plâng după alintările sotului si discutiile lui cu puiul din burtică, după întâlnirile noastre lunare de la ecograf, plâng după ziua în care l-am adus pe lume, după zilele petrecute în maternitate, plâng după luna în care am fost numiti nou-născuti, după primul zâmbet al minunii, după primul “înga”,dupa ziua în care am descoperit primul dintisor. Trece timpul mult prea repede. Fiecare zi trecută e o durere, fiecare zi noua e o imensă bucurie. Ce poate fi mai minunat pe lumea asta decat să ai un copil?! Este minunat să fi mama!!! Este darul divin suprem pentru orice femeie.
Doamne! Nu am crezut vreodată că poate să existe atâta iubire! Multumesc Lui Dumnezeu pentru familia minunată pe care mi-a dat-o. Stiti, mă doare pieptul, mă apasă, nu pot să respir de dragul familiei mele, de iubirea pe care o simt pentru ei. Este împlinirea pe care o doresc oricui.
În această zi, când puiutul nostru face 6 luni, mii de amintiri si de planuri pentru viitor îmi năvălesc în minte. Este normal, nu? Viitorul pare să fie unul luminat, dar prin prisma lui nu poti să îl povestesti; în schimb poti să povestesti amintirile. Mi-e tare drag de ele, asa că am ales să le împărtăsesc si cu voi, în speranta că am să pot să vă transmit un stop de lumină din sufletul meu.
În primul rând, gândul îmi fuge spre o zi de duminică, 3.08.2003, o zi minunată în care, printr-o minune Dumnezeiască, ca rod al dragoste noastre, Stefan – Adrian, puiutul nostru, a fost conceput. De aici a început cea mai frumoasă perioadă din viata mea. Cele nouă luni de sarcină au fost de vis. Nu am avut nici o durere, nu am avut greturi. Tot timpul aveam o energie debordantă. Lumea vroia să mă protejeze, dar eu le replicam:” sunt însărcinată nu bolnavă”. Sotul era un scump. Ne alinta tot timpul. Deja ne simteam ca o familie adevărată. În momentul în care i-am simtit pentru prima dată miscarile lui Stefan, am trăit cea mai pură senzatie de fericire, iar când micutul nostru si-a făcut simtită prezenta si pentru tăticul lui, lacrimile de bucurie ne-au umplut ochii. Primul ecogarf ( la 8 săptămâni) ne-a coplesit. Ceea ce creasem din iubirea noastră era acolo, o mogâldeată, cu mugurasi la brate, cu o inimută care bătea de două ori mai repede decât a noastră, dar care bătea cu blăndete. Momentul preferat din zi era când mă asezam la calculator. Atunci erau minutele de maximă activitate ale lui Stefan. Aveam impresia că îmi pleacă burta la plimbare. Iar seara, când ne culcam, tăticul îsi lua portia de pumni si picioruse în spate. Asa adormeam seară de seară: eu si cu Stefan îl luam pe tati în brate. Zilele treceau una după alta, mult prea repede, iar burtica mea se transforma în burtoi. Dar ce mândră mai eram de ea! Pe lângă mersul de rătuscă, pe care l-am adoptat fără să vreau, îmi mai fluturam si burta în asa fel, ca nu cumva să treacă cineva pe lângă mine si să nu observe că sunt însărcinată.
Fiecare vizită la dl. dr. pentru ecograf era o sărbătoare. Am fi stat numai la gine. Dacă ar fi fost după noi, ne duceam în fiecare săptămână, dar dr., un medic de milioane, ne-a tăiat elanul: “o dată pe lună”. Oooooo...
Si tot asa, dintr-un ecograf într-altul, am ajuns în luna a 9-a. Desi sarcina era înaintată, eu tot alergam de colo-colo. Am fost la servici până în ultima zi; luni am fost la muncă, iar marti de dimineată m-am dus la spital. Da. Marele eveniment s-a întâmplat marti, pe 20.04.04, la ora 18.20. Adevărul este că eu nu mersesem la spital pentru a naste; eu am mers la control. Dar medicul zice: “col plat; facem o clismă”. Când am auzit am început să plâng: “stiti, dl. dr. eu nu am venit să nasc, eu am venit doar la control; eu nu am bagajul făcut; stiti, nu sunt pregătită”. Dar degeaba. Am făcut clisma si dr. mi-a rupt membranele. Iar scumpul meu sot a trebui să facă singur bagajele. Noroc cu revista Mami. Primisem un nr. al revistei în care era trecut ce trebuie să iei cu tine în spital. Chiar ne-a fost de mare folos revista (să trăiască), căci fără ea nu cred că sotul ar fi reusit să încropească ceva bagaj. Sunt convinsă că era coplesit de evenimente. După ce s-au rupt membranele, au venit hop-top si durerile. M-am chinuit eu cam 4 ore, dar tot degeaba. Medicul si-a dat seama că puiutul nostru nu vrea să vină, nu vrea să se despartă de căsuta lui. Asa că a intervenit cezariana de urgentă. Din fericire, anestezia s-a făcut prin peridurală. Astfel am putut să simt momentul când Stefan a fost scos la lumină, să aud cel mai minunat glas în timp ce îsi face primele acorduri si sa-i dau puiutului primul sarut din viata lui.
Nu se pot descrie în cuvinte sentimentele care te încearcă în astfel de clipe unice (fara indoiala, a fost cel mai fericit moment din viata mea)! Un întreg univers se deschide pentru tine si micutul tău. Lumea capătă o nouă dimensiune. Crezi sincer că Dumnezeu îti râde de acolo de sus si se bucură de bucuria ta. Auzi îngeri soptind: “ce frumos e! ce frumos e!”. Ceva mai frumos nu văzusem niciodată. Puiutul meu era lângă mine! Si era sănătos! “4200g; 57 cm” – anuntă o asistentă. O! Îti multumesc Tie, Doamne!
Acasă am ajuns după 4 zile. Era ziua lui tati. Ce cadou minunat!

De atunci au trecut 6 luni. Sase luni în care am devenit mult mai bogati în sentimente. Mă tot întreb până unde poate să crească dragostea părintelui pentru copilul său. Incredibil!
Deja avem băiat mare! O dulceata de baiat!
Scumpul nostru, mami si tati te iubesc si îti spun:
LA MULTI ANI!

Editat de mariana tache la 20.10.04 (trimis azi, din motive tehnice)







Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns eli spune:

Felicitari! Sa va traiasca baietelul si sa va bucurati de el.
Inainte, cand citeam povestea nasterii unei mamici ma intrebam "cum va fi la mine?", acum dupa ce Stefanelul meu a venit pe lume, la fiecare istorioara de pe aceste forum imi aduc aminte de perioada sarcinii si a nasterii, simt si o mai mare fericire in suflet si-mi dau lacrimile de emotie, bucurie si pt mine ca sunt mama, dar si pt autoare caci simte si ea ce in sfarsit simt si eu si oricare alta mamica:implinire si multa, multa dragoste pt puiul ei.
Ai povestit tare frumos. Va trimitem pupici si imbratisari calduroase!

mami Eliza & bebe Stefan Takeshi (16/08/2004)
www.geocities.com/flakeherald/Moments_of_our_life.html" target="_blank">Paginuta personala www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=32097" target="_blank">Povestea nasterii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monet spune:

cu greu se pot pune in cuvinte emotiile coplesitoare din momente "cheie" ale unei mamici. tu ai reusit sa imbraci sentimentele intr-o povestioara tare frumoasa. sa va traiasca stefan adrian, mare, voinic, sanatos si frumos!
...uite, ca-mi inoata ochii in lacrimi, peste 3 zile si lia mea face 6 luni! cu adevarat, o binecuvintare sa ai un copil pe lumea asta! doamne-ajuta tuturor mamicilor si mamicilor-in-devenire... si si taticilor, linga ele!

mona si lia (24.04.2004)

poze lia mica www.imagestation.com/album/?id=3434700093&mode=invite&slideshow=1" target="_blank">poze septembrie www.imagestation.com/album/?id=3225170093&mode=invite&slideshow=1" target="_blank">poze octombrie si costum dovlecel www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">povestea nasterii liei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anne-marry spune:

sa va traiasca ingerasul. tare frumos ai povestit, mi-au dat lacrimile. va pupiim dulceeeeeeee

anne-marry 32 sapt DPN 21 Dec.
pozele mele
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Mama imi spunea mereu "lasa, vei vedea tu cand vei fi mama ... ", iar eu ii zambeam caci nu intelegeam ce era in sufletul ei, teama, ingrijorare, frica si imensa dragoste pe care numai ea mi-o putea darui. Acum am inteles si eu: este sentimentul inegalabil, incomparabil pe care il simt cand imi privesc fiica, "fiica mea" si o mandrie nemasurata ce simt si imi inunda sufletul ... Este minunea pe care am asteptat-o aproape 2 ani. Cateodata stau si o privesc in timp ce doarme si imi dau lacrimile de fericire ...

Multa sanatate mamicilor si crestere mare bb-ilor !

Daria & Giulia (16.08.2004.)
http://community.webshots.com/user/giulia16

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Foarte frumos ai spus tot ce o mama poate simtiFelicitari pentru minunea ta de baietel!Vikinga& bb Aldo http://community.webshots.com/user/vikinga109

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

m-ai impresionat foarte tare, mariana! sa va traiasca puiutzul si sa-l iubitzi vesnic asha, asta e cel mai mare cadou pentru un copil: dragostea totala si neconditionata a parintilor! sunt convinsa ca veti fi mereu niste parinti minunati! multa sanatate va doresc

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana tache spune:

Ma bucur mult ca v-a placut povestea noastra si va multumesc pt. felicitari. Va imbratisez pe toate cu drag si va bebeii.
mariana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Witchie spune:

Draga Mariana,

Mai am 3 luni! Pana sa citesc povestea ta, numaram zilele cu nerabdare, abia asteptam sa-mi iau fetita in brate, sa se termine o data cu burtoiul asta si sa ma pot apuca de lucruri concrete.
Iti multumesc pentru povestea cu care mi-ai deschis ochii si mi-ai adus aminte ca, de fapt, fiecare zi e pretioasa de pe acum. Ar trebui sa te apuci de scris povesti:)E frumoasa fotografia asta in cuvinte, pe care ai facut-o familiei tale. N-am sa spun ca te invidiez ci doar ca inca o data iti multumesc pentru aducerea aminte
Imbratisari virtuale, tie si minunii tale,
Cu drag,

Anda, 27+ saptamani, dr. Radoi, Municipal

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariana tache spune:

Draga Anda,
ma bucur tare mult ca m-am facut inteleasa. Sa stii ca unul dintre motivele pt care am ales sa scriu articolul a fost urmatorul: am impresia ca nu m-am bucurat indeajuns de momentele din timpul sarcinii. Si nu mi-am dat seama de asta decat dupa ce am nascut. De atunci incerc sa ma bucur de fiecare clipa, de fiecare lucru care aparent nu are importanta. Si sincer imi pare tare rau dupa fiecare zi care trece si tare ma mai bucur cand ma trezesc dimineata si vad ca bunul Dumnezeu ne-a mai dat o zi in care vom fi impreuna toti trei.
Eu iti doresc sa ai in continuare o sarcina usoara, o nastere usoara si sa aduci pe lume un copil sanatos, frumos si cuminte!
Sa ai grija de tine si sa te bucuri de sarcina ta!


mariana tache, mamica lui Stefan.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana cretu spune:

Exact acelasi lucru ca Anda am avut si eu in cap dupa ce am citit povestea ta, si anume ca nu mai zic ca nu mai am rabdare sa vina pe lume la fel ca innainte si vorbesc cu el acum, unde este el, in burtica, si incerc sa profit de ultimele doua luni la maxim, ca innapoi nu le mai pot aduce dupa. Si, ca si Stefan al tau, al meu Seb, de cate ori ma asez la calculator incepe sa se miste, sa se joace in burtica, momente care ma fac sa plang, ca si ceea ce ai scris tu aici. Multumim!

oana si bebitza din burtica (32s+)
"Si maine mai este o zi..."

http://community.webshots.com/user/oanacretu

Mergi la inceput